3,510 matches
-
literare prezente În revista pe care o conduce. CÎnd vorbește o face cu convingere dar și cu precauție. Crede că astăzi actul scriptural producător de literatură este personal, ireductibil oricărui metadiscurs, iar voința de a-l produce are ca principală miză cea estetică. Aș adăuga eu, și una etică, la fel de importantă. Despre Femeia perfectă, penultimul roman al autorului (1995), trebuie spus În primul rînd că subiectul său este unul de scenariu cinematografic, cu două variante regizate diferit, desigur, În Belgia și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să poarte un nume, postmoderne, Echenoz Își trage treningul pe cap și Începe maratonul scriptural detașat, pe distanță și perioadă nedeterminate. “Nu vreau să scriu o chestie atemporală, vreau să descriu lucruri cât mai legate de lume. Îmi place să mizez pe raportul dintre ficțiunea totală și marcajul cu locuri și obiecte precise”, spunea scriitorul Într-un interviu luat după câștigarea premiului Médicis În 1983, cu romanul Cherokee. Etichetat minimalist, răspunde cu sinceritatea și siguranța celui pentru care a fi scriitor
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ce vrea, În ciuda dezinteresului pentru „eu” remarcat de Gilles Deleuze În anii ‘70, există o ierarhie imprescriptibilă a autenticității, unde rostit Înseamnă automat rost, adică sens, iar scris Înseamnă mereu mediere, amînare, Înșelăciune. Postulatul de la care pornesc toți cei care mizează pe autenticitatea spunerii este că autenticitatea este cu atît mai mare cu cît suprafața de expunere a intimității este mai Întinsă. În unele situații, Însă, intimitatea nu este absorbită fără rest de construirea unor identități sexuale. Expunerea este mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sau recurgând la manevre capabile să destabilizeze omul în privința căruia există îndoieli sau care trebuie pus la încercare. Ca să obțină informații, supraveghetorul, cel mai adesea, nu adoptă o abordare frontală, directă, ci una ocolită, piezișă, prefăcută. Forța îi repugnă; el mizează pe inteligență, chiar dacă, mai apoi, ca urmare a rezultatelor obținute, sancțiunea poate fi, deseori, fizică. De altfel, într-o sintagmă celebră, nu punea oare Foucault alături cei doi termeni: „a supraveghea și a pedepsi”? Modalitatea obținerii informațiilor diferă: ea nu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
tot mai interesat de practicile specifice societăților de control și de folosirea excesivă a tehnologiei science-fiction: ecrane, circuite și conexiuni cu creierul uman, mașini de prospectare a crimei..., tot arsenalul instrumentelor de control care sperie și, totodată, fascinează publicul. Cinematograful mizează astfel pe incertitudinea care reunește panica produsă de ubicuitatea controlului și seducția neliniștitoare a imaginarului tehnologic. Spectatorul crede, deși nu îi vine să creadă... realul și irealul se confundă. În versiunea sa cinematografică actuală, „controlul” este în egală măsură constatare
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și a grupurilor. În timp ce, se crede, conflictele și ideologiile se atenuează. Comunicarea invadează toate domeniile; în întreprinderi, unde sectorul relațiilor umane devine predominant; iar marketingul care altădată viza produsul, lucrează astăzi la însăși imaginea firmei; în mediile politice, care nu mizează decît pe marketing politic și imagine publică și care cred, acum, că o linie politică fără ecou în sondaje nu este pe deplin înțeleasă; în presa însăși, unde rubricile "comunicare" prosperă; în audio-vizual, obiectul tuturor poftelor politice și publicitare; în
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
viață cu atât îmi par mai scurte perioadele istoriei, simțindu-mă mai aproape de cei ce-mi păreau odată atât de îndepărtați. Până la urmă, în termenii Istoriei, nu suntem de prea mult timp. Ca să ne simțim acasă pe Pământ trebuie să mizăm pe Preistorie. * Speranța pare a fi un hormon, secreția acestuia scăzând odată cu vârsta; organismul nostru generează cea mai mare cantitate la tinerețe. Prezența lui este deseori direct proporțională cu o anume stare de bine fiziologică, excepțiile ținând ocupați preoții sau
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Doar să-i ajute să se regăsească. Sau să se părăsească. * Este posibilă părăsirea de sine? Altfel spus, ne putem cu adevărat schimba? De răspunsul la această întrebare depinde însăși sensul educației (și al reeducării), adică unul din scopurile societății. * Miza oricărui jurnal de idei este că autorul, vorbind despre sine, vorbește despre toți. Este dorința de descriere a subiectivității universale. * Trezirea la existență, asta îmi doresc! Pentru mine și pentru alții. Să nu mă întrebați însă cum arată o "existență
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
