3,801 matches
-
parale. Să știți de la mine, că sunt extrem de puțini oameni care sunt capabili să răspundă prompt la această grea întrebare și să nu se răzgândească și să le pară rău în ora următoare. V-o spun eu cel care am meditat cel puțin 80% din viață la o asemenea eventualitate și nici acum nu am ajuns la un rezultat satisfăcător. Mulți și-ar imagina cam asemenea moduri de investire a banilor picați pe capul lor: mașini, excursii în Tahiti, vile, gagici
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pâinea și cuțitul în țara asta. Normal ar fi fost ca odată ce am citit ceea ce se spune despre mine, să mă retrag pentru o vreme în „Codrul cel mereu” cum este denumită pădurea statului din apropierea satului meu de baștină, să meditez pe larg asupra rătăcirilor mele conceptuale în materie de politică, să mă dau de vreo treizeci de ori cu capul de niște arbori de esență tare, numiți în popor și în botanică, stejari și după ce în sfârșit să mă fi
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
maritimă etc... Încă se mai dezbat la Cameră, vreo câteva probleme spinoase, printre care la loc de frunte se află întrebarea: cine le va da avizul de liberă practică vrăjitoarelor? Iată o problemă la care merită și va trebui să mediteze parlamentarii zile și poate chiar săptămâni întregi. Potrivit unor surse, pe care nu le divulg, deputatul liberal-democrat Vasile Vrăjitoru, deja a propus Parlamentului un proiect de rezolvare,, care după părerea mea și a multora, se pare că merită să fie
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
vale. Ginerele său îl îngrijora, Cristian rămăsese la locul său, indiferent la tot ce se petrecea în jur. Întâmplările prin care trecuse îl marcaseră profund. Încă nu reușise să înțeleagă ce se petrecuse cu el. Avea nevoie de liniște ca să mediteze. Socrul său încercase să-l descoase pe drum, bombardându-l cu o mulțime de întrebări. Răspunsese evaziv, uneori numai ridicând din umeri, ori chiar rămânând tăcut, tocmai pentru că, înainte de toate trebuia el să își pună gândurile în ordine. Senzația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fiul său în Baia de Sus. Zi de zi, iarnă sau vară, trăgea o raită pe la Râpa Dracului, numai așa, ca să se asigure că totul este în ordine. Când vremea era frumoasă, urca și aici. Rămânea ceva timp, la umbră, meditând în liniște. Nu mai plecase niciodată din Baia de Sus. După ce Vlad și Boris, împreună cu acoliții lor, fuseseră arestați și trimiși la închi soare, se stabilise în micuțul orășel alături de familia Ilenei. Nici ea și nici socrii nu se arătaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu ți-o imaginezi, de exemplu, zăcând dimineața la rigolă în propria-i secreție; dovadă că-i o chestie nervoasă, după explozia asta reușeam să mă liniștesc, golindu-mi pentru câteva minute mintea de mizerie; altfel spus, greața la care medita Céline trebuia să vină atunci când trupul și mintea (nu mai știu în ce ordine) se supraîncărcaseră. După principiul ăsta inventat spontan, ar fi trebuit ca un mare sceptic ca Ionesco să nu se mai hrănească decât cu țigări și cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în camerele lui, dracu’ știe de Turcia! - Bine, da la Țârțâc nu făceai tot asta? - Te rog, moș Țârțâc nu m-a pus să mă prostituez pe bani!! Zina îmi întoarce curul și pleacă spre camera ei, lăsându-mă să meditez. Prinsese parapon pe doamna de la etajul superior, de când a auzit că mă solicitase s-o ajut la mutat mobilele și strâns covoarele prin casa ei pentru curățenia de sărbători. Domnu’ Tudor, zisese - nu ți-e frică să te-ncui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
septembrie mă Îmbia la o astfel de călătorie spre plaiurile mele natale iar vocile alor mei mă chemau ca un cor de Îngeri, dintr-un timp Îndepărtat, să poposesc la mormintele lor, să le aprind câte o lumânare și să meditez. De obicei iau cu mine și o sticlă cu apă sfințită și stropesc florile de pe cele două morminte iar cât timp ard lumânările Îmi trec prin minte imaginile bunilor mei; tatăl și bunica paternă, restul bunicilor fiind Înmormântați În altă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
