7,269 matches
-
îl aștepta un teanc de mesaje, rezultatul parțial ale cercetărilor secretarei. Buzz le răsfoi. Predominau amenzile de circulație, plus unele chestii învechite despre mexicani: reuniuni ilegale, bătăi și agresiuni minore, având ca rezultat mici turnee pe la școala de corecție. Nimic murdar, de genul delictelor sexuale ale lui Samuel Tomás Ignacio Benavides, „diavolul întruchipat”. Nici o mizerie politică despre vreunul din cei trei foști membri în White Fence. Buzz ajunse la ultimul mesaj - răspunsul primit de secretară de la poliția din Santa Monica. CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vrei?” Danny imită avântul de vampă al lui Considine: Vom dansa o gigă în Moscova, scumpo. Nu exagera pe panta satirică cu chestii politice. Nu sunt prea sigur că pot avea încredere în simțul umorului femeii ăsteia. Hai să vorbim murdar. „E atât de bine cu tine!” — Celelalte nu erau decât niște fetișcane, Claire. Tu ești prima femeie pe care o cunosc. — „De câte ori ai folosit replica asta?” Hohot de râs - în stilul unui detectiv curvar pe care îl cunoștea. — Ori de câte ori mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe două fronturi. Dudley și cu mine scotocim după probe din exterior, iar tu din interior. Danny văzu că procurorul stătea destul de prost cu nervii. Costumul i se potrivea ca un cort, iar din manșetele hainei ieșeau la iveală manșetele murdare ale cămășii și brațele lui lungi, osoase. — Cum ajung în interior? Considine arătă spre un dosar pus deasupra, în cutia cu corespondență. — Găsești totul acolo. Ești Ted Krugman, născut pe 16.06.1923, mașinist de platou cu simpatii de stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
departe de el. Puștiule, fraieru’ ăla amărât nu era în stare să omoare nici o muscă! — Căcat! De ce-a trebuit să vorbești cu el? Pentru că avea legături cu Comitetul Sleepy Lagoon? — Nu. Încercam să fac niște conexiuni pe niște chestii murdare cu comuniști și-am găsit o însemnare în care se zicea că Hartshorn fusese arestat împreună cu Reynolds Loftis în Santa Monica, în ’44, într-un bar de poponari. Am vrut să văd dacă pot stoarce de la el și alte murdării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
patrulea etaj. Mal stătea în mijlocul coridorul, ce duhnea a putred. Avea pistolul scos și arătă spre o ușă. Buzz își recăpătă suflul, scoase pistolul și se postă în fața ușii. Mal numără. La trei sparseră ușa. Un negru în niște chiloți murdari stătea pe jos și își înfigea în braț acul unei seringi, fără să bage în seamă zarva sau pe cei doi albi care îl amenințau cu pistoalele. Mal îl lovi cu piciorul și îi smulse acul din venă. Buzz văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
era interesat de o pereche de urechi înțelegătoare înainte de marele lui act final. Buzz îi lăsă să se apropie. Bătrânul îi întinse mâna încă de la zece metri depărtare. Ochii lui erau aprinși de boală, fața îi era de un bej murdar și întreaga lui făptură arăta scobită și roasă. Vocea îi era puternică, iar zâmbetul care o însoțea dovedea că e mândru de asta. — Domnul Meeks? Buzz îi scutură mâna foarte încet, temându-se să nu i-o rupă. — Da, dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
discuri de patefon cu căștile pe urechi. Melodia lui preferată era Wolverine Blues, cântată de un interpret de demult pe nume Hudson Healy. Cuvintele erau încălecate și abia dacă se auzea ce cânta. Coleman a compus propriile sale cuvinte, chestii murdare despre cum se fut wolverinele, iar uneori cânta și el în timp ce asculta. Ascultase discul acela de atâtea ori, până îl tocise, încât de-abia dacă se mai putea auzi ceva, așa că începu să cânte mai tare, ca să compenseze lipsurile. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
săgeată se ridică drept spre Înaltul cerului, arzând cu o flacără albă. În fiecare grup de o mie de oameni, Apărătorii traduseră semnalul: Toată lumea În dispozitiv. Așteptați poruncile măriei sale. De-a lungul negurilor din luncă se Înstăpâni liniștea. Zorile picurau, murdare, dincolo de dealul lui Mirenilă, dar lumina lor nu putea străbate perdelele dese de ceață. De undeva din față, ca dintr-o mare depărtare, Începu să se deslușească un zgomot continuu, crescând. Era un zgomot ciudat, alcătuit din mii de sunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o dată În jurul lui și victoria nu Îi aduse nici o alinare. Nu făcuse decât să folosească o mică parte din ceea ce Învățase În Țara Soarelui Răsare. Totul era nedrept. Și totuși, totul era firesc. Era lumea În care trăia. Aspră, ilogică, murdară, lacomă, imperfectă. Lumea Imperiului Otoman În anul 1476 de la nașterea lui Isus Hristos. Întoarse spatele tuturor războinicilor și păși, la fel de Încet cum venise, spre treptele palatului. Era un gest de negare și, Întrucâtva, de dispreț. Nu mai voia această lume, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
