3,291 matches
-
vieți foarte concrete. Pe de altă parte, inteligența lor ridiculizează, desființează orizontul lor de așteptare. Tradiția basmului, cu iubirea fericită (sau nu), cu final clar, nu mai înseamnă absolut nimic pentru autorul Desperado. Fericirea ori nefericirea nu mai au sens. Modernismul desființa timpul; cronologia nu mai avea niciun înțeles. Personalitatea eroului se prăbușea. Epoca Desperado recuperează, din cronologie, trecutul. Acest trecut înghite celelalte două momente ale timpului. Absorbit de trecut, viitorul e nu numai știut dinainte (lucru descoperit de moderniști), dar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și acolo unde convenția jurnalului nu e prezentă ca atare, romanele Desperado au un lucru în comun: unitatea cu care operează romanul nu mai e destinul (trecut-prezent-viitor), ci ziua. Procesul a început cu romanul unei zile (Ulysses, Mrs Dalloway), în Modernism. Tânjind, fără să-și dea seama, după tiparul premodernist (după cronologia premodernistă) în spiritul căruia au fost educați, autorii moderniști au o legătură subterană cu sursa revoltei lor. Lectura intuiește că modelul lor e tradițional. Legătura autorilor Desperado cu tradiția
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Fielding sau Dickens putea fi citit și fără descifrare. Marea inovație a moderniștilor e că pun lectorul / criticul la treabă. Textul modernist este deci originea tuturor curentelor critice savante din ultimele decenii. Inovația își are riscurile ei. Desperado despărțirea de Modernism. Revoluționarea scriiturii și lecturii este modernistă. O trăsătură Desperado este exacerbarea, răstălmăcirea, răsucirea și complicarea ei. Romanul britanic contemporan e poate exemplul cel mai reprezentativ. El pornește de la un discurs uscat, care implică o maximă detașare de propria narațiune. Cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
definitiv pierdut (lucru început temeinic de moderniști). Trecutul nu e câtuși de puțin logic. Prezentul face ca totul să fie confuz și încâlcit, fiindcă prezentul nu are nicio altă putere decât aceea de a gândi. Există atâtea puncte comune cu Modernismul, și totuși nimic nu mai e la fel. Gândirea narațiunii Desperado, prezentul ei, e o falsă claritate: dacă Woolf, Joyce, Eliot aveau un plan ce putea fi descifrat într-un final, autorii Desperado își exasperează lectorul pentru că nu par să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
citit, nu a citit destulă literatură Desperado. Claritatea lingvistică poate și ea exaspera. Întrucât finalul este insuficient, neîncheind nimic de fapt, lectura e nedumerită și se prelungește în relectură, duce la o nouă concentrare a atenției. Pentru aceste romane de după Modernism, a doua încordare a atenției este esențială. Abia la relectură ajunge cititorul să descopere complicația ascunsă, rațiunea nemulțumirii lui în fața acestui text aparent atât de convențional clar. Adevărul ultim cu care ne părăsește textul este intensitatea însingurării Desperado. Eroii nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ajungem la pagina finală, un simplu "GOODBYE", cădem pe gânduri. Ce am ratat? Reluăm lectura, recompunem istoria vorbă cu vorbă, dar încheierea nu se arată; înțelegem deci lecția Desperado: mâine trebuie să fie întotdeauna altfel decât îl așteptăm. Despărțirea de Modernism are ca efect o relaxare dar și o sofisticare, o repetare a lecturii cu intenția de a studia al textul. Stilul narativ clar marchează deruta ideii, rătăcirea planului, și creează lectura studioasă. Desperado portret robot Autor Rețeta autorului Desperado este
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu singurătate, tandrețe, sex, chiar homosexualitate. Moderniștii nu o aveau, deși de la Virginia Woolf a pornit teoria că romanul nu are nevoie de love interest (intrigă sentimentală), cum zicea ea în Modern Fiction (The Common Reader) în 1919. Abia după Modernism, după 1950 (perioadă în care există care are cel puțin două valuri până azi) încep autorii să aplice cu adevărat ceea ce Virginia Woolf predicase și nu putuse pune în practică. De la (în jur de) 1950 încoace, de peste jumătate de veac
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
clar. Nu renunță niciodată la accesibilitate. Este solidar cu universitarii, dar înainte de toate este scriitor. Cuvântul clar îl înfrânge pe cel specializat în ierarhia lui Lodge. Textele lui sunt scrise pentru a fi ușor înțelese; el a conchis din lecția Modernismului că un text care mizează prea mult pe ambiguitate poate ucide un autor, un întreg gen literar uneori. Luptă cu excesele lingvistice ale criticii (teoria fiind unul dintre acestea), folosindu-se de arma clarității. Triunghiul iubirii (sexului) e pretextul folosit
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
