3,297 matches
-
episod al unei mari prietenii. Evreu energic, suferind de o deformare a coloanei care îl face să pară cocoșat, Max Brod este un om foarte cultivat, poet, jurnalist, critic, compozitor și pianist, dar mai presus de toate un exponent al modernismului, fiind capabil să identifice cu ușurință valori autentice ale avangardei ca Franz Kafka sau Leoš Janáček. Brod a fost primul care a afirmat că secolul al XX-lea va fi supranumit « secolul lui Kafka ». Mulți biografi au remarcat personalitățile contrastante
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
ca Susan Sontag) al analizelor critice excesive, el apreciază că dinamismul imaginației lui Kafka primează asupra oricărei exegeze: Concepția de viață a lui Franz Kafka, dominată de "angst", de sentimentul înstrăinării și de spasmele nevrotice ale conștiinței, este una specifică modernismului. Expresia literară pe care scriitorul a dat-o acestor trăiri, deși asociată adesea unor mișcări ca expresionismul și suprarealismul, rămâne una emblematică și complet originală. Proza kafkiană se desfășoară într-o atmosferă halucinantă, grotescă, impregnată de anxietate, în care personajele
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
absurditate. Sentimentul creat cititorului este unul tragicomic, iar mesajul, încifrat și inaccesibil, poate genera multiple interpretări. Originalitatea operei kafkiene nu poate fi circumscrisă cu ușurință unui anumit curent literar sau filozofic. Kafka a fost, în mod evident, un exponent al modernismului, fiind influențat de unii gânditori moderni din secolul al XIX-lea ca Nietzsche, Kierkegaard, Freud, Marx sau Darwin. Se apropie de Nietzsche prin estetica tragicului, reinventarea parabolei, precum și prin demolarea și reanalizarea perpetuă a valorilor universale (libertatea, justiția, familia, statul
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
să citesc "Educația sentimentală" în întregime, cu voce tare, bineînțeles în franceză, într-o sală imensă, plină de oameni, iar pereții să răsune de ecoul cuvintelor mele. » își amintește Kafka într-una din scrisorile către Felice. În cadrul amplei mișcări a modernismului, Kafka este identificat adesea cu două mari curente, expresionismul și suprarealismul. Fiecare din cele două încadrări este aproximativă și, strict vorbind, greșită. Expresionismul i se aseamănă prin deformarea realității în jurul unei perspective narative subiective și prin stranietatea coșmarescă a unei
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
elemente fantastice ca pe niște evenimente din viața cotidiană, el a devenit unul din premergătorii realismului magic. De asemenea, conform criticului egiptean Ihab Hassan, opera lui Kafka are, în pofida decalajului temporal, toate trăsăturile prozei postmoderne. Traseul firesc, dar îndelungat, de la modernism la postmodernism, cu tot ceea ce presupune—substituirea ierarhiei cu anarhia, a creației cu deconstrucția, a interpretării critice cu sfidarea oricărei interpretări, a narațiunii cu anti-narațiunea sau a metaforei cu metonimia—a fost parcurs astfel de Kafka dintr-un singur salt
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
în fața absurdului dictaturii comuniste și al "rinocerizării" României. Deși ar fi putut fi considerat relativ demodat pentru un pictor care picta în secolul XX, Baba lucra în tradiția Marilor Maeștri, nefiind nici în legătură cu realismul socialist din blocul comunist, nici cu modernismul popular în vest. Chiar dacă anumite opere ale sale arată o influență impresionistă puternică, cele mai bune opere amintesc de Marii Maeștri Spanioli, printre care Francisco Goya. A fost de asemenea fascinat de peisajele venețiene și spaniole. A expus la principalele
Corneliu Baba () [Corola-website/Science/297112_a_298441]
-
