3,668 matches
-
putere de decizie (de exemplu, victimele civile colaterale), suveranitatea statelor va fi chestionată prin prisma respectării drepturilor omului etc. În această direcție, emanciparea, în feluritele sale înțelesuri, este scopul ultim al oricărui demers, practic sau teoretic, din domeniul politicului, concepțiile marxiste fiind vizibile prin modul în care Habermas și cei care l-au urmat înțeleg atingerea acestui obiectiv final. Pentru partizanii acestor abordări, emanciparea nu este posibilă în absența eradicării asimetriilor sociale, inclusiv a formelor de excluziune datorate patriarhalismului, dominației etnice
Teorii marxiste ale Relațiilor Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
nicăieri proclamată. Dimensiunea sa deterministă a făcut marxismul incapabil să explice formidabila capacitate a societăților de a răspunde provocărilor. Prăbușirea regimurilor comuniste în Europa de Est și, mai ales, în Uniunea Sovietică dă motive temeinice pentru a afirma că experimentele de sorginte marxistă au eșuat definitiv. La ora actuală, puținele care au mai rămas ar părea, la prima vedere, condamnate. Sunt evidente eșecurile unor regimuri precum cele din Cuba sau Coreea de Nord de a gestiona în mod centralizat problemele dezvoltării. Pentru a rezista într-
Teorii marxiste ale Relațiilor Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
ajunul primului război mondial a fost făcut potrivit acestei logici. Oamenii au ales însă să fie cetățeni mai înainte de a fi proletari, iar greva nu a mai avut loc. Prin apelul la solidaritate internațională adresat muncitorilor de un partid declarat marxist ajuns la putere și schimbarea orânduirii sociale, marxismul a înspăimântat restul lumii. La sfârșitul primului mare conflict armat al secolului XX, puterile de statu-quo au intervenit militar în Rusia și Ungaria împotriva regimurilor instituite de partidele bolșevice ajunse la guvernare
Teorii marxiste ale Relațiilor Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
Uniunii Sovietice) de a interveni prin orice mijloace, inclusiv militare, în momentul în care în vreunul dintre statele surori este amenințată orânduirea politică și socială. În perioada postbelică, practica politică a făcut ca în Lumea a Treia forțele de inspirație marxistă să-și unească de cele mai multe ori eforturile cu cele de ordin național, mai ales în procesul decolonizării, în lupta împotriva marilor puteri capitaliste. Acolo unde această alianță a fost câștigătoare, în multe cazuri regimurile instituite s-au declarat fie socialiste
Teorii marxiste ale Relațiilor Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
cu cele de ordin național, mai ales în procesul decolonizării, în lupta împotriva marilor puteri capitaliste. Acolo unde această alianță a fost câștigătoare, în multe cazuri regimurile instituite s-au declarat fie socialiste, fie au recurs la cele mai multe dintre instrumentele marxiste de gestionare a puterii: naționalizarea industriei, cooperativizarea agriculturii etc. Pe plan extern, ele au beneficiat, de regulă, de sprijinul sovieticilor și au păstrat o atitudine cel puțin binevoitoare față de Moscova în timpul Războiului Rece. Indiferent de motivațiile sale în desfășurarea evenimentelor
Teorii marxiste ale Relațiilor Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
păstrat o atitudine cel puțin binevoitoare față de Moscova în timpul Războiului Rece. Indiferent de motivațiile sale în desfășurarea evenimentelor, fluiditatea relației marxismului cu naționalismul a blocat formularea unei perspective unitare, iar această lipsă de claritate împiedică, afirmă criticii, posibilitatea ca teoriile marxiste să fie aplicate în mod convingător în explicarea multor procese și fenomene contemporane. Concluzii Datorită multitudinii atât a teoriilor de sorginte marxistă, cât și a formelor pe care acestea le au luat când au fost transpuse în practică, este greu
Teorii marxiste ale Relațiilor Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
naționalismul a blocat formularea unei perspective unitare, iar această lipsă de claritate împiedică, afirmă criticii, posibilitatea ca teoriile marxiste să fie aplicate în mod convingător în explicarea multor procese și fenomene contemporane. Concluzii Datorită multitudinii atât a teoriilor de sorginte marxistă, cât și a formelor pe care acestea le au luat când au fost transpuse în practică, este greu de decelat o perspectivă unitară asupra acestui curent teoretic. Cele două planuri se interpun de foarte multe ori, iar detașarea perspectivei academice
Teorii marxiste ale Relațiilor Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
evenimentelor și proceselor din lumea reală riscă să o transforme în speculație. O legătură prea strânsă dintre aceste două puncte de analiză poate genera însă înțelegeri parțiale, circumstanțiale. Simplul fapt că nu există, cel puțin în Relațiile Internaționale, o teorie marxistă unitară, ci o colecție de abordări ce au câteva puncte de vedere comune, dovedește faptul că este un proiect în continuă evoluție în ultimii 150 de ani, obligat să se adapteze unei realități economice, politice și sociale în permanentă schimbare
Teorii marxiste ale Relațiilor Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
