7,605 matches
-
sistemul de apărare al organismelor superioare prezintă numeroase dualități:- existența unui compartiment al rezistenței nespecifice și neadaptative (înnăscută) și a unui compartiment cu acțiune specifică și adaptativă (sistemul imunitar „clasic”);- prezența a două populații de limfocite (T și B), care mediază imunitatea celulară și respectiv umorală;- activitatea limfocitelor este modulată fie stimulator, fie inhibitor, sub acțiunea unor celule și a unor factori umorali;- existența organelor limfoide centrale (primare) și periferice (secundare);- existența unui răspuns imun primar și a unui răspuns imun
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
educaționale” care orientează maturarea limfocitelor în două direcții:- dobândirea RCT și a capacității de a recunoaște antigenele exogene;- dobândirea toleranței față de self;RCT tinde să se aglomereze la locul de contact cu moleculele CMH. Interacțiunea dintre celulele stromale și timocite, mediată de moleculele CMH și RCT, permite celulelor să primească un semnal protector. Limfocitele care nu leagă moleculele CMH ale celulelor epiteliale vor muri și vor supraviețui cele al căror RCT α-β recunoaște moleculele CMH self. Selecția negativă elimină celulele T
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de mică afinitate pentru Fc al IgG (CD16). O subpopulație distinctă a celulelor NK o reprezintă celulele K (killer). Ele sunt tot LGL, dar spre deosebire de celulele NK, exprimă receptorul de mare afinitate pentru Fc γ. Acțiunea lor principală este citotoxicitatea mediată de anticorpi (ADCC), față de celulele modificate antigenic. In vitro, limfocitele T din sânge, sub acțiunea stimulatoare a unor citochine (IL-2, IFN alfa) diferențiază o subpopulație de celule, care au fost denumite LAK (lymphokine activated killers). In vitro, prin adăugarea IL-2
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
polimorfonucleare;- fagocite neprofesioniste, care nu au astfel de receptori, funcția fagocitară fiind facultativă. Această categorie include fibroblastele, celulele reticulare și celulele epiteliale. Celulele înglobează materialele nonself particulate și solubile prin următoarele mecanisme: pinocitoză (În limba greacă pinos - a bea), endocitoză mediată de receptori (EMR) și fagocitoză. Pinocitoza este procesul prin care o celulă înglobează fluidele și soluțiile și este foarte asemănătoare cu EMR, proces prin care celulele înglobează macromoleculele, virusurile și particulele mici. Pinocitoza și EMR au în comun mecanismul bazat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
gama R III). Acești receptori constituie legătura crucială dintre celulele fagocitare efectoare și limfocitele care secretă imunoglobuline. Fc gama R I (CD64) este receptorul de mare afinitate care leagă IgG monomeră, iar exprimarea sa este stimulată de IFN. Acești receptori mediază ADCC. Fc gama R II (CD32) este receptorul de mică afinitate care, leagă ușor complexele imune, dar leagă slab IgG monomeră și are afinitate de 10 ori mai mică decât Fc gama RI. Fc gama R III (CD16) are afinitate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în prezența limfokinelor;- dobândirea proprietății de citotoxicitate sub acțiunea unor semnale secundare(cantități mari de limfokine, LPS etc.). Limfocitele Th 1 sunt principalele celule activatoare ale macrofagului, prin intermediul IFN γ. Interacțiunea dintre limfocitul T și macrofag stă la baza imunității mediate celular și a hipersensibilității întârziate. Un alt factor, foarte potent, activator al macrofagului este LPS. Macrofagul activat prezintă următoarele particularități:- are dimensiuni mai mari, este mai mobil, voalurile membranare sunt mai evidente;- metabolismul oxidativ al glucozei este mult mai activ
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
că există o legătură evolutivă între reglarea expresiei genei AMP la musculițele de fructe și răspunsul imun înnăscut de la mamifere. Cu toate acestea, cele două căi de semnalizare de la drosofila, se pare că nu au în comun componente intermediare. Ele mediază expresia diferențială a genelor codificatoare de AMP prin factori de transcripție distincți asemănători celor de tip NF-kB (Hoffmann și Rechhart, 2002). Cel mai puțin înțeles aspect al imunității insectelor este însă acela al modalității prin care aceasta detectează infecția cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
discriminarea patogenilor și deci în răspunsul imun. Unele dintre acestea, precum proteina To II prezintă similitudini structurale cu receptorii de tip To II, desemnați TLR, din familia proteinelor bogate în leucină de la mamifere. Se pare că asemenea proteine, precum TLR-4, mediază recunoașterea LPS-urilor bacteriilor Gram-negative. Peptidele antimicrobiene de la Drosophila sunt codificate de familii genice. Astfel, șapte gene organizate într-un cluster, codifică izoforme ale peptidului antifungic drosomycin. Proteinele antibacteriene Altacin și Diptericin sunt codificate de trei, respectiv, de două gene
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
