3,316 matches
-
fast-food-uri, cutii cu bere sau pepsi-cola. Peste tot domnește buna dispoziție, se revăd grupuri de prieteni, se fac noi cunoștințe, turiști se grăbesc să filmeze sau să facă fotografii cu tot ce se Întâmplă În grandioasă piață a Gării Fluviale. Municipalitatea din Auckland are bine pus la punct traseele turistice ce se realizează cu mijloacele de transport În comun, cu bilete ce se pot procura pentru o zi sau două, individual sau cu familia (reduceri substanțiale pentru copii, grupuri, familii). Cu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pentru două zile, poți 497 The New Zealand Book, p. 21-22. 331 face tururi mai Îndepărtate, vizând și zonele periferice ale metropolei 498. Există și trasee gratuite, ca și În alte orașe ale Noii Zeelande sau Australiei, măsura adoptată de municipalitatea orașului, deosebit de agreată de turiști, dar și de tineri, mai ales studenți, punctul de pornire fiind Gara Feroviară de pe Queen Street 499, program derulat Între orele 9-16. Din parcul Domeniului se intersectează și un al doilea traseu incluzând zona cea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
vedere al profitului operațional, al previziunilor și al obiectivelor impuse de proprietar. Planul de acțiune al managerului trebuie să fie flexibil și să se adapteze schimbărilor din piață. Un manager implicat În gestionarea proprietăților imobiliare trebuie să urmărească și obiectivele municipalității În care se regăsește proprietatea din punct de vedere social și politic. Uneori proprietarii unor astfel de proprietăți au tendința de a utiliza sumele de bani rezultate din existența proprietății fără a reinvesti sau a menține măcar În stare de
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
prin prezentarea unor indicatori financiari și operaționali; c. permite evaluarea clădirilor În vederea vânzării; d. maximizează potențialul de Închiriere și vânzare prin compararea valorii de piață a proprietăților. 5. Care este rolul managerului unei proprietăți imobiliare? a. să urmărească și obiectivele municipalității În care se găsește proprie tatea din punct de vedere social și politic; b. să gestioneze corespunzător proprietatea imobiliară În interesul proprie tarului; c. să crească valoarea prezentă și viitoare a proprietății; d. toate cele de mai sus. Capitolul 2
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
Arti di Brera , l 'Archivio Storico civico ). Fragmente ale acestui fond unificat au făcut recent obiectul unei expoziții intitulate „Losguardo della fotografia sulla citta ottocentesca - Milano 183 9- 1899― În curatoriatul Silviei Paoli și sub auspiciile directorului departamentului cultural al municipalității milaneze, Massimiliano Finazzer Flory, deschisă la Castelul Sforzesco Între 29 octombrie 2010 și 10 ianuarie 2011. Beneficiind de un aflux turistic substanțial datorită locului (și sediul Arhivei Fotografice Civice este tot În acest castel devenit punct nodal al infrastructurii turistice
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
păzită de supraveghetori de plajă. (i). • Cel puțin una din plajele municipale trebuie echipată cu rampe de acces la plajă și facilități de toaletă pentru persoane cu handicap, cu excepția cazului când topografia nu permite acest lucru. În cazul în care municipalitatea are numai o plajă căreia i s-a acordat Drapelul Albastru, aceasta trebuie să aibă acces și facilități pentru handicapați, cu excepția cazului când topografia nu permite acest lucru. (i). • Toate clădirile și dotările plajei trebuie întreținute în mod corespunzător. (i
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
a politicilor publice, necesitatea de a permite exprimarea reală a democrației participative, de proximitate. Autorul insistă asupra faptului că una dintre deficiențele guvernării orașelor actuale rămâne neluarea în seamă suficientă a populațiilor marginalizate, a celor "captivi în periurban", și cere municipalităților să-i asculte și pe aceștia, să-i implice. Orașul rămâne spațiul în care și pornind de la care pot fi regândite condițiile vieții în democrație, dar a fost nevoie de "revoltele periferiilor" pentru ca unii dintre decidenți, orășenii, să-și amintească
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
văzute ca "un mare bazar" sau ca adevărate "uzine", "mașinării" de fabricare a stării și devenirii orașului, decidenții trebuie să caute simplitatea, simplificarea deciziilor, claritatea și eficacitatea lor. Este drept că numeroși pot fi locuitorii și funcționarii care așteaptă ca municipalitatea să fie "motorul" schimbărilor benefice pentru ei. Specialiștii sociologiei schimbării organizațiilor spun că se poate schimba ceva în privința guvernării, administrării orașului atunci când sunt atinse limitele organizării prezente, când conducerea orașului epuizează toate posibilitățile interne de schimbare. Acela care își consacră
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
habitat colectiv, constituit în majoritate de HLM (locuințe pentru care se plătesc chirii moderate) și în maniera "clasică" a "orașelor noi": o stradă principală ce duce spre gară, având de o parte și de alta spații comerciale și servicii publice. Municipalitatea a avut mai multe intervenții privind spațiile de locuit și rezolvarea unor nevoi și probleme precum: parcarea mașinilor (pe stradă, pe trotuare, în fața blocurilor, în timp ce parcările subterane erau pustii și vandalizate); amenajarea intrărilor în imobile (uși care să se închidă