am mai putut răspunde. A schimbat subiectul imediat: ― Alisia, eu te iubesc! Nu ai idee cât mă bucur să fiu aici cu tine, astăzi. Nu ai idee! Sunase, spre surprinderea mea, convingător. Dar nu voiam să mă las păcălită. În timp ce meditam la asta nici măcar nu m-am uitat la el, ci am privit În gol. Nu am fost pregătită pentru ce s-a Întâmplat apoi. Mâinile lui mi-au cuprins capul Într-o fracțiune de secundă și, Înainte să apuc să
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
nimeni. Mereu mă face să mă simt mai bine. ― Știi, toți cei care spun că sunt afoni În mod evident nu m-au cunoscut pe mine. ― E atât de rău pe cât sună? ― E mai rău, râse el. Ce altceva? Am meditat o clipă Înainte să răspund. ― Îmi place Înotul. ― Deci ești o sportivă? Am ridicat din umeri. ― Nu știu dacă m-aș numi exact o sportivă. ― Ei bine, eu sunt un sportiv. Ar trebui sămi vezi mușchii de vis. ― Glumești? ― Desigur
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
din urmă, spuse el. ― Suferi de depresie? am râs eu. El se strâmbă la mine Într-un mod foarte, foarte dulce. ― Era un gând filozofic. ― Era scuza pe care o folosesc toți ca să-și motiveze acțiunile, l-am contrazis. El medită o clipă Înainte să-mi răspundă: ― Bine, poate că așa e. Dar În fond, o mulțime de concepte ale noastre nu sunt decât scuze. ― Cum ar fi? ― Destinul, răspunse el imediat. Crezi În el? ― Nu știu, am ezitat eu. Uneori
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mă martirizez cu orele de stat la coadă pe ger sau zăduf, noaptea, în zori, la prânz și seara, pentru că aproape toate femeile din România au făcut asta. N-o să deplâng aici cum mi-am irosit ani buni din viață meditând, adică predând literatură română pentru bani sau carne, deși mă dădeam mare redactor la revista Orizont: multe absolvente de Filologie s-au descurcat așa. Și nici n-o să-mi smulg părul din cap din cauză că am pierdut ore-n șir povestind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
rarități, de la pește proaspăt la otravă de gândaci și pantofi italienești. Fascinație-repulsie pentru modul cum ea te face să crezi că doar din generozitate îți vinde - scump - lucrurile alea, ca o favoare ce te obligă. Mi-a cerut să-i meditez pe gratis fata la gramatică. La prima lecție, loaza în clasa a VI-a mi-a spus că „subiectul se exprimă prin predicat“. Soțul Alinei, care am înțeles că e ceva ofițer, mi-a dăruit la plecare o brichetă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
cum mai rar se întâlnește... Oare de unde-i veneau ideile ori gusturile astea? Și la hăinuțele și flanelele pe care ni le cosea pe când eram noi micuți ori ni le lucra cu andrelele am observat aceeași deosebită înclinare spre frumos...” medita Tudor plimbându-se alene pe aleile curate dintre ronduri, cu mâinile la spate, lipsit de griji, într-o deplină tăcere. „Pe toate bluzițele și puloverele aveam floricele lucrate. Erau în aceeași culoare ori în tonuri apropiate, dar nu-mi dau
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
bucura când le va vedea... Poate le va simți mirosul de acolo, din lumea veșnică, în care, sigur, a primit-o Dumnezeu... Și bunicul se va bucura. Va înțelege că nu l-am uitat și-i port o vie amintire”, medita Tudor privind florile cu duioșie. „Mă voi întoarce de la cimitir să îngrijesc rondurile. N-au ce căuta florile sălbatice aici! Nici Bătrâna nu se uita la ele. Le ocolea...” Mergând spre cimitir, Tudor își aminti că a scris, cândva, o
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
vorbi. Avea gurița plină de prăjituri și mai avea și în mână câteva, într un șervețel. Era tare fericită. S-a îndepărtat pe o potecuță în pădure, numai ea știind unde. „Dacă e tatăl ei pădurar, ia arătat toate potecile”, medita Ionuț. Au mâncat salată de legume proaspete și sandvișuri pregătite de mamele lor. Aveau poftă, nu glumă. Alergarea și aerul curat le făcuse poftă de mâncare. După ce au terminat, au strâns cu toții resturile și au făcut curat. Toate hârtiile și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