văzuse totul, iar Alexandru nu-l Întrebase nimic, prinzând doar, cu coada ochiului, fragmente dintr-un portret al mâniei. Maxilarele Încleștate, ochii aproape ieșiți din orbite, obrazul alb, fără sânge, mâna dreaptă strângând convulsiv mânerul sabiei. Erau amândoi flămânzi și murdari. Cu o seară Înainte Alexandru o luase Înainte, spre un cătun alcătuit din câteva case risipite pe versantul abrupt al vârfului Arșița Caprei. Îi ieșise În cale un bătrân scund și slab, pe nume Gligor Ailenei, care se Învoise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Sfat domnesc În sala tronului. Dar la vederea acelor oameni ieșiți clătinându-se după mai bine de o lună și jumătate de asediu, a oștenilor care se Înșiruiau de o parte și de alta a podului, pentru onor, În uniforme murdare, rupte, pline de sânge, abia ținându-se pe picioare, la vederea zidurilor Înnegrite de fum, pe alocuri sparte de ghiulele, a sutelor de scări zdrobite și a mormanelor de cadavre turcești din șanțul de apărare, nu mai făcu nici un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și i-au transformat în ființe docile. Economia de piață a făcut ca în peisajul social economic postdecembrist să apară în țara noastră oameni de afaceri cu puțină carte sau chiar analfabeți, care au învățat impecabil știința escrocării, a tranzacțiilor murdare, a câștigurilor ilegale. Nu a mai mirat pe nimeni faptul că la începuturile originalei noastre tranziții, într-o localitate din Ialomița, mi se pare, populată numai de conaționali de-ai noștri mai bronzați, toate familiile erau posesoare de firme de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
pecuniare, de exemplu? Cu mulți ani în urmă, pe când practicam dăscălia într-un oraș din Moldova, s-a petrecut un fapt care a uimit și scandalizat întreaga urbe. Doi profesori de matematică, buni prieteni, au pus la cale o afacere murdară. Fiecare să lase cât mai mulți elevi corigenți, dintre cei ce aveau părinți cu posibilități financiare de a-i prepara, și să-i trimită la pregătire celuilalt. Acești doi escroci nu făceau preparații cu proprii elevi pentru că era interzis acest
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
a simțit prost, douăzeci și trei de ani în care a făcut eforturi să se ridice din mlaștina originii sale, i se ridică în gât. Îl fac să se înece văzând figura aceea insolentă, aerul de cerșetor. — Ia-ți labele murdare de pe mine, nătărăule! Băiatul se dă un pas înapoi. Harry se uită la el, speriat. Ceea ce i se pare cumplit este tocmai faptul că au același sânge. Poate că Harry a avut mai mult noroc decât el, cunoscând bine engleza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fugă, împleticindu-se pe stradă, în încercarea de a se depărta cât poate de mult. Se mai uită o dată înapoi șocat și rănit, apoi dispare în mulțime. Harry lasă jos racheta și-și șterge sudoarea de pe frunte cu o batistă murdară. Seara este compromisă încă înainte de a începe. Pagină separată Dezamăgit și disperat, Pran lovește cu pumnii în poarta albastră a conacului de pe care vopseaua a început să se scorojească. Portarul îi deschide și Pran zărește peste umărul acestuia curtea luminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe bărbat înjurându-l, dar fuge mâncând pământul. Curând, nu se mai aud strigătele individului. A reușit! Ajungând pe o stradă lăturalnică, are răgaz să înghită jalebi aproape nemestecat, lingându-și zahărul de pe degete, fără a-i păsa că sunt murdare sau pline de praf. Zahărul îl face să se simtă puțin amețit. Apoi, simțindu-se ceva mai bine după ce a mâncat, se pregătește să se prezinte la adresa recomandată de cerșetor. Casa se află la capătul unei alei înguste cu mirosuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
făcut încă o glumă cu el. Curând, îi dau drumul, doar pentru un moment, ca să se uite perplex în oglindă. Cu hainele străvezii și ochii săi mari, cu pupilele dilatate de picăturile de beladonă, nu mai seamănă deloc cu băiatul murdar, care a apărut la poarta dinspre alee. Un alt pocal de lassi special îi este pus sub nas. Scutură din cap refuzându-l, dar Balraj îi deschide gura cu forța și Ma-Ji i-l toarnă pe gât. Cei doi pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