vom întreba continuu dacă nevoia noastră de sens al existenței nu constituie cumva o mutație accidentală, fiind de fapt un epifenomen. Problema teoriei evoluționiste este că riscă să îngroape cultura în explicații ce nu sunt pe placul unor ființe ce mizează pe rațiunea absolută. * Psihologia pare să confirme tot mai mult apriorismul kantian, arătând că existența oricărei percepții depinde atât de o componentă înnăscută cât și de fenomene. Iată cum filosofia a reușit să deschidă teren de cercetare științei! Rețin două
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
izul de nemurire personală pe care-l degajă faptul de a-i avea. Legătura dintre supraviețuirea sistemelor de asigurări sociale și demografie este prea generală pentru a fi asumată la nivel individual, mai ales în condițiile în care se poate miza pe continuul aport de contribuitori, făcut posibil prin migrație. * Avem nevoie de cărți care să ne facă mai curând un up date la problemele contemporane, decât la soluțiile acestor probleme, acestea din urmă riscând să ne închidă posibilitatea întrebărilor potrivite
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
curând dorință de coerență decât discurs închegat. În felul acesta fragmentul devine dorință de coerență sau drum către o închegare de sine, valoarea lui stând în special în exemplul pe care-l oferă, în deschiderea către sinele propriu pe care mizează s-o prilejuiască altora. Păstrez față de mine însumi distanța dată de diferența dintre ceea ce sunt și ceea ce aș dori să fiu. Această ruptură conține în ea și o zonă de ambiguitate, asigurată de indeterminarea nașterii voinței de a fi într-
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
un copac, filosofia încearcă neîncetat să vadă pădurea. * Orice scriitor tinde să pună în pagină trăiri și credințe valabile pentru cât mai mulți. Din păcate același lucru îl face și un talk-show; doar că alta este calitatea temelor pe care mizează. * Izolarea cititorului în cărți este semnul dorinței de a închega o altfel de comunitate, în cadrul căreia are libertatea de a-i alege membrii pe baza a ceea ce au mai bun în ei. Kierkegaard dă seama de strigătul creștinismului în plină
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Lampa plînge... anii tăi, anii mei/ Trec”. Vidul existenței, care îndeamnă la somn, uitare, abandonul conștiinței, e unul și același cu vidul morții. Abstract, termenul pare mai potrivit în proză decît în poezie. Unii dintre autorii de la în-ceputul secolului XX mizează pe impresia produsă de el. Naratorul din nuvela „în drumul spre păcat”, de Gala Galaction, „iubește în vid”, adică fără nici o atingere, pe nevasta unui coleg de breaslă; din cauza inactivității, Wanda, eroina din Babylon, de Radu Cosmin, trăiește cu senzația
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
amărăciuni socio-politice și ghidușii psihologizante, sunt evidente în balada plinuței popescu. Ultimul ciclu al cărții, gesturi nude în sepia și albastru, este și cel mai reușit. Cititorul va constata, mai întâi, inspirația rarissimă dovedită de titlul remarcabil, intuindu-i apoi miza de fond: aceea de a condensa o poetică (a prozaismului, a gestualității denudate de sensuri prea grave de menționat, din această perspectivă, textele Așa grăit-a Pițipoanca, viitorul amoebelor, pițipoanca și țiparul, reflectări dintre cele mai pitorești ale umanității emblematice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a și racordat ("Mă numesc Brumaru. Sunt medic, vin de departe, de la Dolhasca. Vreau să vă spun că sunt și eu ...oniric"). Or, se știe, dintr-un cunoscut manifest al grupului condus de Dimov și Țepeneag, faptul că autorul oniric "mizează pe a face și a construi acte specifice artistului. Nu are pretenția vană de a cunoaște, de a descoperi ce există deja. Ambiția sa e să producă un obiect autonom grație unei sinteze al cărei model se află în vis
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care în acest caz numai discursul poetic o poate reangaja în lupta pentru atemporalitate. Aceasta e, de altfel, una între certitudinile transmise cu obstinație în discursul polifonic din Rezervația de îngeri (Editura Humanitas, București, 2013) admirabilă metaforă-simbol a poeziei înseși. Mizând, nu exclusiv însă, pe semnificațiile complexe ale figurii angelice (asociate când feminității, când umanului sau chiar poeticului), scriitorul își recapitulează, practic, marile teme ale poeziei, dar din varii perspective, într-o carte superbă despre frumusețe și urâciune, despre bucurie și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
că suntem/ întregului parte și parte./ eu asupra ta pot/ numai viață, nu moarte". La fel ca în acest decisiv refuz al morții sau cel puțin al morții canonizate, scrisoare către propune eboșa unei etici a morții care nu mai mizează pe aclimatizarea sau pe îmblânzirea ceremonială a alterității radicale ca în, spre exemplu, nu plânge a Ilenei Mălăncioiu ("Nu plânge, moarte a mea cu cap de miel,/ Căci însămi îți voi așeza botul la pieptul meu/ Și te voi dezmierda
