5,396 matches
-
continuă a mediului. Dar ce ne spune Însă istoria naturală? Același lucru. În urmă cu sute de milioane de ani, strămoșii actualelor animale și plante erau Într’adevăr uriașe și, evident, primitive. Evoluția biologică a cizelat organismele și le-a micșorat talia. Comparați un dinozaur și o șopârlă, ori ferigile arborescente din carbonifer și plantele actuale, dintre care cele mai evoluate, monocotiledonatele, sunt În principal modeste ierburi. Tot mitologia română arată și cum s’au succedat aceste vârste umanoide. Anume fiecare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și corp, cu toate "facultățile mintale și supranaturale așa cum ne este el cunoscut prin rațiune și revelație" (6, p. 1 137). Din concepția asupra omului și a devenirii sale, rezultă opoziția neotomistă față de "naturalismul" unor teorii pedagogice care neagă sau micșorează prezența supranaturalului în actul educației. Aceste teorii apreciază neotomiștii nesocotesc "căderea în păcat" a omului și necesitatea intervenției "grației divine"; ele lasă educația nouă mai ales deplină libertate copilului, reducînd sau suprimînd atît autoritatea educatorului, cît și pe aceea a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
asta ies pe stradă în număr foarte mare, cu manifestații de protest, se dedau la insulte, la vandalisme, la amenințări, la greve și alte acțiuni de masă. În decursul timpurilor au fost numeroase perioade grele, când salariile oamenilor au fost micșorate, când mulți au fost dați afară din servicii, a fost de pildă perioada Curbelor de Sacrificii, apoi de marile acțiuni de „Epurări” apoi de „Comprimări” (de scheme), toate au fost acceptate de voie, de nevoie, fără mari proteste, cei mai
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
acela de a ne lăsa amăgiți și batjocoriți de femei. Însă băieții și fetele noastre dorm azi ca pruncii cei nevinovați, Înșirați unul lângă altul prin dormitoarele comune ale cabanelor de la munte; costumul de plajă al femeilor s-a tot micșorat până la un cache sexe care nici el nu mai ascunde cine știe ce intrigi sau ispite; iar batalioanele de fete defilează mândre pe bulevarde În pantalonași albi de sport fie că au, fie că n-au ce arăta spre admirația sau ațâțarea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
întâmplat cu adevărat nu poate fi exprimat în cuvinte la scara unu la unu. Pentru a descrie acel lucru,trebuie să-l ajustezi la cuvinte și să-l reinventezi pe deplin, de la cap la coadă. Să-l mărești, să-l micșorezi, să-l simplifici, să-l complici, să-l menționezi, să-l treci cu vederea - o tactică ce-și are calea sa proprie și ia cele trăite ca simplu pretext. Cu scrisul cari după tine cele trăite într-o altă profesiune
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se terminase. Frigul începea să ne cuprindă. Ne-am luat sarsanalele în spinare și am pornit. De-abia acum simțeam tăieturile sforilor care-mi intraseră adânc în carne. Mă dureau umerii; introduceam degetele opozabile sub cele două sfori pentru a micșora cât de cât presiunea lor asupra claviculelor, care erau cele mai expuse. Înaintam tăcuți, fără să ne vorbim, păstrându-ne forțele pentru alimentarea cu energie cinetică a aparatelor locomotorii, care făceau cu greu față efortului solicitat. Jur-împrejur zăpada vălurită ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Secii din sus de sat mai la deal spre pădure ieste altă fântâniță îi zicem noi Fântânița lui Rac Crăciun, una din cele mai bune și mai vestite din hotarele noastre, nu a secat niciodată și nici nu și-a micșorat izvorul când o fost secetă. Și nici nu crește când îi timpul ploios, și are o apă în tot timpul ca de la munte. Alta în hotarul Mlăcii ie fântânița din Lazu Oprii, de la Mânăstire, dar când ie timpul mai secetos
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mai strict sens al expresiei, transformând, fără vreun discernământ în câteva zile, toată agoniseala lor în praf și pulbere, ca să se întrebe acum de ce nu mai primesc acuma aproape nimic de pe lotul lor de pământ din totdeauna care se tot micșorează an de an, din care nu vor mai avea nimic până ce administratorii satului se vor hotărî să le elibereze vreodată mult așteptatul Titlu de Proprietate. Toate adunările generale ținute cu oamenii satului în acea perioadă fierbinte, s-au desfășurat într-
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
