3,420 matches
-
Și știu la cine te-ai gândit. Voi face tot ce trebuie ca să-l pot aduce aici pe cel care ne va spune povești tot despre iadul rusesc... ― Îți mulțumesc, dragă Nicule, pentru că ne-ai dat speranță - a răspuns Petrică. ― Mulțumita seacă nu este primită, iubitule - l-a apostrofat soția lui. ― Mă Întrebam eu unde a dispărut nenea Mitru, dar miroazna de gogoși mă face să cred că ați pus voi ceva la cale. Ia să vedem noi dacă simțul meu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
imprevizibil ești, tati! Eu mă așteptam să mă mai „alinți” și tu... - a sfârșit Despina vorba râzând. Profesorul s-a ridicat, a venit În fața ei și a sărutat-o pe frunte. ― Asta e pentru Încurajare, Despi. ― Și asta e drept mulțumită, tati - a răspuns Despina sărutându-l pe obraz. Toată ziua aceea a fost conectată cu gândul la intervenția chirurgicală la care va participa a doua zi. „Multe examene am dat eu, dar să operez cu tati În aceeași echipă n-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Gruia, cu zâmbet reținut. ― Deși am stabilit Întâlnirea noastră pentru diseară, eu zic să atacăm lucrările tale acum... ― Mi-ați luat o piatră de pe inimă, domnule profesor... La amiază, obosit, dar purtând pe chip acea undă de bucurie a omului mulțumit de ceea ce a reușit să facă, Gruia privea la profesor zâmbind timid. Nu știa cum să-i mulțumească pentru că a reușit să-l determine să sondeze profund În bagajul cunoștințelor sale acumulate până atunci... ― Te văd și te simt obosit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tineri ar fi liberi să facă ce poftesc, iar asta ar constitui un motiv de discordie, dacă nu chiar un factor revoluționar pentru comunitate. Din nefericire, e adevărat că oamenii de rase diferite pot învăța treptat să trăiască împreună. Ieși, mulțumit că făcuse tot ce-i stătuse în putință în împrejurările date. Nu avea nici o îndoială că în sfidarea lui Oorag, întreaga problemă a unui imperiu de sclavi ieșise la lumină. Dacă Czinczar ar cuceri orice poziție importantă pe pământ, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Madona Sinigaglia. Degas a fost și el caecus orbit de efecte de culoare, speriat de plein-air. Și Grigorescu? El n-a... Dar poate că nici n-o să se întîmple asta. Cuprins de Marea Lene a Sătulului, Tano doarme, cu pîntecul mulțumit. Carnea i-a înfundat urechile cu dopuri. Abia înaintez pe șoseaua în beznă. E atîta liniște încît, spus cu o imagine destul de obosită, ca și mine, aud "foșnetul" zăpezii. Mica melodie "Pe fiecare clipă bubuie un fir de nisip" Cristian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
au lucrat împreună și au reușit să facă podul. Și copilul le-a ajutat și a venit și tatăl copilului și i-a ajutat pe toți trei să facă toate treburile. Și a venit seara și toți s-au culcat mulțumiți și s-a terminat povestea! Acum o numim! Locomotiva care nu se dă bătută. Adică n-a vrut să renunțe la asta, la treaba pe care o avea ea.) Așa să se cheme povestea. 5 ani și 1 lună Agu
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
din Parcul Voievozilor, are bilețelul în mână, dar îl ține la spate, să nu îl vadă mami - poate se supără, că și ea îl iubește... Dar până la urmă i-l arată și ei... 5 ani și 4 luni Povestea florii mulțumite Un copil și tatăl său se plimbau prin pădure și au văzut niște flori frumoase. Tatăl lui a vrut să culeagă o floare, dar copilul a spus: Nu, nu! E mai importantă viața unei flori, decât fericirea unui om. Și
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
spus: Nu, nu! E mai importantă viața unei flori, decât fericirea unui om. Și floarea a fost atât de fericită, că le-a făcut cadou o petală. Și au dus-o cadou, la mama lui! S-o numim Povestea florii mulțumite. 5 ani și 4 luni Eu știu de ce Eu știu de ce tu nu ai primit nimic de la Moș Crăciun. Pentru că nu ți-ai dorit, pentru că n-ai vrut nimic în gândul tău. Tati, vrei să-ți spun de ce nu primesc
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Dumnezeu se miluia de noi și ne răsplătea dublu și triplu. Hăinuțele mele și ale surioarei mele mijlocii le purtam cu grija și, când creșteam, ele, fiind în stare bună, le dădeam altor copii, care aveau nevoie de ele, eram mulțumite că am făcut un lucru bun. Eu și sora mea eram fericite, văzând că hăinuțele noastre le poartă, le spală, au grijă de ele alți copii. Când eram la grădiniță, mama mi-a cumpărat de la cineva o rochiță pentru sărbătorile