puncte de vedere comune, dovedește faptul că este un proiect în continuă evoluție în ultimii 150 de ani, obligat să se adapteze unei realități economice, politice și sociale în permanentă schimbare. Au fost deja prezentate elementele comune teoriilor de inspirație marxistă. A încerca identificarea mai multor teme de legătură este un demers mai degrabă inutil, dacă nu chiar înșelător. În definitiv, între lumea lui Lenin, a imperiilor colonizatoare, și cea a emancipării globale despre care vorbesc adepții teoriilor critice sunt prea
Teorii marxiste ale Relațiilor Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
înghețat. În probleme precum relațiile Nord-Sud în condițiile globalizării sau relațiile cetățeanului cu un stat din ce în ce mai restrâns în manifestarea suveranității sale, marxismele se pot dovedi în continuare un teren fertil pentru formularea temelor de reflecție și a problemelor. Influența teoriilor marxiste în științele sociale este greu de estimat, dar împreună compun, în mod cert, una dintre cele mai bogate și prolifice curente intelectuale ale epocii moderne. Prin simplul fapt că, într-un fel sau altul, orice abordare a trebuit să răspundă
Teorii marxiste ale Relațiilor Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
științele sociale este greu de estimat, dar împreună compun, în mod cert, una dintre cele mai bogate și prolifice curente intelectuale ale epocii moderne. Prin simplul fapt că, într-un fel sau altul, orice abordare a trebuit să răspundă neliniștilor marxiste a avut darul ca în aceste domenii, printre care se numără și Relațiile Internaționale, să fie construite puncte de vedere de natură a le răspunde. Nedreptățile sociale care continuă să existe în lume, la toate nivelurile de analiză, nu justifică
Teorii marxiste ale Relațiilor Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
Textul lui Z. Ornea, Junimea și Junimismul, publicat a doua oară în 1975 la Editura Eminescu, rămâne un reper central în economia receptării postbelice a fenomenului junimist.</footnote> În definitiv, în această formă radicalizată ideologic și influențată de lectura teleologică marxistă, receptarea junimismului din anii de după 1964 duce mai departe sugestiile de lectură ale primului E. Lovinescu, cel din Istoria civilizației române moderne. Plasând junimismul în tabăra „reacționară“, E. Lovinescu deschidea o linie de interpretare extrem de influentă în posteritate. În pofida meritului
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
de la lupta solitară a nihiliștilor la organizarea de oțel a bolșevicilor nu anulează, în nici un moment, apetitul sangvinar și mesianic. Confruntarea dintre aparatul de represiune țarist și organizațiile subterane ruse alimentează violența ce colorează revoluția și războiul civil rus. Amoralismul marxist al leninismului este soluția pe care socialdemocrația rusă o dă provocării re pre zentate de urgența revoluției. Centralismul democratic, fetișizarea unității de partid, predilecția pentru demonizarea adversarului sunt mărcile identitare ale acestui nou fanatism ce contaminează societatea rusă. Intelighenția este
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
este privită în raport cu lumea, cu întrebarea asupra scopului ultim al lumii [...] Istoria universală se desfășoară pe tărâmul spiritului”. Prin ascensiunea și cucerirea puterii politice de către proletariat la sfârșitul anului 1917, s-a instaurat convingerea generală printre istorici potrivit căreia fundamentele marxiste ale disciplinei îi îndreptățesc să revendice pentru istorie statutul de știință exactă. Prestigiul științific pe care îl aveau fizicienii, matematicienii, chimiștii, medicii ș.a., care le dădea și o poziție socială solidă (titluri științifice, poziții academice, formatori de opinie etc.), i-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
tot mai birocratizat și anchilozat, a avut o contribuție majoră în scrierea istoriei și în sublinierea sensurilor sale, în special în ceea ce a fost prezentat ca istoria națională. Birocrația și anchilozarea regimurilor politice socialiste au avut un puternic suport doctrinar marxist și s-au tradus prin concentrarea întregii puteri alocative în mâna statului. Pe măsură ce învățătura marxist-leninistă eșua în confirmarea predicțiilor sale cu privire la logica formațiunii sociale a capitalismului (aceea de a fi numai un stadiu și, în definitiv, un parcurs obligatoriu către
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
baza motorului istoriei, în care dezvoltarea socială de-a lungul istoriei avea ca bază, structură și suprastructură schema forțelor de producție și a relațiilor de producție, istoria și producția culturală se osificau. în ciuda negării de către marxismul actual a naturii fundamental marxiste a regimurilor politice din Europa Centrală și de Est între 1945 și 1989, aceste regimuri și producțiile lor în domeniul istoriei conțin în ele însele germenii unor „deviații” ale istoriei. Incapacitatea gândirii marxiste, atât a celei revizioniste din statele est-europene
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