lumină în casele țărănești. Și pentru că petrolul era procurat cu bani, pe care locuitorii satelor îi făceau cu greutate și pe care îi drămuiau cu mare chibzuință, lampa era aprinsă cât mai târziu posibil, cu o flacără anemică, pentru a micșora consumul. Oamenii nevoiași, mai cu seamă vârstnicii, se culcau odată cu găinile, cum se spunea despre cei care erau constrânși să facă economie, și nici nu mai aprindeau lampa sau opaițul. În puterea nopților fără lună deplasarea pe ulițele satului era
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
în memorie, nu mai există. Din rațiuni greu de înțeles și de acceptat una dintre mătușile lui a dărâmat-o, a luat tot ceea ce se mai putea folosi, rămânând în locul unde a fost un morman de bolovani care se tot micșorează sub agresiunea ploilor, a zăpezilor și a uitării. În primăvara aceasta, la care mă refer, au crescut nestingherite printre și peste ruine buruienile, un fel de huceag des și mai înalt decât talia unui om obișnuit. Vizitatorul venit de la mii
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
neîncredere. Căci vezi: una din circumstanțele care m-au făcut să dezaprob întotdeauna asprimea foștilor noștri profesori e tocmai aceasta, că lucrul s-a petrecut într-o oră de desen și nu la cursul a cine știe ce materie principală (ceea ce-i micșorează sensibil gravitatea). Apoi, trimiterea cazului tău în judecata conferinței, o explicam perfect punând-o în sarcina lui Penel, care a fost un mare comedian (n-am uitat nimeni succesele lui pe scena Naționalului), dar un om lipsit de orice generozitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
vulgarizat de cărticica aceasta, peste foile căreia nu-mi pot arunca ochii fără emoție... Și ce puțin vulgar! Da; ce puțin vulgar era, în el însuși, materializmul acesta, care dacă nu concepea sufletul fără un substrat material, apoi nu-i micșora cu aceasta rolul sau importanța! Materializmul nostru nu ne-a împiedecat să recunoaștem legilor morale ale vieții importanța lor, nici nu ne-a restrâns cu nimic orizontul aspirațiilor. Dimpotrivă, recunoscându-i puterea de a se adapta tuturor domeniilor de cunoștințe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sta aici, dar lui știu că nu-i voi fi credincios; Îl voi trăda la prima umbră care va cădea pe aceasta. La capătul golfului, mica plajă coboară În mare ca o rană cicatrizată. Valurile mușcă din ea și o micșorează. Acum cîteva zile au aruncat din nou o meduză gelatinoasă care a putrezit la soare. Dar sunetul apei și soarele atenuează sila de moarte. Viața continuă să gîlgîie nerușinată și luminoasă lîngă peștii morți cu ochii bulbucați, azvîrliți pe nisip
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
la Preasfânta Treime și la Isus. Intrând în capelă, mișcări și mai mari, însoțite de lacrimi, toate sfârșind când la Preasfânta Treime, când la Isus, uneori uniți sau aproape uniți, în așa fel încât faptul că sfârșea la Isus nu micșora evlavia față de Preasfânta Treime, și nici invers, iar această evlavie a durat până în momentul punerii veșmintelor, și din când în când cu lacrimi. După liturghie, cu o căldură care venea dinafară, motiv de evlavie și de bucurie a spiritului, puține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
punct. Să-mi cântăresc păcatele, privind urâciunea și răutatea pe care orice păcat de moarte 3 săvârșit le are în sine, chiar și dacă nu ar fi fost oprit șde Dumnezeuț. 58. Al treilea punct. Să privesc cine sunt eu, micșorându-mă, prin exemple: mai întâi, ce sunt eu în comparație cu toți oamenii; în al doilea rând, ce sunt oamenii în comparație cu toți îngerii și sfinții din paradis, în al treilea rând, să privesc ce este toată creația în comparație cu Dumnezeu; darămite numai eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pe firul timpului spre existente anterioare, spre rădăcini. Reflectarea induce trecerea într-o altă realitate devenită materială. Personajul cunoaște autoreflectarea, proiecția ficționala în sine:,, Se așază în fotoliu. închide ochii. Cobora încet, fără grabă. Multă vreme se mai văzu încă, micșorându-se treptat: să trăiești asta în vis: un puț fără fund, oblic întunecat, în care ceva luminos și difuz dispare în adânc. Încet, hotărât, fără întoarcere.” Personajul pare a duce foarte departe experiență ontologica, până la programarea propriei extincții.Thanatofil , comunica
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