viața dumitale n-ai văzut niște lucruri mai pocite decât alea. Noi îl luam în râs pe tema asta. N-avea nici cea mai mică înzestrare pentru pictură. — Bineînțeles că asta e doar o scuză, spuse dna MacAndrew. Dna Strickland medită profund o vreme. Era limpede că nu izbutea să înțeleagă nimic din anunțul meu. Între timp își aranjase puțin salonașul (instinctele ei de gospodină învinseseră năuceala și dezorientarea, și încăperea nu mai avea aerul acela părăsit, ca de casă mobilată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ai cunoscut soția și ai iubit-o și te-ai însurat cu ea. Nu-ți mai amintești bucuria cu care ai strâns-o prima dată în brațe? — Nu mă gândesc la trecut. Singurul lucru care contează este prezentul etern. Am meditat o clipă la răspunsul ăsta. Era obscur, poate, dar mi s-a părut că-i întrezăresc sensul. — Ești fericit? l-am întrebat. — Da. Am tăcut. L-am privit, dus pe gânduri. Mi-a susținut privirea și curând în ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
orb din naștere culorile. Se opri în fața scaunului meu și mă privi de sus în jos cu o expresie în care citeam o uimire disprețuitoare: — Dar ce, ție îți pasă cât de cât dacă Blanche Stroeve trăiește sau nu? Am meditat puțin la întrebarea lui, căci voiam să-i răspund sincer, să fiu sincer măcar cu propriul meu suflet: — În cazul meu o fi poate o lipsă de înțelegere dacă nu mi se pare atât de important că e moartă. Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ei bine, îi smulsese făgăduiala că o să dea foc casei și n-o s-o părăsească înainte de a o vedea arsă până-n temelii. Să nu mai rămână nici măcar o bucată de lemn din ea. N-am vorbit o vreme. Stăteam și meditam. Pe urmă am spus: — Va să zică a rămas același până la urmă. — Dumneata înțelegi? Trebuie să-ți spun, mi s-a părut de datoria mea s-o conving să nu facă asta. — Chiar după toate lucrurile pe care le-ați spus? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
însoare cu alta. În brațele mele uită repede decepția suferită și se întremă pentru altele viitoare. Am avut legături cu sora gazdei, divorțată de bărbatu-său, cu o vecină, nevasta unui avocat, care mă aducea în casă, punîn-du-mă să-i meditez copilul, elev într-a doua de liceu. Nu mai pomenesc că o droaie de școlărițe îmi făceau ochi dulci., Nu prea trăgeam foloase de pe urma acestor atenții, pentru că, la drept vorbind, nu-mi plăcea să mă încurc cu fete de școală
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o pătează vreun astfel de defect legat de moralitate, știu bine. Ce nu-mi convine, mai exact, la ea? Unde este problema de nerezolvat? Ce prag îmi înalță dânsa și de care eu să nu pot trece? Rămâne să mai meditez. Fără îndoială că acum ea așteaptă ceva de la mine, vrea un semn, îmi vrea răspunsul. S-o rănesc?” Ei bine, negreșit, trebuie musai să nu uit a mai aminti în grabă, din fuga condeiului, de încă o întâmplare - am putea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și-l chinuia vârtos, nedându-i pace multă vreme. Iar aceste simțăminte puternice și violente, care dau năvală în sufletul omului și îl copleșesc pe deplin, se alcătuiau la el într-o suferință psihologică și morală, ce îl determina să mediteze adânc, într-o mare încordare a forțelor sale spirituale, asupra a ceea ce avea de făcut în continuare. Grea misiune! Iar astfel, după un răstimp de intensă trăire a vieții lui interioare, înțesat de șiroaie de cugetări și de reculegeri dese
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ce am făcut cu mințile mele?!”, își urlă el singur în cap. Astfel, îngrozit mult peste măsură, ca un nebun plecă de acolo în grabă și se făcu nevăzut. Lucrul cu adevărat de mirare și care revoltă este că, tot meditând adesea la cele întâmplate, acesta nici nu-și regreta fapta nesăbuită, nici nu și-o lăuda, însă nicidecum nu se socotea un ticălos, așa cum poate că îl socotește cititorul acum, plin de mânie. Era doar arogant și rece. Avea o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
puterea ei de apăsare, îndreptată numai înspre mine, fiindcă, dacă nu reușisem eu să-i unesc prin gândul, vorbele și faptele mele bune, reușise să-i unească, cum nu se poate mai bine, invidia pentru succesul meu mult meritat. Da! Meditând acum, îmi dau seama că dintotdeauna invidia a fost un dușman de temut al omului și cel mai agresiv agent de distrugere al progresului, care este specifică doar sufletelor mărunte și nedemne, căci invidia este modalitatea prin care ura omului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]