15,064 matches
-
om - chiar mai puțin Înclinat meditației decît tata - devine filosof, În măsura În care filosofia Înseamnă reflecție asupra sensului existenței umane. Nemulțumit de viață, ros de melancolia bătrîneții care nu putea fi cu nimic potolită, nici cu afecțiunea copiilor, nici cu niște nepoței minunați, nici cu liniștea Împăcată a vieții de fiecare zi, va Începe să bombăne, să se Îmbete tot mai des. Atunci era cuprins de furie, fapt neobișnuit pentru un om calm, mereu cu zîmbetul pe buze. Înjura de Dumnezeu, blestema cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Era o iubire mai presus de „devastatoarea fericire pămînteană“, mai presus de dovezi, ea existînd În sine și mistuindu-se la propria-i flacără. Așadar, vom depăși „vremea despărțirilor furtunoase“, vom deveni prizonieri unul celuilalt, ostatici unul altuia; graficul temperaturii „minunatei noastre boli“ se va stabiliza. Nu mai așteptam nimic de la el, doar statornicia lui dură precum stînca. Vom Învăța stenografia după metoda Geren, completată cu contribuții personale lizibile doar pentru mine. M.O. era În perioada aceea un scriitor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și a altarului. Nu se mai poate admira forma rotunjită, cioplită în bârne a „colacilor”, cu mult meșteșug, de către lemnarii timpului, deoarece interiorul și exteriorul au fost acoperite cu scândură. De o deosebită valoare artistică este catapeteasma, care are un minunat decor sculptat în lemn de tei. Pictura, executată de un meșter necunoscut, de la începutul 240 secolului trecut, se subordonează bogatei decorații sculpturale ce împodobește registrele icoanelor dispuse în scară și bombate la mijloc. Executat în unul din centrele specializate ale
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe Gh. Vraciu și ca poet sensibil și îndrăgostit de locurile natale, redăm două poezii: în grădina visurilor în grădina visurilor mele, Unde curcubee facă decor; între mii de flori și floricele, Mândra mea, tu ești regina lor. i în minunata mea grădină, Mândră ca un colț de elizeu, ezi ca doamna gândului, senină, Tu regina sufletului meu. Când lipsești, mi-i inima pustie; Când apari, mă simt un semizeu, Vino, dragă, fii pe veșnicie, Curcubeul sufletului meu. în grădina dorurilor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
adresa? 5 A existat, pe cînd eram copil, o vreme cînd, poate pentru că crescusem Înconjurat de cărți și de librari, mă hotărîsem că doresc să devin romancier și să duc o viață de melodramă. Rădăcina iluziei mele literare, În afară de acea minunată simplitate cu care se vede totul la cinci ani, era o minunată piesă de meșteșug și de precizie care stătea expusă Într-o prăvălie de stilouri de pe strada Anselmo Clavé, chiar În spatele Consiliului Militar. Obiectul devoțiunii mele, un somptuos stilou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pentru că crescusem Înconjurat de cărți și de librari, mă hotărîsem că doresc să devin romancier și să duc o viață de melodramă. Rădăcina iluziei mele literare, În afară de acea minunată simplitate cu care se vede totul la cinci ani, era o minunată piesă de meșteșug și de precizie care stătea expusă Într-o prăvălie de stilouri de pe strada Anselmo Clavé, chiar În spatele Consiliului Militar. Obiectul devoțiunii mele, un somptuos stilou negru garnisit cu Dumnezeu știe cîte rafinamente și titluri, prezida vitrina ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu scrisoarea și am presupus că, ya puestos, ar fi mai practic să Încep cu capodopera. În lipsa stiloului, tata mi-a Împrumutat un creion Staedtler numărul doi cu care mîzgăleam Într-un caiet. Întîmplător, povestea mea se Învîrtea În jurul unui minunat stilou de o asemănare uluitoare cu cel din vitrină și care, În plus, era fermecat. Mai concret, stiloul era posedat de sufletul torturat al unui romancier care pierise de foame și de frig și care Îi fusese proprietar. Căzînd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ale acestui proges a fost aceea că a Început să-și manifeste clara dezaprobare față de relația mea cu Clara. — Ar trebui să te Întîlnești cu prieteni de vîrsta ta, ca Tomás Aguilar, fiindcă l-ai uitat și e un copil minunat, și nu cu o femeie care e deja la vîrsta măritișului. — Ce mai contează vîrsta unuia sau altuia, dacă sîntem prieteni buni? Ce m-a durut mai mult a fost aluzia la Tomás, fiindcă