imunoglobulinică asociată cu proteinele transmembranare Igα și Igβ (fig. 2.3). Acestea reprezintă componentele de semnalizare care declanșează căile intracelulare ca răspuns la legarea antigenului de anticorp. Activarea BCR este influențată și de interacțiuni cu alți receptori, spre a fi mediată interacțiunea celulelor B activate de antigen cu celulele T helper. Studiile cristalografice au permis descifrarea structurii imunoglobulinelor și elaborarea modelului de structură tetracatenară a acestora, în forma literei „Y”. Prototipul moleculelor imunoglobulinice este cel al imunoglobulinei G - IgG - produsă de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
la suprafața mucoaselor. Dimpotrivă, IgA activează calea alternativă a complementului pentru funcții protectoare directe. Odată legată la un antigen de suprafață, bacterian sau la alt parazit, IgA poate lega receptorii pe celule inflamatoare, ducând la distrugerea antigenelor prin mijloacele citotoxicității mediate celular, dependente de anticorpi (ADCC). Mai mult, legarea sa de antigenele suprafeței virale sau microbiene poate limita mobilitatea invadatorilor și preveni astfel legarea acestora de epiteliul mucoaselor, fenomen denumit „excludere antigenică”. În acest context, IgA secretoare poate juca rolul primei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ei apar a fi monovalenți funcțional, datorită structurii lor compacte. Cercetătorii alergologi au emis ipoteza că anticorpii IgG4 servesc spre a escava antigenul, prevenind ca anticorpii IgE legați la mastocite să fie cross-lincați de antigen, blocând astfel reacțiile de hipersensibilitate mediate de IgE, la persoanele care au fost supuse imunoterapiei. Alte diferențe importante, structurale și biologice dintre subclasele de IgG umane se referă la legarea receptorului Fc și la situsurile de legare pe domeniile regiunii constante pentru factorii reumatoizi, componentele complementului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ceea ce înseamnă că ele contribuie mai curând cantitativ decât calitativ la transcripția genelor Ig. De aici, se poate trage concluzia că principalul determinant cunoscut al specificității enhancer-ului limfoid CH este doar motivul octamer. Activarea transcripțională a genelor IgL(κ) este mediată de proteine care se leagă la motivele E și B din enhancer. Aceste proteine sunt NF- kE2, NF-kE3 și NF-kB și au fost detectate în extracte nucleare. Situsul kB al enhancerului este cel mai semnificativ determinant cantitativ al transcripției IgL
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cu interacțiunea celulelor T helper cu antigenul și declanșează producerea factorului de creștere IL2, precum și a receptorului acestuia, ambii fiind necesari în proliferarea celulelor T, în cursul răspunsului imun normal. Intensificarea transcripției genelor pentru IL2 și pentru receptorul acestuia este mediată de legarea NF-kB la motivul secvenței kB, de la nivelul promotorilor acestor gene. Transcripția genelor virusului imunodeficienței umane tip I (HIV-I) depinde de legarea proteinei NF-kB la o secvență kB din promotorul viral. Expresia și multiplicarea virală, în special stabilitatea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cum ar fi bunăoară Cα. În asemenea condiții, se înregistrează schimbarea (comutarea) clasei imunoglobulinei care devine din IgMm, IgA, aceasta din urmă având altă proprietate și anume aceea de a intra în secrețiile mucoaselor. Această schimbare a clasei imunoglobulinice este mediată de o serie de secvențe de macaz sau de comutare (switching sequences) desemnate S care sunt adiacente fiecăruia dintre segmentele genice pentru regiunea constantă a catenei grele a imunoglobulinei. Pe de altă parte, în cursul evoluției unei anumite linii celulare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
genice pentru regiunea constantă a catenei grele a imunoglobulinei. Pe de altă parte, în cursul evoluției unei anumite linii celulare, este exprimată o aceeași catenă ușoară. În consecință, mecanismul de macaz al clasei imunoglobulinice permite schimbarea tipului de răspuns efector mediat de regiunea CH, menținând însă constantă disponibilitatea de a recunoaște același antigen, aceasta fiind apanajul regiunilor variabile (VL și VH). Schimbările în expresia segmentelor genice CH sunt realizate pe două căi. În majoritatea cazurilor, acestea se realizează pe calea mecanismelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Secvențele unităților V -D-J-CH realizate în urma săvârșirii macazului prezintă dovada că situsurile de macaz se află în amonte de segmentele genice CH și asemenea situsuri au fost denumite regiuni S. Procesul de comutare în sinteza catenei grele Ig poate fi mediată și de recombinarea intracromatidică (fig. 6.3). Gena imunoglobulinică funcțională în dirijarea sintezei unei catene grele imunoglobulinice este edificată prin mecanismul rearanjamentului de segmente genice imunoglobulinice disparate, V- D-J și C la nivelul macromoleculei ADN. Acest rearanjament poate avea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
catene alpha / beta TCR (Davis și Bjorkman, 1988). În timus, timocitele imature recunoscând CMH propriu sunt selectate să supraviețuiască și să se diferențieze prin mecanismul selecției pozitive, pe când timocitele autoreactive sunt eliminate prin selecție negativă. În parte, selecția pozitivă este mediată prin conectarea domeniului peptidic (CPM) al TCRA. Wu și colaboratorii (2002) au arătat că inițial interacția TCR cu peptidul CMH se realizează la nivelul porțiunii CMH dar, ulterior, peptidul dobândește stabilizare dominantă, distribuie specificitate și influențează activarea celulei T prin