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
a trăi într-o comunitate în care este respectat și prețuit. „ Astăzi Mariana (fiica trăitoare în Franța n.n.) mi-a mărturisit că special a rămas până la sfârșitul lui august la Bârlad ca să-mi sărbătorească onomastica... Poți să nu te simți mulțumit, fericit și mândru că ai un asemenea copil? Pentru mine e suprema satisfacție, suprema împlinire a vieții mele.” (p. 38) Al. Mânăstireanu este iubitor al naturii ale cărei frumuseți le descrie cu har de scriitor. „ Ieri a nins liniștit îmbrăcând
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fiecare an sunt evocate cu emoții puternice, provocate de dorurile atâtor despărțiri care le-au pârjolit inimile. Dragostea, împlinirile, speranțele îi fac pe cei doi să reziste până în luna august a următorului an, iar întrebarea „Poți să nu te simți mulțumit, fericit și mândru că ai un asemenea copil”? ne arată care este suportul unui om împlinit până la fericire. Efuziuni lirice găsim și în alte pagini ale cărții, mai ales când vine vorba de satul natal. Optimismul nativ al scriitorului face
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de o prăvălie atât de bine aprovizionată cu toate bunătățile pământului și cu o întreagă gamă de produse necesare gospodarilor din acele vremuri. Cum pe atunci cel mai sigur mijloc de deplasare era acel „per pedes apostolorum”, oamenii erau foarte mulțumiți că aveau la dispoziție tot ce și doreau și mai ales tot ce era necesar în gospodăriile lor. Domnul Tachi știa să facă comerț în folosul propriu, dar și în folosul general al satului de reședință și al satelor din
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în casa situată cu fața la răsărit în vecinătatea din apropierea unei fântâni cu roată, din apropierea acelei case. Tata, numai ce-a sosit și a trebuit să se întoarcă spre treburile lui, după ce a lăsat belșugul de produse pe mâna gazdei care, foarte mulțumită, i-a spus tatei: - Domnule Gheorghe, să știi că bărbatul meu îl va ajuta să facă acest pas în viață... Domnul în cauză m-a testat un pic cu niște probleme dificile de matematică și gramatică și a constatat că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
eu răspund pentru orice carte care s-ar pierde. Cât a durat toată această ordonare a cărților? Cred că cel puțin două ore, în care am reușit să pun totul în ordine și să văd cu mulțumire cum tinerii plecau mulțumiți că aveau ce citi, iar eu eram mulțumit că-i determinasem să se aplece cu răbdare asupra cărților ce aveau de citit. Din zbaterea inițială și frământarea ce manifestam la început când mă temeam să nu-mi dispară cărțile de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să-i tragă vreo două peste fesele bombate. Se abținu, deși știa că în urma unor astfel de momente primea o răsplată sexuală suplimentară. - Mâine vii? Femeia închise televizorul și ridică un picior în aer, admirîndu-și pulpa și glezna. Se declară mulțumită de ceea ce vedea, apoi murmură: - Dacă ții neapărat... Lăsă haina din mână și își puse hamul. Scoase pistolul din sertarul noptierei, îl introduse în toc și o sărută lung pe gură. Încă mirosea a dragoste. - Da, țin. La aceeași oră
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
trecu și se îndepărtă în sunet de țambal și acordeon, se așeză pe marginea șoselei și privi lung în urma lor. Iar ne ducem, iar înviem... Moșu’ care m-a amenințat cu reclamația pedala pe o bicicletă zburătoare... Și părea extrem de mulțumit. Eu umblu de ore în șir și nu mai ajung la benzinărie, cu toate că ar fi trebuit să fiu demult acolo... Nu mai înțeleg nimic. Nu văzu vulturul care ateriză chiar lângă el. - Ce nu-nțelegi? Partea cu bicicleta zburătoare sau
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
încă o bucată din albuș și o introducea în gură, mesteca repede, se simțea, dintr-o dată, mult mai bine. Când termină, șterse farfuria cu o bucată de pâine. Și trase mai aproape ceașca de cafea. După ce aprinse o țigară, pufăi mulțumit și exclamă: - Un bun început de zi! Ziua bună se cunoaște de dimineață, Magicianule, Nu-i răspunse decât un tunet, iar el ridică din umeri și sorbi din ceașcă. 2 Trecuseră două ore de când se trezise, dar nu se atinse