la C.E.C. și plătesc amenda: două sute cincizeci de lei, saltă Don Șef dintr-un umăr. Îmi amintesc de amenda plătită de mine pentru supapă și-mi vine să rîd; am lăsat chitanța lipită de pupitrul de comandă. Don Șef a micșorat viteza și conduce calm, relaxat. La primul stop, în marginea orașului, întoarce capul spre mine: Vă supărați dacă vă întreb ceva? Nu. Pe dumneavoastră n-am de ce mă supăra. Ei, surîde Don Șef, aruncîndu-mi o privire, nu fiți chiar așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ele nu au fost atinse de foarte mult timp. Cărțile poștale încep din 1948 și continuă până în preajma arestării expeditoarei. Citirea lor este, uneori, mai dificilă decât a scrisorilor propriu-zise, deoarece rândurile sunt foarte apropiate și spațiile dintre cuvinte sunt micșorate semnificativ, în așa fel încât pe suprafața lor redusă să încapă cât mai mult text posibil. Acest prim volum cuprinde o selecție de fragmente din scrisorile și cărțile poștale expediate de Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu între 9 septembrie 1947 și 6 februarie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
deschis de ceea ce e preocuparea obsedantă acum: situația de aici. Uneori cred că înnebunesc, o atmosferă insuportabilă; sunt fericită că ai plecat, că trăiești într’o țară liberă și nobilă; aici mă sufoc. Chestiunea Stana care a vrut să-și micșoreze vârsta, în vederea mariajului, a avut repercusiuni și pentru casa noastră care a fost vizitată de un comisar și de un poet de ai noștri; apoi mereu la SS pentru a întreba de noi două, cine vine, de ce vine lume. Fără
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ca oricând neprevăzutul, pentru zilele de grevă ce mă turbură, ca intensitate, cel puțin ca pe un ministru responsabil francez, pentru că viața ta, tu, depinzi atât de ritmul vieței de acolo. Eu nu sunt lângă tine, să parez ori să micșorez șocul. Peste noi, tutelar: Dumnezeu și Destinul, pe care trebuie să-i ajutăm prin curaj, fereală de cele rele și iar curaj. Te îmbrățișez cu fervoare, cu delicatețe și reculegere ca pe o icoană în vremuri de restriște. Mamina 19
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
eu lucram la PR și abia mă angajasem ca reporter. Și, deși îmi spun că am crescut mult de atunci, că sunt o femeie puternică, am o carieră de succes și nu am nimic de demonstrat nimănui... simt că mă micșorez înapoi. Că mă transform din nou în fata insignifiantă, ca un fulg de nea, care n-avea niciodată replică pentru una ca ea. — Rebecca! zice, privindu-mă extrem de amuzată. Măi, să fie! — Bună, Alicia, spun și mă sforțez din răsputeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Îl duc la sărăcie, Împingându-l la viciu, iar pe boier Îl Învață să disprețuiască industria și comerțul : iată cum nefericita lor activitate face, ca să zic așa, un gol În mijlocul societății, mărind distanța dintre țăran și boier, În loc s-o micșoreze, așa cum ar face o burghezie ce s-ar ocupa cu industria și comerțul” (363, p. 181). 363. Neagu Djuvara, Între Orient și Occident. Țările române la Începutul epocii moderne (1800- 1848), traducere de Maria Carpov, Editura Humanitas, București, 1995. 364
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
bănci pe raza teritoriului urban sunt 8: 3 în Dorohoi (Banca populară română, Banca de credit mărunt, Banca meseriașilor români - în 1940 a fost desființată banca fraților Zelțer), 2 în Darabani și 2 în Săveni. Situația era grea: încasările sunt micșorate, depunerile sunt foarte mici, retragerile sunt accentuate. Credite nu se acordă decât numai membrilor. Comerțul suferă din cauză că nu sunt industrii, iar angrosiștii nu dau marfă decât cu plata pe loc. Industrie nu este în Dorohoi pe raza teritoriului urban nefiind
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
reamintit că cei care vor participa vor afla adevărul și vor deveni liberi. Chemarea adresată se aseamănă izbitor de mult cu chemarea adresată pe vremuri de profetul Ilie poporului iudeu pe muntele Carmel. Deși credeam că numărul participanților se va micșora la întâlnirile din cursul săptămânii, am avut parte de o surpriză plăcută: nu numai că nu s-a micșorat, dar cu fiecare prelegere, numărul lor creștea! A urmat apoi o săptămână de evanghelizare publică ținută de pastorul Paul Boeru, care
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
mult cu chemarea adresată pe vremuri de profetul Ilie poporului iudeu pe muntele Carmel. Deși credeam că numărul participanților se va micșora la întâlnirile din cursul săptămânii, am avut parte de o surpriză plăcută: nu numai că nu s-a micșorat, dar cu fiecare prelegere, numărul lor creștea! A urmat apoi o săptămână de evanghelizare publică ținută de pastorul Paul Boeru, care a prezentat profețiile Bibliei într-un mod foarte clar, arătând cum evenimentele actuale sunt împlinirea acestor profeții. La sfârșitul
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]