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ameliorarea participării cetățenilor și sporirea capacității lor de intervenție s-au datorat informării și formării lor prin reuniuni, vizite, expoziții etc., formarea lor pragmatică fiind însoțită, la anumite intervale de timp, de expuneri teoretice făcute de un sociolog remunerat de municipalitate (o dată la două luni, timp de două ore). Treptat, locuitorii au ajuns să depună proiecte și au devenit vizibile semnele că se dezvoltă conștiința apartenenței la cartier, la același oraș. Au impact la ora actuală: acțiunile de mediere culturală, acțiunile
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
autorității municipale, "putem constata că femeile votau ca și bărbații"2. De la sfârșitul secolului al XIII-lea, atitudinea regalității față de mișcarea comunală se modifică. Îngrijorată de independența tot mai evidentă a puterilor urbane, monarhia trece la subordonarea lor. Litigiile dintre municipalitate și ofițerii regelui se înmulțesc atunci când aceștia încearcă să o pună sub tutela politică și financiară a monarhului. Din secolul al XIV-lea până în secolul al XVIII-lea, două fenomene vor facilita această intenție. În primul rând, dificultățile financiare pe
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
se înmulțesc atunci când aceștia încearcă să o pună sub tutela politică și financiară a monarhului. Din secolul al XIV-lea până în secolul al XVIII-lea, două fenomene vor facilita această intenție. În primul rând, dificultățile financiare pe care le cunoștea municipalitatea, dificultăți amplificate de crizele economice și de presiunea fiscală regală. În al doilea rând, dezbinările elitei urbane, pradă dorinței de acaparare a puterii; rezultă constituirea unei oligarhii urbane din ce în ce mai rupte de locuitori, în special de "oamenii de rând"; supuse unei
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
al XVII-lea și al XVIII-lea, intendenții regali ai provinciei, deveniți apoi agenți permanenți ai statului, moștenesc puterile depline asupra orașului. Pe timpul lui Colbert, întărirea centralizării a urmărit în primul rând despovărarea bugetelor municipale de îndatorări, dar constatarea că municipalitatea dădea dovadă de o slabă preocupare pentru menținerea drumurilor în stare bună a făcut ca administrația regală să-și asume ea și rezolvarea problemelor circulației (Serviciul de Poduri și Șosele a fost fondat, la începutul secolului al XVIII-lea, de către
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Ludovic al VII-lea, grijile financiare ale acestor regi ai Franței și ale marilor feudali s-au dovedit a fi o șansă pentru orașe 1; sub Ludovic al XIV-lea însă, nemulțumirea orașelor crește. Edictul din 1692, care prevedea sarcinile municipalității, urmărea să aducă pe linia de plutire casieriile statului. El agrava dominația oligarhiilor restrânse, care datorau totul regelui și nimic sufragiului locuitorilor; astfel, acest edict a alterat și mai mult consistența orașului ca instituție politică. Numai Parisul a făcut întrucâtva
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Destituirea lui Necker, decrepitudinea autorității regale și, în consecință, aceea a intendenților săi, necesitatea de a controla agitația populară ură surdă împotriva monarhismului centralizator, toate acestea i-au făcut pe burghezii orașelor să constituie, începând cu luna iulie 1789, noile municipalități. Orașele regelui se eliberează de centralismul monarhic. "În 1789, dispariția puterii centrale oferea orașelor ocazia de a redeveni acele "comune" liber administrate, după care erau nostalgice"5. Societățile populare pe care le admira Hannah Arendt întruchipau în maniera cea mai
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
poporului"6 și dădeau libertății un spațiu pentru a se exercita. Această insurecție urbană a luat forme foarte diverse. Într-un loc a adăugat noi puteri celor vechi ale conducerii orașului; într-altul, a înlocuit vechea conducere cu o nouă municipalitate sau cu un comitet revoluționar. Într-un loc noua conducere apărea dintr-o revoltă, în altul se impunea pașnic. "Peste tot, aceste noi puteri monopolizează prerogativele, pentru că monopolizează susținerea opiniei: astfel, ele preiau poliția și justiția, dar și rezervele de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
între această mișcare federală și Adunarea Constituantă: Adunarea era burgheză, iar mișcarea federală era mai democratică. Federațiile locale au adoptat o poziție anticenzitară în vederea alegerilor. Dacă Federația a supus plebiscitului Constituția, ea insista pe de altă parte asupra importanței constituirii municipalităților"3. Legea municipală din 14 decembrie 1789 legaliza creațiile municipale spontane ale verii și le înzestra cu un cadru legal unic. Șapte luni mai târziu, sărbătorirea Federației poate fi interpretată ca "apogeu al mișcării și ca o luare a sa
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
