3,358 matches
-
fost cadorisit cu postul de consul la Consulatul României de la Barcelona, care răspunde la numele de Ioan T. Morar, (apropo, cred că a ați observat că toți morarii în general sunt înclinați spre pupincurism, fie că-i cheamă Ioan T. Morar sau Radu Moraru), a început să hămăie și el împotriva jurnalistului australian, fiindcă a observat cum obiectul principal al manifestărilor sale pupincuriste de la Cotroceni a cârnit spre stânga nasul, înfierând în acest fel gestul de a fi publicate pe Internet
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
fiindcă a observat cum obiectul principal al manifestărilor sale pupincuriste de la Cotroceni a cârnit spre stânga nasul, înfierând în acest fel gestul de a fi publicate pe Internet, marile măgării ale marelui licurici american. Și uite așa acest Ioan T. Morar, a pornit modesta-i artilerie formată din trei pușcoace de soc, și dă-i, și luptă cu activitatea „teroristă” a lui Assange. Caută să ne explice el, că nu SUA sunt vinovațe, pentru că privesc lumea precum curtea propri,e plină
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
atunci când deții niște date, care arată clar că “ei, imaculații de americani” nu sunt deloc ceea ce vor să pară în ochii lumii, să le faci publice. Măi, măi, măi, ce te mai freacă grija pe tine un oarecare Ioan T Morar, jurnalist de doi lei și cinșpe bani, că va avea de suferit poporul lumii, de pe urma acestor dezvăluiri! Îmi face mare plăcere să-ți comunic domnule, că până acum, n-a avut de suferit nici un cetățean de rând, de pe urma dezvăluirilor și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
popor, pe motiv că mărețul stat american, e atacat atât de „mârșav” de un jurnalist australian. Cât despre România în telegramele publicate pe WikyLeaks a apărut și una, care într-adevăr merită să fie luată în considerare de Ioan T Morar, telegramă care pune în cel mai mare pericol programul nuclear al României. Sună așa, (citez din presă): „România a organizat cu ajutorul băștinașilor comunei Pocreaca, primul laborator statal de studii atomice. După pregătiri atente și intens specializat aprofundate, în crâșma „La
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
primul experiment de atomizare neletală a oamenilor”. Spionul cu acoperire diplomatică din România, care a transmis codificat la Washington informația aceasta, a încheiat apoteotic telegrama sa ultrasecretă: “Experiment, cârciumă reușit. Succes 100%. Toți făcut pulbere”. În cazul acesta, Ioan T Morar, crede cu tărie că are dreptate să înfiereze cu legitimă mânie patriotică, publicarea unor secrete așa de vitale pentru poporul român. Și alt exemplu, de o importanță covârșitoare pentru liniștea executivului nostru de azi. Printre telegramele strict secrete publicate, este
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
articol spumos și plin de miez, la care pentru prima dată i-am pus și subtitlu. Scrisesem acolo într-un moment de inspirație divină un subtitlu, care de fapt se dorea să fie chintesența acestui articol minunat. Se numea „Colții morarului versus Ochiul soacrei.” Interesant, nu-i așa? Dar chestia asta, a stârnit imediat întrebările celor din jur. De ce neapărat Colții morarului, cine sunt aceștia, câți sunt la număr, au sau nu carii și cine se ascunde îndărătul lor? Nu cumva
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de inspirație divină un subtitlu, care de fapt se dorea să fie chintesența acestui articol minunat. Se numea „Colții morarului versus Ochiul soacrei.” Interesant, nu-i așa? Dar chestia asta, a stârnit imediat întrebările celor din jur. De ce neapărat Colții morarului, cine sunt aceștia, câți sunt la număr, au sau nu carii și cine se ascunde îndărătul lor? Nu cumva vreau, la modul birjăresc, să mă iau de domnul X, despre care știe o lume întreagă, că este responsabil cu dezvoltarea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
câștigat la modul democratic prin vot universal, direct, secret, personal și liber consimțit, după cum se spune într-o cărțulie din ce în ce mai siluită din toate pozițiile, de potenții zilei, la care de abia i se mai zărește încă titlul „Constituție”. De ce „Colții morarului, versus Ochiul soacrei”? Păi sincer să fiu, naiba știe. De unde vreți să știu eu, de pe care planetă-mi vin ideile? Îmi vin și, gata, pac! la jurnal. Cei care mau criticat astfel, nu m-au lăsat chiar așa... pe gheață