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ochii, aruncă bâta de baseball într-un tomberon de gunoi, privi repede în toate direcțiile, apoi o luă la fugă și dipăru după un colț. * Magicianul privi în urma lui, apoi atinse cu vârful pantofului corpul Detectivului. Zâmbi. Oarecum trist, oarecum mulțumit. Un zâmbet care nu aducea a rânjet, un zâmbet ca un punct final al unui alt capitol. Cursorul desenă un cerc, ca și cum mână nevăzută sar fi jucat cu mouse-ul, apoi mers brusc în colțul din drepta-sus al paginii și se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
acolo. Nu, nu sunt pentru el! Miranda e În RD și Annette pleacă acolo cu avionul și se Întâlnesc acolo diseară. Cu un avion particular, da! Tată! RD e prescurtarea de la Republica Dominicană, bineînțeles! Vocea Îi suna cam circumspect, dar părea mulțumit că eu sunt fericită, iar eu am decis În cele din urmă că am fost angajată pe post de curier cu studii superioare. Ceea ce nu mă deranja deloc. După ce am lăsat punga cu haine de la Tommy, șortul și jocul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Nu se poate! De unde ai știut că zac În clipa asta aici și mă chinuiesc să găsesc voința necesară ca să fac rost de ceva de mâncare? Tocmai eram pe cale să mă las păgubașă. Atunci, treci Încoace și mănâncă! A părut mulțumit și a deschis punga, dar nu aveam loc amândoi pe podeaua dormitorului. M-am gândit să mergem să mâncăm În living, penru că și bucătăria era prea mică, dar Kendra și Shanti se prăbușiseră amândouă În fața televizorului, cu caserolele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
eram foarte palidă, și toate astea după doar patru săptămâni. Iar Miranda nici nu venise Încă la birou. La dracu’. Meritam un weekend. Și-n toată combinația asta dăduse buzna și Harry Potter și eu nu eram câtuși de puțin mulțumită. Miranda sunase azi-dimineață. Îmi spusese În doar câteva secunde ce vrea, dar mie Îmi trebuise o veșnicie să Îi interpretez instrucțiunile. Am Învățat repede că În lumea Mirandei Priestly era mai bine să faci o greșeală și să cheltuiești pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Își ațintea atenția necruțătoare asupra lui Emily. Mi-am jurat că voi Încerca să mă port mai bine. Ai absolută dreptate, Em, și Îmi pare rău. O să Încerc să mă port mai bine. A părut realmente surprinsă și chiar oarecum mulțumită. Mi-ar plăcea foarte mult asta, Andrea. Doar am făcut și eu treaba pe care o faci tu acum. Și știu cât e de Împuțită. Crede-mă, nu puține au fost zilele În care a trebuit să mă duc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe Miranda, pe Runway, pe mine Însămi, dar nu pe el și că nu doream nimic altceva decât să mă ghemuiesc pe canapea și să mă giugiulesc cu el timp de cincisprezece ore. Sigur că da. A părut surprins, dar mulțumit. Ce‑ar fi să te aștept la tine acasă și pe urmă să ne hotărâm ce facem? O să Îi țin de urât lui Lily până ajungi tu. — Sună absolut perfect. Și c‑un drum, o să afli totul despre Băiatul Freudian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fii un redactor fantastic de modă. — Zău? Chiar crezi? a Întrebat ea surescitată și Încântată. De ce anume conta părerea mea, a celei mai ratate persoane pe care o cunoscuse vreodată lumea modei, nu‑mi dădeam seama, dar ea părea extrem de mulțumită. — Absolut. Nu am nici un fel de Îndoială În privința asta. Christian m‑a sunat În clipa În care am Închis telefonul după convorbirea cu Emily. El auzise, fapt deloc surprinzător, ce se petrecuse. Incredibil. Dar plăcerea pe care a resimțit‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Preda -, mă destind dintr-odată, ceea ce el observă satisfăcut, mă las să cad din nou În fotoliul acela primitor, cu aerul unuia care a cărat pietre de moară și acum, că le-a purtat la destinație, poate să se odihnească mulțumit. „Ia zi, monșer“, mă ia el scurt și aproape vesel, „ce crezi dumneata despre proza actuală?“. Îi răspund prudent că, după părerea mea, „aceasta se află mult În urma poeziei...“. „Da, monșer, și știi de ce? Romancierul actual e foarte leneș, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]