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
reflexivă, neliniștită, încărcându-și pagina cu o tensiune epurată de orice rest de parodică detașare. Poeta preferă, aici, textul nervos, de o dinamică oarecum întunecată, autoreferențial, întors decisiv spre raportul dintre sinele ce (se) scrie și rezultatul procesului scriptural. Ea mizează, inteligent, nu atât pe descripția, altfel reușită, cât pe gradarea atentă a tensiunii ce însoțește sumbrul ritual al identificării polivalente (dintre feminin și masculin, dintre subiectul creator de poezie și obiectul creației acestuia): "nu-ți fă griji, ești cea potrivită
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
spatele... antioptzecist!, exteriorității: "Vine fotograful, vine portretistul./ Acesta nu sunt eu/ și aceasta nu e lumea pe care-o visam!" (Ceea ce flacăra nu știe). Rezultatul este, în ordinea strictă a aparenței, regia narcisiacă a unui spectacol identitar în care se mizează în special pe măști, travestiuri, reflectări speculare și alți topoï ai pluralității. Suntem avertizați, de altfel, că ne aflăm în fața unui (supra)autor/ regizor autosuficient, care nu mai are nevoie de alte complicații decât ale sale mottoul la volumul Spre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
distanței, fie între culturi (Zidul lui Hadrian), fie între generații (Zidul veteranilor), fie între regiuni (Zidul parizian). Cel mai adesea însă, poetul pare preocupat să corporalizeze distanța între sine și o lume nedreaptă, incapabile a înțelege miza strădaniilor sale artistice. Miză care transpare, bunăoară, din crezul poetic pe deplin elocvent ce dă și titlul volumului Aveți nevoie de mine (Editura 24: ORE, Iași, 2012): " avem nevoie de șoaptă/ avem nevoie de cuvânt/ avem nevoie de strigăt/ și de cântec/ și de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Tot nou este scenariul entropiei spre care converg sensurile celui mai lung poem din carte, Nunta câinilor, amestec bine dozat de himeric și cotidian tratat verist, de alegorie și confesiune denudată de artificii. În celelalte texte cu miză identitară, se mizează fie pe imagistica tare, de extracție expresionistă (fetușii lepădați pe fereastra apusului, copacul urlând sau scheunând ca un câine, strada ca un gât retezat,umbra neagră a soarelui, lățită peste un Iași aproape mortificat, "mormintele ridicându-se în picioare/ și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
extracție orfică și creștină" ale poeziei, Cezar Ivănescu exploatează, până la saturație, latura incantatorie a limbajului liric. Încă din ciclurile intitulate Rod (Rod, E.P.L., București, 1968; Rod III, Cartea Românească, București, 1975; Rod IV, București, 1977) este evident faptul că el mizează pe o formulă poetică ce se revendică de la un lirism originar, sincretic și profund religios: strofele ce debutează întotdeauna și se încheie, adesea, cu semnul exclamării (după model spaniol), conțin expresii cu o tonalitate arhaizantă pronunțată, vocabule rare, refrene incantatorii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
căror retorică și recuzită grandilocventă lirica sa nu pregetă nici un moment să se ralieze. Recondiționarea acestui romantism structural este justificată, cum se va vedea, nu doar de afinități (s)elective puternice, ci și de necesitatea acută a scriitorului de a miza constant pe o poetică a derogării de la tot ce înseamnă, în epocă, ideea de modă. În răspăr cu pseudo-lirismul oficial, de coloratură realist socialistă, dar și cu poezia șaizeciștilor, deja consacrați după debuturi de un succes considerabil la critică și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a șoptit/ nefericirea de a fi expusă/ într-un muzeu/ al antichităților umane". În Călcâiul cu săgeată, simbolistica este înlocuită cu enunțul descriptiv epurat de artificii stilistice, prin care se realizează, în unele cazuri, portretul colectiv. Un portret colectiv ce mizează, cum spuneam, tocmai pe sancționarea viciilor. Iată-i, spre exemplu, pe iubitorii de etilism, la fel de vinovați precum demagogii: "unii ținându-și capul în mâini/ cu grijă/ să nu se verse/ ce s-a urcat la cap/ alții rostind cuvinte/ în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
locuiesc prin gramatici și semne de punctuație/ le plivesc deși stau gata să mă lovească/ cu nonșalanță în marșul lor/ ca o tăietură fără anestezie și mască" (Fără anestezie). Acestea sunt tonalitatea și mijloacele tipice pentru Nicolae Panaite, poetul ce mizează, așadar, din ce în ce mai sigur, mai lucid pe cartea textualizării, construind imaginea unui univers scriptural în care vocabulele, mai ales verbele și substantivele, preiau prerogativele puterii, se instaurează autarhic într-un sine poetic aproape isihastru, asupra căruia are devastatoare consecințe: "vorbele ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]