ș. a. Gruparea este cunoscută în istoriile literaturii sub numele de Cercul literar de la Sibiu . „Actul de naștere“ al grupării, manifestul "Ardealul estetic - o scrisoare către d. E. Lovinescu a „Cercului literar de la Sibiu“", „un protest împotriva ideologiei oficiale“, „o adeziune“ la modernism / lovinescianism, a fost publicat la 13 mai 1943, de cotidianul bucureștean "Viața" (nr. 743). Marele critic literar interbelic receptează cu promptitudine manifestul; în numărul (757) din 27 mai 1943, aceeași gazetă bucureșteană publică "Răspunsul d-lui Eugen Lovinescu la scrisoarea
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
Miguel Otero Silva, Mariano Picón Salas și Andrés Bello (mare poet și umanist). Pozitivismul venezuelan este reprezentat de Laureano Vallenilla Lanz și José Gil Fortoul. Anul 1910 este considerat punctul de plecare a noii experiențe estetice ca reacție la curentul modernismului, încercând să descrie viața obișnuită printr-o expresie literară realistă. Nume relevante din literatura Venezuelei din această perioadă sunt: José Rafael Pocaterra ("Memorias de un venezolano de la decadencia"), Teresa de la Parra ("Ifigenia") și marele scriitor Rómulo Gallegos cu "Doña Bárbara
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
Glodenilor. Arhitecții A. Gabrielescu, N. Mihăiescu și R. Mihăiescu adoptă o soluție specifică arhitecturii neoromânești interbelice, utilizând detalii de origine brâncovenească și un joc al învelitorilor înalte din țiglă verde smălțuită. În perioada interbelică, locuințele orășenilor erau construite în spiritul modernismului românesc, cu calități estetice noi, bazat pe scoaterea în evidență a cromaticii și facturii materialelor de construcție, pe raporturi simple, clare, din elemente de forme geometrice. Aceste construcții au constituit opera arhitectei Etti-Rosa Spirer, singurul arhitect cu licență la acel
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
urban, casele de locuit aveau fațadele înguste, cu volumul dezvoltat în adâncul parcelelor de pământ, fiecare având prevăzută o curte. În orașul Bălți, după criza economică, apar noi case de locuit, realizate și în maniera constructivismului, ne mai vorbind de modernismul românesc devenind tradițional pentru localitate. Exemple de valoroasă arhitectură interbelică prezintă complexul de clădiri al actualei Universității “Alecu Russo”: Liceul teoretic pentru fete “Domnița Ileana” (1936, arhitect E.R. Spirer), Liceul teoretic pentru băieți “Ion Creangă” (1938, arhitect E.R. Spirer); Liceul
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
lemn" (E. Lovinescu), un poet cu o materie poetică insuficientă. Abia după cel de-al doilea război mondial, poezia sa este afiliată curentelor de gândire mai noi, fiind pusă în paralel cu teatrul absurdului (M. Petroveanu), cu anumite curente ale modernismului poetic, cu suprarealismul, dicteul automat, imagismul sau chiar expresionismul dar și cu școli filozofice cum ar fi existențialismul (Ion Caraion) etc. Astfel, Bacovia ajunge unul dintre cei mai importanți poeți români, devenind autorul care execută un uriaș salt canonic de la
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
redacție la "Viața românească", aflată sub influența lui Ibrăileanu, Topîrceanu cunoaște și colaborează cu scriitori de frunte, precum Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu sau Hortensia Papadat-Bengescu, grupare aflată în luptă polemică cu "sămănătorismul" lui Nicolae Iorga sau cu "modernismul" estetizant și importat de la "Sburătorul" lui Lovinescu. Din această perioadă din ajunul Primului Război Mondial datează parodiile după Ion Minulescu, Nicolae Davidescu - promotori ai "simbolismului" și ai "modernismului" - sau după Dimitrie Bolintineanu și Mircea Dem. Rădulescu, cu retorismul lor patriotard-sforăitor și idilismul
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
