4,012 matches
-
se găsește un sistem de semne deoarece viața le generează prin intenționalitate. Nu sunt lansate în zadar, fără rost. Suntem de acord cu Daniel Dennett care consideră că până și unicelularele trebuie să fie privite ca agenți intenționali. (Mustață Gh., Mustață Mariana, 2006) Intenționalitatea trebuie să fie acceptată ca o strategie de adaptare. Poate fi acceptată ca atare doar atunci când se atribuie și celorlalte ființe facultăți mentale. Conceptul de intenționalitate nu trebuie să fie restrâns doar la modul uman de gândire
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
ea. Blestem mare, oameni buni, conchidea bătrînul satului, moș Vasile Alistar. Noi, copiii, treceam hotarul satului și căram buruieni pentru vite de prin ogoare străine, de prin pădure și de pe marginea drumului spre Crasnaleuca. Cu părul alb și bogat, cu mustața cît două vrăbii dolofane, moș Vasile, înțeleptul, își storcea mintea să ghicească de ce și cum am devenit noi așa de năpăstuiți. Babele descîntau în zadar ca să dezlege ceea ce era legat. Din negura timpului, Vasile Alistar a găsit soluția, care este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dragii moșului, mîncați să creșteți mari... Nici unul nu mănîncă, lacrimi ne curg pe obraji și moșul suferă. În cele din urmă ne cuprinde în brațe, ne strînge lîngă el și nu-i mai vedeam fața. Ne-am liniștit, am văzut mustața moșului udă de lacrimi și am înțeles cît de mult suferă și moșu' Vasile. Boțul de aur a rămas pe jumătate nemîncat. Ne-am săturat cu toții. Chiar și moșu' Vasile. Tata a mîncat și el restul. Tata nu știa povestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
satul Ghireni, la vreo 3 km depărtare. Alături de ogorul cu porumb, pe care îl prășeau cei trei eroi, se afla o dîrjuncă semănată cu grîu. Dar și grîul respecta regula porumbului, adică, spre vale era mai verde, cu spicul cît mustața unui husar, și spre pantă, pe deal, era mai rar, pipernicit și cu un spic făcut cu mare economie. Soarele era la două sulițe de asfințit și ciocîrlia s-a înălțat ca să-și prezinte repertoriul. Era semnalul că oamenii se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o zi nu prea caldă, stăteam la un rînd din fața acestui magazin, de fapt nu era un rînd propriu-zis, ci un fel de măciulie formată din vreo 50, 60 de oameni pestriți, printre care se remarcau niște țățoaie enorme, cu mustăți și ochi bulbucați, care transpirau din belșug și niște fețe tuciurii, tăbăcite și îngruzite ca niște opinci la gurgui. O mașină care tocmai descărcase "inimă", cu un șofer rozaliu, era trasă aproape de intrare și afuma de zor măciulia de oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o incompatibilitate măcar pentru unul din fața sa pe listă. Colentina a înțeles și a înțepat o găină, o păpușă, a privit globul de sticlă și a văzut în viitor. Unul va părăsi locul lu' matale, dar este unul roșcovan, cu mustață care nu prea vrea... Șeful, ghicește repede Donose. Ăsta nu prea ar vrea, trebuie să-l tolomonesc. Ba o să vrea, se repede bietul om. Trebuie să mai dai pentru... Lasă, doamnă Colentina, de asta mă ocup eu. Eu ți-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se succed și sînt din ce în ce mai frumoase. Dar animalul vrea să atingă apa lacului cu roțile, vrea să meargă trăsnet spre dig și, cînd să zicem aleluia, saltă peste el. Apoi se îndreaptă spre un copac solitar și iar saltă la mustață. Se urcă deasupra norilor și ne lasă în cădere liberă. Inima s-a urcat în gît, stomacul se răsucește și sîngele habar n-are ce mai trebuie oxigenat prin corpul meu. Fata este speriată, animalul rîde și eu fac pe-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din afara zonei geografice în care trăiește. Evident că și în Cuba mi-am făcut mulți prieteni. Unul dintre aceștia este domnul Ibisate Garcia Aleida și este de profesie măcelar în Piața de pe strada 19. Înalt, cu ochi de cărbune, cu