1865), care aveau nevoie de clientelă din tot orașul. Orașul pe care îl clădește Haussmann integrează cu luciditate notabilă noile exigențe ale comerțului și industriei. "Disocierea, în spațiu, a muncii și a căminului, ca și proliferarea unei populații flotante obligau municipalitatea la modernizarea și stăpânirea traficului [...]. Această prioritate, ca și insalubritatea și considerațiile strategice, a stat la baza tuturor lucrărilor"4. În timpul celui de-al Doilea Imperiu, statul și-a legitimat intervenția prin considerații pragmatice. Acesta avea în vedere să fie
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
reședințele aristocraților 3. De aceea, o sentință a Consiliului de stat din 27 decembrie 1858 a modificat sensibil regulamentul expulzării în favoarea speculanților privați. Pentru proprietarii expulzați au fost prevăzute compensări generoase: calea spre fraudă și spre speculație era astfel deschisă. Municipalitatea nu mai dispunea de dreptul de a revinde terenurile nefolosite. Aceasta le retroceda proprietarilor, care recuperau astfel o foarte mare plusvaloare, beneficiind și de investițiile făcute de către colectivitate. Exproprierea s-a dovedit a fi costisitoare pentru oraș. A fi expropriat
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
depășire a simplei ajustări a evoluției urbane. "Până la metrou nu exista nici o altă acțiune importantă în privința orașului în afara adaptării la exigențele tehnice și la activitățile meseriașilor"2. Primele inițiative de planificare urbană nu au fost impulsionate de către stat, ci de către municipalitate. Construcția metroului parizian este, astfel, rezultatul unei inițiative lansate de către Consiliul municipal al Parisului. Raportul comisiei speciale metropolitane inaugura, în 1883, primul demers "prospectiv". Acesta proiecta marile artere de circulație prevăzute pentru oraș. Din 1883 până la punerea în act a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
politici de extindere rațională a orașelor, care viza "trecerea imperativului dezvoltării industriale în pacea socială, înaintea securității politicii financiare și a prosperității micilor burghezi"2. De asemenea, prima tentativă de planificare urbană pariziană (1900-1920) se caracteriza prin desfășurarea conflictelor între municipalitatea pariziană și companiile private concesionare ale serviciului public (gaz, electricitate, omnibuze, tramvaie, căi ferate), ale căror prestații, considerate scumpe și de calitate nesatisfăcătoare, au provocat protestele utilizatorilor. În concepția ultraliberală a serviciului public, rentabilitatea financiară nu ținea seama de calitatea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
extindere și înfrumusețare" pe o durată maximă de trei ani, consacra începuturile juridice ale planificării urbane. Aceasta a eșuat însă în privința așteptărilor. Nu numai că majoritatea planurilor au fost întrerupte înainte de perioada recomandată, dar cele mai multe au rămas literă moartă, în măsura în care municipalitatea nu dispunea de priceperea necesară aplicării lor. Jean-Pierre Gaudin a analizat problemele punerii în practică a planificării urbane ca o consecință a echilibrului forțelor sociale pe care se întemeia cea de-a Treia Republică: alianța politică între, pe de o
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
avut dreptul la indemnizații au fost singurii care au decis utilizarea lor. Insuficienta dezvoltare a transporturilor și slăbiciunea controlului funciar au ruinat marile proiecte de amenajare sau, ca în cazul Parisului, au contribuit la abandonarea lor. Statul a lăsat pe seama municipalității sarcina de a trata problema dezvoltării urbane. Cea mai mare parte a creșterii s-a realizat la periferie, unde erau dominante problemele generate de parcelările defectuoase și de implantările anarhice și periculoase ale întreprinderilor industriale. Annie Fourcaut rezuma astfel situația
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a comunelor, a încercat să gestioneze într-un mod cât mai puțin dăunător dezvoltarea urbană, dar toate eforturile sale dispersate nu au putut contracara nenorocirile urbanizării sălbatice, din ce în ce mai dezaprobată totuși. Dacă primele tentative de planificare urbană în Franța aparțin inițiativei municipalității mai curând decât statului, decepționanta aplicare a legii Cornudet a reușit să pună în discuție și insuficienta voință politică a aleșilor locali. Aceștia se arătau prea tributari părerilor țăranilor și comercianților pentru a rămâne nepăsători la plângerile lor revendicative: protejarea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ambiant lăsa să se creadă că problemele își vor găsi o soluție generală odată cu venirea socialismului. Această credință a împiedicat examinarea problemei locuinței în mod evolutiv, metoda fiind imediat condamnată ca delict de reformism. În sfârșit, anarhosindicaliștii nu disting în municipalitate decât un nivel al statului cu care nu se poate colabora. Slaba integrare a problemei locuinței între revendicările muncitorilor rezultă din prevederile ideologiilor și din dezacordul între socialiștii posibiliști și cei guediști 4 în privința măsurilor de adoptat în acest caz
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]