era adevărată. De luni de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a operei spaniole. Am adoptat o expresie ca și cum aș fi fost foarte impresionat. — Și ce mai face logodnicul tău, sublocotenentul Casco Buendía? ZÎmbetul se duse. — Pablo vine În permisie peste trei săptămîni. — Probabil că te bucuri. — Mult. E un băiat minunat, cu toate că Îmi Închipui eu cam ce părere ai despre el. Mă Îndoiesc, am zis În sinea mea. Bea mă observa, ușor Încordată. Mă pregăteam să schimb subiectul, dar limba mi-o luă pe dinainte. — Tomás spune că o să vă căsătoriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pună bazele alianțelor necesare. Fără îndoială, România este pe cale să realizeze mai bine decât alții aceste condiții, grație formidabilei sale vitalități, capacității de a atrage industriași, specialiști în finanțe, artiști și oameni de afaceri, grație potențialului calității vieții din această minunată țară, care poate deveni prima piață economică și o importantă forță politică în bazinul Mării Negre.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Demnitatea Președintelui Desfide Iresponsabilitatea Capitalei, belicoase precum Armata Asediază Capitala, obiective precum Retragerea Organelor Puterii s-a Făcut Fără Incidente, radicale precum Primăria Trebuie Să-și Asume Toată Autoritatea, tactice precum Soluția Stă în Tradiția de Municipalitate. Referirile la steaua minunată, cea cu douăzeci și șapte de brațe de lumină, au fost puține și chiar și acestea introduse la întâmplare în mijlocul știrilor, fără farmecul atractiv al unui titlu, chiar dacă era ironic, chiar dacă era sarcastic, de genul Și Se Mai Plâng Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
probabil era că ar fi ajuns la teribila profeție a reporterului din elicopter, pe care am uitat s-o consemnăm înainte, Sărmanii, spunea el aproape plângând, pariez că vor fi masacrați, pariez că vor fi masacrați. Până la urmă, și fapta minunată nu s-a produs numai pe strada aceea și nici numai în acea clădire, rivalizând cu cele mai nobile exemple istorice de iubire pentru aproapele nostru, atât de natură religioasă cât și laică, calomniații și insultații albicioși au coborât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sfat admirabil, i-am răspuns. Dar de ce se dă în vânt după scriitori? Dra Waterford dădu din umeri: — Îi găsește amuzanți. Vrea să țină pasul cu moda. Presupun că e destul de simpluță, sărăcuța de ea, și ne socoate pe toți minunați. La urma urmei îi face plăcere să ne invite la prânz și nouă asta nu ne strică deloc. Chiar o apreciez pentru ceea ce face. Privind lucrurile retrospectiv, cred că dna Strickland era cea mai inofensivă dintre toți vânătorii de celebrități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-și mai bine ochelarii pe șaua nasului. Sudoarea îi făcea să alunece mereu în jos. — Ce te-ai aștepta să spun? am răspuns eu. — Chiar așa, Dirk, s-a amestecat și dna Stroeve în conversație, zâmbind. — Bine, dar nu e minunată? Ascultă-mă pe mine, băiete, nu mai pierde nici o clipă. Însoară-te cât de curând poți. Sunt cel mai fericit om de pe pământ. Uită-te la ea cum șade acolo. Ce zici ce tablou frumos alcătuiește? Parcă ar fi pictată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Strălucea pur și simplu. — De ce trebuie să crezi tu că frumusețea - lucrul cel mai de preț de pe lume - zace așa, ca o piatră de pe plajă, ca s-o ridice la întâmplare oricine trece nepăsător pe acolo? Frumusețea este un lucru minunat și straniu pe care artistul îl făurește din haosul lui, în chinurile sufletului său. Și când a făurit-o, nu este dat tuturor s-o vadă. Pentru a o recunoaște, trebuie să repeți aventura artistului. Este o melodie pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
plăcută să te gândești la oameni, pe care nu i-ai cunoscut și pe care nu i-ai văzut niciodată, sorbind emoții subtile și pasionate, din opera mâinilor tale? Tuturor le place puterea. Nu-mi pot închipui un mod mai minunat de a o exercita decât stârnind milă sau groază în sufletele oamenilor. — Melodramă. — Atunci de ce-ți pasă dacă pictezi bine ori rău? — Nu-mi pasă. Nu vreau decât să pictez ceea ce văd. — Mă întreb dacă aș putea scrie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