iar poetul vede "un loc la care nu ajung", un loc "unde-s ceilalți". Poemul se face din adormire vorbire încetinită către infinit volbura din mintea mea nu va mai ajunge la înțeles Sfârșitul e aproape. Sentimentul contemporan perioadei de După Modernism că moare rasa umană e îndulcit de patima viziunii, la Ackroyd. Așa cum zice poetul, viața nu se joacă la noroc viața nu e tragică viața nu e (dinspre..., iv) Iubirea poetului moare sub ochii lui (O, dulcele meu, nu te
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o ceață abia perceptibilă, o perdea de foc, o altă formă de a fi, ceva care amintește de Byzantium, al lui Yeats, unde trăiesc "flăcări" (ființe după moarte): trec oameni întrepătrunși ca flăcările (să facem deosebirea...) În acest timp de După Modernism, Ackroyd își înalță propria distopie, care înseamnă de fapt să fii desprins de viață și să nu poți totuși fără ea (sunt atâtea...) El are nevoie de viață pentru a scrie și scrie pentru a face viața suportabilă, pentru mângâiere
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o chestiune de stil. Poetul Desperado e la fel de interesat de emoție ca orice alt poet, doar că el alege cuvinte respinse de poezie înainte de el. E un lucru care se întâmplă în orice mișcare poetică la începuturile ei. Diferența dintre Modernism și Desperado este că cel de-al doilea pare un etern început. Poezia Desperado și-a creat deja demult propria convenție de aparentă inexpresivitate, rigiditate, impersonalitate, care e mai longevivă tocmai fiindcă poeții Desperado sunt mai ageri decât mulți alții
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
În ciuda faptului că are nenumărate trăsături Desperado, ne punem în final întrebarea dacă nu cumva Fleur Adcock scapă de fapt acestei definiții și pornește pe un drum încă nenumit. 3.3. Alan Brownjohn: Ce pune la cale limpezimea textului de După Modernism Născut în 1931 (la nouă ani după publicarea poemului Tărâm Pustiu), Alan Brownjohn este tipul poetului de După Modernism, După Eliot, pe scurt Desperado. El are o sensibilitate intensă și retrasă. Cuvintele sunt mai zgârcite în imagini decât ar fi putut
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de fapt acestei definiții și pornește pe un drum încă nenumit. 3.3. Alan Brownjohn: Ce pune la cale limpezimea textului de După Modernism Născut în 1931 (la nouă ani după publicarea poemului Tărâm Pustiu), Alan Brownjohn este tipul poetului de După Modernism, După Eliot, pe scurt Desperado. El are o sensibilitate intensă și retrasă. Cuvintele sunt mai zgârcite în imagini decât ar fi putut însuși T.S. Eliot să prevadă. Scrie versuri aparent plate, adunând câte un poem în jurul unui singure vorbe afectuoase
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
E oare posibil să fie ideea atât de clară? Doar atât trebuia să văd în vers? Ei bine, în poezia Desperado răspunsul e întotdeauna, Nu. E bine să ne întrebăm în fiecare poem, Ce pune la cale limpezimea textului de După Modernism? 3.6. Ruth Fainlight: Poeta verticală Ruth Fainlight e printre poeții Desperado de primă mărime. Poemele ei sunt deschis autobiografice, dar sensul lor ține de intensitatea narațiunii și nu neapărat de faptul că dezvăluie viața poetei. Puternice, voluntare și în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pierdută, jalnică, ridicolă. Mai devreme ori mai târziu va trebui să aleg între a fi cheală sau căruntă. Yeats spumega de furie, Eliot jelea, Fainlight surâde. Trist dar inteligent, accentul ei cade pe gând, iar inteligența nu are vârstă. De la Modernism la Desperado, tragedia a părăsit poemul și spaima surdă a devenit o tovarășă de fiecare clipă: Fiindcă moartea a fost întotdeauna ca o mamă sau bunică, una din ele, cineva familiar acum, că mă apropii de vremea părului cărunt, mă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
amândoi Aruncăm o privire casei Și dispărem printre chiparoși. Ce e interesant la poezia lui Mole este dublul sens al cuvintelor, simultaneitatea clarității și neclarului, preciziei și visării. Idiomul lui poetic e în același timp clar și încifrat. Mole îmbină Modernismul cu tot ce i-a urmat și creează o poezie care nu ține de niciun curent, dar ține de epoca Desperado tocmai prin imensa poftă de altceva. Cadoul e un mic poem cu rimă despre una dintre primele amintiri din
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trecutul în general, au pierdut teren ori că, din contră, sunt mai pline de înțeles decât înainte? PA: Mă întrebi dacă istoria pierde din importanță în peisajul postmodern? Student: Exact. PA: Nu, nu cred. Nu mă folosesc de termeni ca Modernism ori postmodernism fiindcă ei n-au înțeles pentru mine. În ce privește, însă, conștiința istoriei, mie mi se pare că istoria nu face decât să crească. Atunci când am scris Hawksmoor, s-a considerat o glumă, un artificiu că am scris un roman