Hortensia Papadat-Bengescu, grupare aflată în luptă polemică cu "sămănătorismul" lui Nicolae Iorga sau cu "modernismul" estetizant și importat de la "Sburătorul" lui Lovinescu. Din această perioadă din ajunul Primului Război Mondial datează parodiile după Ion Minulescu, Nicolae Davidescu - promotori ai "simbolismului" și ai "modernismului" - sau după Dimitrie Bolintineanu și Mircea Dem. Rădulescu, cu retorismul lor patriotard-sforăitor și idilismul desuet. Între 1912 - 1913, împreună cu M. Sevastos publică revista "Teatrul". În 1912 se căsătorește cu învățătoarea Victoria Iuga, cu care a avut un fiu unic, Gheorghe
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
nu poate genera „marea poezie”, a redus "Baladele" și "Parodiile" la superficiale tablouri de natură, la ușoare strofe de spirit al unui „autor de cronici rimate”, „un reprezentant al democrației literare”. Această causticitate era alimentată de aversiunea lui Topîrceanu pentru modernism, în special simbolismul, curentul decadent cel mai activ de la începutul secolului XX, dar - posibil - și de relațiile tensionate dintre Lovinescu și Ibrăileanu, care l-a sprijinit pe Topîrceanu. Evoluând de la sentimentalismul epigonic al începuturilor către o poezie impregnată de un
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
existenței stâlpilor de rezistență. A fost adus în fața publicului cu ocazia Expoziției Internaționale de Arte Decorative și Industriale Moderne din 1925, organizată de arhitecții francezi. Arhitectura Art Deco s-a inspirat din nenumărate curente artistice, stilul Art Nouveau, Bauhaus, constructivism, modernism și futurism, din arhitectura aztecă și cea egipteană. Apariția istorică a zgârie-norilor la sfârșitul secolului al 19-lea pe pământ american și apoi canadian a fost unul din factorii declanșatori ai unei noi revoluții în arhitectură. Clădirile puteau să atingă
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
New York, intrarea în stația de metro Loughton din Londra, clădirea Equitable Bulding din Chicago. Acest stil reprezintă un nou mod de considerare a arhitecturii. Caracteristici: simplificarea formei și a ornamentelor, estetica este "mașinistă", eliminarea detaliilor inutile, predominanța funcționalului asupra formei. Modernismul exprimă o diversitate de idei și concepte stilistice printre care: structuralismul, formalismul, Bauhaus, stilul internațional La începutul secolului XX, contextul era oarecum potrivnic stilului decorativ din arhitectură. Arhitectul german Adolf Loos a declarat ca "ornamentul este o crima". În 1907
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
funcția. Pe la 1910, mai mulți arhitecți, precum Ludwig Mies van der Rohe, Le Corbusier și Walter Gropius, și-au început cariera arhitecturală sub îndrumarea lui Behrens. Acești trei ucenici aveau să devină ulterior cei mai influenți arhitecți ai secolului XX. Modernismul a devenit stilul arhitectural dominant în perioada postbelică, dar, în scurt timp, au apărut îndoieli legate de scopul universal al funcționalismului și al minimalismului în arhitectura modernistă. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, stilul internațional, ramură a modernismului
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Modernismul a devenit stilul arhitectural dominant în perioada postbelică, dar, în scurt timp, au apărut îndoieli legate de scopul universal al funcționalismului și al minimalismului în arhitectura modernistă. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, stilul internațional, ramură a modernismului care a luat naștere în anii 1920, a devenit definitoriu în construcția clădirilor grandioase. Din punct de vedere filozofic, funcționalismul exprimat de primii moderniști viza realizarea unui număr limitat de materiale, ceea ce a dus la o estetică minimalistică destul de uniformizată
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