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
β (beta) (fig. 9.1), pe când TCRγδ constă dintr-o catenă γ (gamma) și o catenă δ (delta). Asocierea TCR cu antigen și cu molecula CMH (fig. 9.2) conduce la activarea limfocitului T, printr-o serie de evenimente biochimice mediate de enzime cooperante, co-receptori și alte molecule accesorii specializate, participante în realizarea unui răspuns imun complet și eficient. Prezentarea antigenului stimulează limfocitele T să devină fie limfocite T „citotoxice” (celule CD8+), fie limfocite T „helper” (celule CD4+). Diferențierea celulei T
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
multe subtipuri care au o diversitate de funcții legate de interacțiuni dintre celulele angajate în realizarea răspunsului imun. Celulele T citotoxice („killer”) au capacitatea de a liza o celulă țintă infectată. Celulele T helper ajută în realizarea interacțiunii de ucidere mediată de celula T a celulelor țintă sau a interacțiunii antigen- anticorp, mediată de limfocitele B. Receptorul TCRαβ este responsabil de îndeplinirea funcției celulei T helper, în cadrul imunității umorale (fig. 9.4) și a celulei T killer , în cadrul imunității mediată celular
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celulele angajate în realizarea răspunsului imun. Celulele T citotoxice („killer”) au capacitatea de a liza o celulă țintă infectată. Celulele T helper ajută în realizarea interacțiunii de ucidere mediată de celula T a celulelor țintă sau a interacțiunii antigen- anticorp, mediată de limfocitele B. Receptorul TCRαβ este responsabil de îndeplinirea funcției celulei T helper, în cadrul imunității umorale (fig. 9.4) și a celulei T killer , în cadrul imunității mediată celular (fig. 9.5). Răspunsul imun cere ca o celulă T să recunoască
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
la fragmentul cristalizabil (Fc). Receptorii Fc se leagă la anticorpii atașați la celulele infectate sau la patogenii invadatori. Activitatea lor stimulează celulele fagocitice sau citotoxice în acțiunea de distrugere a microbilor sau a celulelor infectate cu patogeni printr-o fagocitoză mediată de anticorp sau citotoxicitate mediată celular, dependentă de anticorp. FcR-urile aparțin moleculelor din superfamilia imunoglobulinelor în care alături de imunoglobuline intră receptorii de antigene ai celulelor T (TCR), moleculele complexului major de histocompatibilitate (CMH clasa I și CMH clasa II
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
din inexactitatea reacției de joncționare. Un corolar semnificativ al prezenței atât a genelor pentru catena α a RCT, cât și a genelor pentru catena H a imunoglobulinei, în cromozomul 14, este potențiala reunire aberantă a regiunilor VH cu secvențele Jα, mediată de semnalele comune de recunoaștere și intervenția aceleiași recombinaze. Astfel de reacții produc la om numeroase rearanjări în cromozomul 14, asociate cu malignități ale celulelor T. Ca și în cazul celulelor B, specificitatea de legare a RCT față de epitopul antigenic
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
fenomenul de restricție (de limitare) al interacțiunilor celulare, condiționat de identitatea moleculelor CMH ale limfocitului T și ale celulei țintă. Astfel, celulele T realizează deopotrivă recunoașterea antigenului nonself și a selfului. Discriminarea exactă și eficientă între self și nonself este mediată de moleculele COMPLEXULUI MAJOR DE HISTOCOMPATIBILITATE (CMH). Pentru activarea celulei T este necesar un complex cuaternar, format din molecula CMH, epitopul antigenic, RCT și molecula CD. Moleculele CMH clasa I se găsesc pe suprafața majorității celulelor somatice. CTL-urile recunosc
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Alergiile implică desfășurarea unor mecanisme imunitare speciale. În unele dintre aceste alergii, celulele T reprezintă actorii principali, pe când în altele, rolul mai important revine imunității umorale, bazată pe sinteza de anticorpi. Febra fânului este una dintre cele mai comune alergii, mediate de anticorpi. Planta asteracee Ambrosia produce polen care pătruns în căile respiratorii superioare ale unor persoane provoacă „febra fânului”, ceea ce a sugerat prezența genelor Ir și la om. Regiunea constantă a catenei grele a IgE are o proprietate specială și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
al C1q în amiloidogeneză (Fonseca și colab., 2004). Genele implicate în procesul inflamator sunt numeroase, iar rolul unui fond genetic individual ar putea arăta o predispoziție la inflamație și evoluția ei fiziologică sau spre cronicizare. Răspunsurile primare din inflamație sunt mediate de receptorii de recunoaștere, precum receptorul Toll-like (TLR), citokine proinflamatorii precum factorul de necroză tumorală (TNF), interleukine (IL-1),(IL-6), citokine antiinflamatorii precum IL-10 și eicosanoizii. Până nu demult nu erau cunoscuți markeri specifici genomici care să indice populațiile la risc
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]