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
am devorat biblioteca municipală, ghidându-mă doar din auzite în alegerea autorilor. Trebuia să decid singură în privința textelor citite: aveam sentimentul clar că unele cărți erau greu de citit încâlcite fiindcă erau prost scrise. Cărțile adevărate indiferent de dicție, inclusiv Modernismul erau directe. Era poate vorba de carismă. Ori măiestrie. Oricum, ceva legat de unicitate. La asta aspir. Din cauza acestui trecut autodidact chiar cred în Lector (nu neapărat Lectorul Ideal) , cu reacțiile, inteligența și înțelegerea lui. LV. Unii poeți Desperado recurg
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
in an attempt to identify differences from previous literary modes, as well as potential developments in British fiction at the end of the second and the beginning of the third millennium. It deals with the fate of narrative universals in Modernism and After Modernism: chronology, features of the plot, and what the author calls the fairy-tale tradition, all of which Modernism set out to contradict and replace. The theoretical conclusions of this First Part point at a drastic relativization of structure
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
to identify differences from previous literary modes, as well as potential developments in British fiction at the end of the second and the beginning of the third millennium. It deals with the fate of narrative universals in Modernism and After Modernism: chronology, features of the plot, and what the author calls the fairy-tale tradition, all of which Modernism set out to contradict and replace. The theoretical conclusions of this First Part point at a drastic relativization of structure, order, character and
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
end of the second and the beginning of the third millennium. It deals with the fate of narrative universals in Modernism and After Modernism: chronology, features of the plot, and what the author calls the fairy-tale tradition, all of which Modernism set out to contradict and replace. The theoretical conclusions of this First Part point at a drastic relativization of structure, order, character and sense of time which is announced by Modernism, but actually effected by AfterModernist writers. The recent changes
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
the author calls the fairy-tale tradition, all of which Modernism set out to contradict and replace. The theoretical conclusions of this First Part point at a drastic relativization of structure, order, character and sense of time which is announced by Modernism, but actually effected by AfterModernist writers. The recent changes are not so much a matter of 'freedom' from norms as a temporary departure from common conventions. The author's conclusion is that since art is more about difference than novelty
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
literature will soon rediscover the America of its past. Part Two analyses several novelists (Peter Ackroyd, Martin Amis, Malcolm Bradbury, Alan Brownjohn, Aldous Huxley, Kazuo Ishiguro, Doris Lessing, David Lodge) and the playwright Harold Pinter, as individual cases of After Modernism. Each of them illustrates a different aspect of the same theoretical approach, which in this volume assigns tot he writers the name of Desperado. Part Three focuses on poetry, from T.S. Eliot to Peter Ackroyd, Fleur Adcock, Alan Brownjohn, Ruth
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
volume assigns tot he writers the name of Desperado. Part Three focuses on poetry, from T.S. Eliot to Peter Ackroyd, Fleur Adcock, Alan Brownjohn, Ruth Fainlight, Mimi Khalvati, John Mole and George Szirtes. It views poetry as an escape from Modernism, and into clarity and betraying simplicity of manner. The last part illustrates the views previously expressed by the author in interviews with significant contemporary writers. These conversations aim at ascertaining whether a label like Desperado can work for contemporary British
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
remarcându-se În mod special implicarea activă a copilului În activitate. Didactica modernă introduce și materiale noi acolo unde sunt posibilități ex : computere, diapozitive, teatru, film și mijloace mass-media, ajută să Întărească procesul informativ - formativ de predare Învățare. În concluzie modernismul activității nu constă În special În formarea unor mijloace didactice deosebite și În Îmbinarea elementelor tradiționale cu metodologia didactică modernă, deoarece nimic nu se schimbă din rădăcină ci vechiul se integrează În nou iar tradiționalismul se Îmbină cu modernul. Didactica
Învăţământul românesc în context european by Colpoş Lenuţa () [Corola-publishinghouse/Science/1130_a_2350]