acestora este o problemă de dezbătut, în timp ce alți arhitecți au fost influențați de multiplele dezechilibre geometrice ale mișcării artistice sovietice programatice a anilor 1930, Constructivism. Există, de asemenea, referiri multiple ale deconstructivismului la alte mișcări artistice importante ale secolului XX: modernism, postmodernism, expresionism, cubism, minimalism și artă contemporană. Oricum, încercarea generală a mișcării deconstructiviste este de a realiza progresul arhitecturii înspre o direcție neexplorată până la începutul anilor 1980, aceea a ignorării regulilor constrictive anterioare, "funcția determină forma", "purism", "fidelitate față de materialele
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
deopotrivă de timpul construcției, clădirile înconjurătoare și interesele comerciale (momentane sau cu bătaie lungă) ale proprietarilor. Arhitectura post-modernă a fost descrisă ca fiind "neo-eclectică", astfel încât referința și ornamentul s-au întors pe fațade, înlocuind stilurile fără ornamente și agresive ale modernismului, cum este spre exemplu într-o clădire din Boston, Massachusetts. Acest eclectism este combinat cu utilizarea unghiurilor non-ortogonale și a suprafețelor de forme cele mai variate și ciudate; aici putându-se menționa ca printre cele mai faimoase, Stuttgart State Gallery
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
moderniști consideră clădirile post-moderne drept vulgare și clare forme de kitsch. Arhitecții postmoderni privesc spațiile moderniste proiectate de aceștia ca fiind lipsite de suflet și de delicatețe. Diferențele estetice de bază privesc nivelul tehnicității arhitecturii, cu accentul pus pe dorința modernismului de a reduce deopotrivă cantitatea de material și costurile unei structuri, respectiv de a-i standardiza construcția. Postmodernismul nu are asemenea imperative și caută exuberanța în orice, în tehnicile de construcție, în modificarea unghiurilor tuturor suprafețelor, în folosirea diferitelor tipuri
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
și pe punctul de a se prăbuși, au fost proiectate pe computere, iar tehnologia informației va marca și pe viitor evoluția formelor arhitecturale în secolul XXI. Arhitectura de ultimă oră a încercat să depășească mai mult ca niciodată formele specifice modernismului din secolul XX. Competiția internațională celei mai înalte clădiri din lume este încă în derulare. Finalizată în 2003, Taipei 101 are o înălțime de 448 metri, surclasată în 2010 de Burj Khalifa, atingând o înălțime de 828 de metri. Mai
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
(n. 14 decembrie 1853 - d. 12 iunie 1928) a fost un poet mexican, precursor al modernismului. Lirica sa a fost la început romantică (influențată de Hugo și Byron) devenind apoi eroică, incendiară, iar in final ajungând la gongorism și parnasianism. a fost ales membru al Academiei din Mexic. În 1910 a fost condamnat la 5 luni
Salvador Díaz Mirón () [Corola-website/Science/317683_a_319012]
-
lui G.Oprescu. G.Oprescu cronicar de artă, în Studii și cercetări de istoria artei, tom 39, 1992 La Fortune des idées constructivistes dans l’art roumain des années 20: l’integralisme, în Bucharest în the 1920s-1940s between Avant-Garde and Modernism, Bucharest, 1994 L’Exégèse de Brâncuși et le symbolisme, în Revue Roumaine d’Histoire de l’Art, tome XXXII, 1995 Notizen zur rumänischen Avangarde, în Problemi na iskustvo, Sofia, no. 1, 1996 Din nou despre Rugăciunea lui Brâncuși. Argumente noi
Ioana Vlasiu () [Corola-website/Science/319600_a_320929]
-
Dragomirescu și mulți alții. Adesea, partizanii unei grupări fraternizau cu cei din gruparea adversă. Existau rupturi și dezertări, încercări de conciliere și de ocupare a pozițiilor ambigue. De exemplu, nu se putea concepe ca Nicolae Iorga să facă vreo concesie modernismului cum nu se putea concepe ca Alexandru Bogdan-Pitești să renunțe la el. Alții cultivau tendințele în paralel, conciliind elementele de contrast. Așa a fost cazul unor scriitori ca Ștefan Petică, Dimitrie Anghel, Octavian Goga sau Ștefan Octavian Iosif care colaborau
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]