omul ăsta e genial. Sper că nu îți închipui că mă cred și eu genial? Aș fi dat orice să fiu, dar știu să recunosc un geniu când îl văd. Și-l cinstesc din toată inima. E lucrul cel mai minunat de pe lume. E însă o mare povară pentru cei care-l posedă. Ar trebui să fim foarte îngăduitori cu ei și foarte răbdători. Am rămas de-o parte, puțin stânjenit de scena aceasta domestică, și m-am întrebat de ce insistase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am fost aproape la fel de surprins ca și Stroeve. I-am spus că de îndată ce-o să mă satur de ea o să trebuiască să plece și ea a zis că-și asumă acest risc. Strickland făcu o pauză. Avea un trup minunat și eu voiam să pictez un nud. De îndată ce mi-am terminat tabloul nu m-a mai interesat. — Dar ea te iubea din toată inima. Sări brusc în picioare și începu să meargă înainte și-napoi prin odăiță. — Nu vreau dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Impresia pe care mi-au făcut-o tablourile lui Strickland era derutantă și adevărul - pe care mi-l voi reproșa întotdeauna - e că nici prin cap nu mi-a trecut să cumpăr măcar vreunul dintre ele. Am ratat o șansă minunată. Majoritatea lor și-au croit drum către muzee, iar restul se află în posesia unor amatori înstăriți care le consideră adevărate comori. Încerc să-mi găsesc scuze. Socot că am destul gust, dar îmi dau seama că nu sunt prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
A fost ca o lovitură de trăsnet, spunea el, și, nemulțumit de această etichetă, a zis că a fost ca o revelație. Ceva i-a răsucit inima și deodată a simțit un fel de bucurie nestăpânită, un sentiment de libertate minunată. S-a simțit la el acasă și s-a hotărât atunci, pe loc, să-și petreacă restul vieții la Alexandria. Nu i-a venit foarte greu să părăsească vasul, și peste douăzeci și patru de ore se afla pe țărm cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
l-a mai părăsit de atunci încoace. Și n-ai regretat niciodată? — Niciodată, nici măcar o clipă. Câștig destul ca să-mi duc zilele și sunt mulțumit. Nu cer nimic altceva decât să rămân așa cum sunt până în ziua morții. Duc o viață minunată. A doua zi am părăsit Alexandria și am uitat de Abraham până acum câteva luni, când cinam cu un alt vechi coleg de breaslă, Alex Carmichael, care se afla în Anglia într-un scurt concediu. L-am întâlnit pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
A ricanat: „Mon pauvre ami“, mi-a spus, „se vede bine că habar n-ai ce înseamnă să fii artist“. Căpitanul Brunot se întoarse către mine cu un zâmbet blând și în ochii lui întunecați și buni era o licărire minunată: — M-a nedreptățit, căci și eu știu ce înseamnă să visezi. Am și eu viziunile mele. În felul meu sunt și eu artist. Cu toții am tăcut o vreme, iar Tiaré și-a scotocit buzunarul încăpător și a scos o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
îl cuprinse o senzație copleșitoare privind pereții pictați. Nu se pricepea deloc la picturi, dar în astea era ceva care-l impresionă extraordinar. Din dușumea până-n tavan pereții erau acoperiți cu o compoziție stranie și foarte complicată. Era indescriptibil de minunată și de misterioasă. Îi tăia pur și simplu respirația. Îi provocă o emoție pe care n-o putea înțelege ori analiza. Simți spaima și încântarea pe care ar fi putut-o avea un muritor la începuturile lumii. Totul era copleșitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de culori fantastice, orbitoare, și mă întrebam dacă ea știe că nuanțele variate pe care i le impusese moda se datorau visurilor unui pictor sărac dintr-o insulă din Mările Sudului. Răspunsul mi-l dădu chiar ea. — Vai, ce perne minunate aveți! spuse dl Van Busche Taylor. — Vă plac? întrebă ea încântată. Știți, sunt de Bakst . Și totuși, pe pereți erau reproduceri în culori după multe tablouri celebre ale lui Strickland, distribuite de un editor berlinez cu multă inițiativă. — Văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
propria soartă. Apoi poetul se dezmetici. - Ce altceva mai știi? Spune tot! - Nimic altceva, seniore, Îți jur! Eu... doar am furat... - Ce? - Din camera lui Brunetto... Când am văzut că a fost ucis, n-am rezistat ispitei... Avea niște instrumente minunate, un compas și un fir cu plumb din aur masiv... străvechi... - Dar hârtiile lui, planurile construcției, unde sunt? - Nu știu... Când am intrat În odaia lui, totul era răvășit... și apoi priveliștea aceea cumplită... Dar nu era nimic, În afară de instrumente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]