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
sub bărbie. Palăria maro și ochelarii rotunzi Îi Întăreau nota de distincție și susțineau convingător ipoteza Înrudirii cu doamna Koblicska. Ea Însăși se grăbea să risipească eventualele Îndoieli În privința domnului În cauză, prezentându-l ori de câte ori era cazul: fratele meu, Andrei Morar, merceolog. După studii doar, completa el zâmbind, pentru că, după ocupație, sunt un mic angrosist și un mare comis-voiajor. Coriolan avea să audă aceste cuvinte chiar și pe peronul gării Înțesată de civili și de militari, Înainte ca domnul Andrei, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai proletar, dacă se lăsa deoparte vila doamnei Ster, dar tocmai de aceea Îndrăgit. Ar fi putut să-și facă oriunde casă În oraș. El Însă a preferat să rămână În „Bosnia”, În casa Martei, lăsată moștenire de domnul Andrei Morar, spre mirarea tovarășilor de la Municipiu care nu mai trăiau demult În umbra Îndemnului marxist la unire În cumpătare. Un răspopit, fost manechin apoi și vânzător de Înghețată, convertit la marxism-leninism, nu putea avea o altă opțiune, observau cei mai lucizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
biserica. Când mâna Amaliei a nimerit sub pătură ca din greșeală, a Înțeles că vorba „ce ți-e scris În frunte ți-e pus” avea Într-adevăr acoperire. În aceeași zi se mută din hotel În chirie la domnul Andrei Morar pe strada Scorțarilor la numărul 13. În schimbul chiriei, trebuia să plimbe câinele brac și să-i dea de mâncare după cum Îi lăsa scris domnul Andrei Înainte de lungile sale călătorii de afaceri, să bată covoarele o dată pe săptămână și să cosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și dorea să vadă cometa din pat prin binoclu și dacă se putea și Budapesta. Nu i-a fost prea greu să-i facă pe plac. Mesteacănul s-a lungit cuminte pe gazon, cum trebuie să fi făcut și Andrei Morar la Budapesta pe asfaltul ud, sub greutatea tancului cu stea roșie pe turelă. Își spunea că rușii vor fi avut atâta suflet Încât să-l ciuruie mai Întâi bine de tot cu o rafală două de mitralieră sau de automat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
el Însuși sau Într-o simultaneitate oricând la Îndemână. În felul ăsta nu mai punea pe nimeni În pericol decât, cel mult, pe sine. Cu bună știință. Devenea, cu alte cuvinte, responsabil. Citea tot ce găsea În biblioteca lui Andrei Morar și tot ce Îi cumpăra Marta, la cererea lui. Peste toate acestea veneau și cărțile dăruite de Semproniu. Din Amurgul gândurilor știa pagini Întregi pe de rost. Dormea cu Schimbarea la față a României sub pernă și era Încântat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să o pună pe gânduri. Cum să te schimbi dacă porți de ani de zile același palton și același fular? Ca să nu mai vorbim de ochelari. Îi purtaseră cu schimbul și Amalia și Andrei, iar Înaintea lor bunicul ei, Szilard Morar, zis Vasi, care i-a cumpărat la Viena. El i-a purtat mereu la biserică În fiecare duminică. Acasă, doar când aveau musafiri de seamă la masă. Când mâncau, Îi punea În buzunarul de la piept al vestonului În loc de batistă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
importanță, și asta numai pentru că el este În mare măsură personal și nu se Înscrie În limitele descrierii lucide și analizei raționale. La fel de bine am putea să argumentăm că firul verde de grâu nu prezintă relevanță pentru că nu oferă nimic morarului și pietrelor sale de măcinat. Știm Însă că, În oricare realitate rațională, firul verde este totuna cu bobul copt, așa cum copilul este părintele omului. Comparația nu se aplică, bineînțeles, numai artei, de vreme ce cu toții ne creăm, Într-un fel, propriul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
să se umple de păduchi. ― Nici pe Giordano Bruno nu l-ai întîlnit? Și el a fost un rătăcitor. ― L-am văzut doar în vis, într-o noapte. Mă aflam undeva la o moară. Eram un fel de ajutor de morar. Goleam făina din saci, în timp ce afară ploua cu găleata. La un moment dat, s-a auzit o bătaie în ușă și, în prag, a apărut un drumeț pe mantaua căruia șiroia apa. Când am ridicat felinarul, mi-am dat seama
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