i se întâmplă sunt reale sau are halucinații.Cele mai multe sunt atât de neplăcute, că nu-i mai pasă defel. Când se trezește prima dată cu dureri, palid, după o noapte confuză, descoperă c-a fost mutat într-o încăpere mică, murdară, în care se află doar un charpai și un țucal emailat. Podeaua e plină de praf, iar fereastra mică lasă să se vadă o bucată dintr-un perete crăpat, aflat, poate, la o distanță de vreo 5 metri. În absența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din noile sale stăpâne. Plecăm într-o călătorie. Pagină de dreapta, cu spate alb RUKHSANA (centrat, în partea de sus a paginii) Pagină separată, de dreapta Mulțimea aflată pe peronul gării Fortului pulsează ca o singură inimă. Funcționari cu gulerele murdare, vânzători de ceai și dulciuri, de ziare, cerșetori, hoți de buzunare, soldați englezi nebărbieriți, sufocați de căldură, cântând cântece deocheate, gentlemeni hinduși, îmbrăcați îngrijit, subalterni tunși chilug, care îi vor alunga pe respectivii gentlemeni de pe locurile rezervate, madame-sahib cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un falset care-i zgârie urechile. Le examinează pentru prima oară. Au fețele late și comune, cu maxilare puternice și dungi groase de machiaj în jurul ochilor. Le evită din nou. Ore întregi stă și se uită în întuneric pe fereastra murdară de praf. Treptat, senzația de mișcare începe să-l liniștească. Zgomotul metronomic al pistoanelor, aerul schimbat; toate îi imprimă un sentiment neobișnuit, de progres. Încet, ceva începe să se închege, să se coaguleze în fluxul conștiinței lui Pran. Revine capacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Așadar, călătorește. Se întâmplă ceva nou. Mai are încă speranță. Femeile discută. Cum s-o numim? — Cum crezi? — Zia? — Tuhina? — Noor? — Rukhsana. — Pe cine să numiți? intervine Pran. Femeile încep să râdă în hohote, enervant de tare, descoperindu-și dinții murdari și limbile răutăcioase. — Micuțule, la tine ne referim, desigur. Rukhsana, noua hijra a nababului de Fatehpur. Uneori, este mai bine să nu pui toate întrebările. La altele, este mai bine să nu ți se răspundă. Toți pașii pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să recurgă tot mai puțin la ea. I-a fost relativ ușor, datorită căderii guvernului mugal, după moartea Bătrânului. Ordinele nu mai ajungeau la el. Schimbarea garnizoanei era ceva de domeniul trecutului. Se zvonea că Dehli ajunsese victima unui joc murdar pentru putere, iar armata Punjab încetase de mult să mai fie o entitate. Separându-se de ceilalți comandanți, activitățile lui Ala-u-din se rezumau la mici hărțuieli sau la raiduri asupra unor caravane. Timp de câteva luni, el și oamenii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-se de umărul rănit. Dacă nababul a fost cel care a răcnit, nu va fi niciodată clar pe deplin, pentru că prin luminiș umblă și tigrul cel mare. Aparatul se mută rapid asupra prințului Firoz, care scâncește speriat, ridicându-și lenjeria murdară și încercând să se ferească de fiara uriașă. Câteva gloanțe nimeresc în pământ, în jurul prințului, cărora li se răspunde cu câteva focuri de pistol, în mod bizar orientate spre machan-uri. Apoi, maiorul Privett-Clampe, steaua de film absentă, se ivește dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se întâmplă. Pe la ferestrele care dau în stradă se ivesc chipuri care se uită la el, apoi dispar. Iar soldații, doi tineri, merg pe lângă el, de o parte și de a alta, lovindu-l cu puștile. Kurta lui albă este murdară de acum. Încearcă să evite o grămadă de gunoi, dar gheata sergentului îl lovește chiar în șale, apoi îl apasă cu putere. Omul se târăște în tăcere. Pran a mai luat o lecție, de data asta prilejuită de considerația pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
articuleze nici două cuvinte. Ar fi mai bine să fugă. — Ești inconștient? întreabă sergentul. Trebuia să fii la gară acum sau la cazarmă . De unde vii? Pran înțelege, în cele din urmă. Îl cred de-al lor. Cu toate că e transpirat și murdar după cele cinci zile pe care le-a petrecut în aceleași haine, după felul în care își ține capul și mâinile, după expresia terifiată de pe chip, îl cred de-al lor. — Ți-e bine, băiete? Unde-ți sunt părinții? Pran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]