negării de către marxismul actual a naturii fundamental marxiste a regimurilor politice din Europa Centrală și de Est între 1945 și 1989, aceste regimuri și producțiile lor în domeniul istoriei conțin în ele însele germenii unor „deviații” ale istoriei. Incapacitatea gândirii marxiste, atât a celei revizioniste din statele est-europene, cât și a tuturor versiunilor sale euro-americane de a explica dificultățile teoretice în materie de istorie, în particular cele legate de atenuarea adversităților și diviziunilor pe criterii naționale, pe deplin și din nefericire
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
pe deplin și din nefericire sângeros confirmate în primul deceniu al postcomunismului, face și mai enigmatică și greu de anticipat posibilitatea unei alte revizuiri a marxismului, cel puțin din punctul de vedere al rearticulării unei teorii a istoriei de inspirație marxistă. Comentând modelul nomologico-deductiv dezvoltat și aplicat istoriei de către G. Hempel (model care plasează între factorul obiectiv al procesului istoric și cel subiectiv alte modele intermediare de explicare), Jerzy Topolski nota: „este vorba în primul rând de caracterul și conținutul legilor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
plasează între factorul obiectiv al procesului istoric și cel subiectiv alte modele intermediare de explicare), Jerzy Topolski nota: „este vorba în primul rând de caracterul și conținutul legilor, care sunt numai o parte a premiselor deducției în model. în concepția marxistă, legea (chiar în sens larg) trebuie să arate mecanismul legăturii cauzale, să nu fie numai o generalizare a coexistenței anumitor fapte sau caracteristici... Explicarea acțiunilor umane este potrivit modelului explicației raționale, adică al explicației... prin reconstituirea scopurilor acțiunii”. Exemplul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
60, față de URSS; dar această prezență ubicuă a istoriei în discursul puterii a beneficiat de un suport științific transferat din lumea restrânsă academică în arena publică. în lumea academică românească, dogma națiunii și a existenței sale istorice, dublată de ortodoxia marxistă, a fost o metodă prin care cei care au folosit-o au căutat a produce cunoaștere în paradigma marxismului/stalinismului național. Altfel spus, ontologia etnică a devenit metodă de lucru a epistemologiei naționale, sub auspiciile puterii. în acest caz, trimiterea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
marxismului/stalinismului național. Altfel spus, ontologia etnică a devenit metodă de lucru a epistemologiei naționale, sub auspiciile puterii. în acest caz, trimiterea la teoria lui Michel Foucault despre putere și discurs este inevitabilă. Folosind un principiu de bază al dialecticii marxiste, unitatea și opoziția/lupta contrariilor, se observă că, indiferent de prezența sau absența factorului „putere” în generarea discursului istoric și a echivalențelor unor noțiuni cu domeniul propriu-zis, rezultatul este aproximativ același: fie că dezbaterea în jurul marilor teme promovate de discursul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
unitatea și opoziția/lupta contrariilor, se observă că, indiferent de prezența sau absența factorului „putere” în generarea discursului istoric și a echivalențelor unor noțiuni cu domeniul propriu-zis, rezultatul este aproximativ același: fie că dezbaterea în jurul marilor teme promovate de discursul marxist s-a desfășurat într-un regim democratic, fie că aceasta a avut loc în spațiul instituțional-birocratic și intelectual al statelor comuniste, criza gândirii marxiste s-a adâncit, curios lucru, pe măsură ce inovațiile occidentale în domeniu au generat curente înrudite cu marxismul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cu domeniul propriu-zis, rezultatul este aproximativ același: fie că dezbaterea în jurul marilor teme promovate de discursul marxist s-a desfășurat într-un regim democratic, fie că aceasta a avut loc în spațiul instituțional-birocratic și intelectual al statelor comuniste, criza gândirii marxiste s-a adâncit, curios lucru, pe măsură ce inovațiile occidentale în domeniu au generat curente înrudite cu marxismul. Pe de altă parte, se poate remarca un fapt oarecum trecut cu vederea de autori care s-au preocupat de autopsia comunismului: respingerea, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
slăbiciunea marxismului constând în însăși construcția sa inițială. Polarizând cele două spații, cel occidental și cel estic-european, și grupând grosso modo seturile de propoziții prin asimilarea primului cu o formă teoretic-abstractă de reflecție, de ajustare, actualizare și nuanțare a învățăturilor marxiste și a celui de-al doilea cu aplicarea acestora ad litterram, se poate spune că incapacitatea marxismului de a fi exact ceea ce trâmbițase a fost încă o dovadă a sa de inadecvare a abstractului cu concretul. După colapsul regimurilor comuniste
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
proletariatului. Cu atât mai mult în România, care nu a beneficiat de ceea ce a fost numit „marxism revizionist”, puterea politică a fost cea care a dat tonul în ceea ce privește studierea istoriei și a adaptării la contextul românesc a semnificațiilor ei. Intelectuali marxiști ca H.H. Stahl, pentru a cita numai pe cel mai cunoscut filosof marxist cu preocupări în aplicarea marxismului în cercetarea istorică, erau mai degrabă excepții decât regulă, iar prezența lor în agora dezbaterii marxismului ca teorie a istoriei a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]