o bătaie în ușă și, în prag, a apărut un drumeț pe mantaua căruia șiroia apa. Când am ridicat felinarul, mi-am dat seama că era el, după ochii duși în fundul capului. M-am fâstâcit, am zis: "Nu sunt eu morarul, mă duc să-l chem", dar el se grăbea. Și-a scuturat mantaua, și-a tras gluga pe cap și a ieșit. ― A murit la cincizeci și doi de ani. Crezi că a făcut bine sacrificând ce mai avea de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Cu coadele vânturau Și cu urechile-n saci băgau. Carele le-ncărcară Și la moară le porniră. Iară hoața cea de moară Când văzu atâta cară Încărcate cu povară, Puse coada pe spinare Ș-apucă pe iaz la vale, Dar morarul priceput Luă cojocul cel mițos Și mi-l întinse pe jos, Și mai luă și un frâu, Și-o legă de căpătîiu, Și-i dete una-n șele Și o așeză pe măsele. Sacii descărca Și-n coș îi băga
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
legă de căpătîiu, Și-i dete una-n șele Și o așeză pe măsele. Sacii descărca Și-n coș îi băga Din coș până-n covată, Din covată până sub piatră, De sub piatră Curgea făină curată - Traian se bucura Și pe morar îl dăruia. {EminescuOpVI 301} COLIND Sculați, sculați, boieri mari, Că vă vin colindători, Nu vă vin cu nici un rău Ci v-aduc pe Dumnezeu Pre Dumnezeu mititel, Mititel, înfășățel, Înfășat în foi de mac Cu tichie verde-n cap; Iar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-n opinci, Că cine-n lume se-nnalță Cisme roșie încalță, Cu fețe alese, Cu mânici sumese, Scobiți în măsele. Am vrea să descălecăm, Dară jos pe ce ne dăm, Nu sunt cioban de la oi Să descalec în noroi, Nici niscaiva morari beți Să descălecăm în scaeți, Ci suntem de viță mare, De boieri de lângă mare Unde soarele răsare. Ne dați scaun de argint Să descălecăm pe pământ, Să ne întindeți covoare Să descălecăm în pridvoare, Cailor le dați fân bun Cosit
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
care se poate dovedi util și ca atare poate fi primit în sat. Cu o condiție : să nu uiți niciodată că lupul își schimbă părul, dar năravul ba ! Un repertoriu divers de rituri, reprezentări și zicători înconjoară acești meșteșugari - fierari, morari, cîrciumari etc. -, semnalînd riscul pe care îl reprezintă dincolo de aparențele benefice. De multe ori, ei sînt străini : fierarii sînt țigani, cîrciumarii sînt evrei... Să însemne deci că țăranii români sînt xenofobi de la mama lor, că asta este o trăsătură funciară
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
benefice. De multe ori, ei sînt străini : fierarii sînt țigani, cîrciumarii sînt evrei... Să însemne deci că țăranii români sînt xenofobi de la mama lor, că asta este o trăsătură funciară a acestora ? Ar fi puțin hilar. Măcar pentru faptul că morarul, de pildă, este de regulă român, fiind totodată înconjurat de și mai multă prudență, în cazul său adăugîndu-se la motivele de reticență și martiriul la care supune sacrul bob de grîu. Dacă xenofobie înseamnă doar teama de străini, indiferent de ce
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și-a făcut o casă ca un palat, în mahalaua de verde. Și mai era un caz de halucinație din familia lui Procopiu, o soră care visase și ea la vârsta de 13 ani că o să se mărite cu un morar, în timp ce prietena ei bună o să fie înghițită de apele morii, și acum ea era doamna Moraru, iar prietena i se înecase, însă într-un lac. Ce e mai ciudat e că domnul Moraru e inginer. Și Neculai Procopiu oftă cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
tot mai rar!" În acea clipă, cu un gest involuntar duse mâna direct spre inimă, așa cum îl îndrumase învățătorul în timpul numeroaselor repetiții, după care urmă răspunsul deznădăjduit al mamei: "Mai rabdă, puiul mamei, până mâine/ Că mâine ducem grâul la morar!". Părinții și invitații, cu frunțile ude de sudoare, ascultau și plângeau. Directorul făcea semne disperate să înceteze. Trebuia întrerupt cu orice preț! Bidaru tot nu pricepea nimic. Bănuia că aceștia vor să-i sufle. Îl credeau incapabil. Nu avea nevoie
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de massă, deși ținteam massele. Cam la asta mă gândisem și eu când am propus ce-am propus, adică următorul text: mă Întorc la scris ca la o boală rușinoasă celebrul animal Nu era textul meu, era ceva din Ioan Morar, dar era un text care, Îmi dau acum seama, spunea foarte mult despre imboldul ce mă mânase spre C.a. și despre situația mea erotică de atunci. În plus, era un vers care-mi plăcea, Morar era un poet care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]