mustață nu prea mare, dar nici prea mică și cu dinții de un alb imaculat, Ibisate poate fi prezentat ca un om plăcut, mai ales că are și un rîs foarte simpatic. De la prima vedere am răspuns invitației foarte amabile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Mda, mormăi jenat. După o săptămînă îi întîlnesc în parc. Merg la braț, veseli, rîd. Ioana este afectuoasă rău de tot cu moșneguțul ei. Ne salutăm. Oare cît l-or mai ține economiile, pentru a susține armonia româno-cubaneză? întreb pe sub mustață. Orula salvează Iașul? Actualul Primar trebuie să-mi fie recunoscător... La Iași, campania electorală din 2004 a electrizat electoratul și eu, de aici, din Cuba, sufeream mult din lipsă de informații. Sufletul mi-a rămas la Iași și-și cere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
acțiunile sale în favoarea țăranilor, l-au pus pe Balș în conflict cu mulți dintre nobilii bucovineni, stăpâni de pământ, care-l vor reclama autorităților superioare. În petițiile făcute, mai ales de contele Logotheti și de nobilii Calmuțchi, Turcul, Goian și Mustață, în numele proprietarilor bucovineni, începând cu 1796, și adresate împăratului sau autorităților centrale vieneze, moșierii se plâng, în repetate rânduri, de faptul că Administrația districtului nu le îngăduie sporirea numărului de zile de muncă, în timp ce în Galiția acestea au crescut la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
face cunoscut tuturor celor interesați vestea despre vânzare 258. La aflarea știrii că statul austriac, în calitate de factor disponent al Fondului bisericesc ortodox al Bucovinei, avea intenția de a vinde moșiile clerului bucovinean situate în Moldova, marele negustor aromân Teodor Musteață (Mustață), stabilit de scurtă vreme în Bucovina, a înființat o tovărășie cu boierii moldoveni Nicolai și Iordachi Russet, Iordachi Balș, Panaioti Casimir și Constantin Carp, în vederea cumpărării moșiilor în bloc și apoi a revinderii profitabile la bucată 259. După mai multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
al limbii române și a dreptului țării 264 sau Ferdinand Dans, administrator cameral în Peczeniczyn (Galiția)265. Un nou contract de cumpărare a moșiilor, pentru suma de 80.000 de florini, a fost încheiat pe 25 aprilie 1800, între Teodor Mustață și baronul Balș, care își păstrează împuternicirea din partea Curții din Viena, în pofida faptului că era pus sub anchetă și suspendat temporar din funcție. Pentru definitivarea contractului, cumpărătorul a făcut mai multe deplasări la Viena și la Lemberg, unde a stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
din funcție. Pentru definitivarea contractului, cumpărătorul a făcut mai multe deplasări la Viena și la Lemberg, unde a stat între opt și 12 luni266. Apoi, într-un memoriu adresat în anul 1801 împăratului Austriei și ministrului de externe, contele Cobenzl, Mustață va solicita sprijin, în numele său și al tovarășilor săi, pentru obținerea unui firman din partea Porții otomane, care să garanteze viața și bunurile achiziționate cumpărătorilor, iar lui libertatea de a face comerț în Moldova 267. Domnul Moldovei, Constantin Ipsilanti, urmărind să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de a face comerț în Moldova 267. Domnul Moldovei, Constantin Ipsilanti, urmărind să dobândească pentru sine moșiile Fondului bisericesc bucovinean, intervine din nou, punând tot felul de piedici și reclamând Curții din Viena că a fost înșelată de Balș și Mustață, cu 2.000.000 de guldeni la această vânzare 268. Ca urmare a acestor reclamații, Balș a fost pus sub supraveghere, iar la Cernăuți a fost trimis din partea Poliției Secrete Aulice din Viena, contele Markowich, cu misiunea de a cerceta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
acest scop, Balș a întreprins mai multe călătorii la Iași, în Moldova, unde a rămas pe parcursul a mai multe luni de zile. În cele din urmă, în anul 1804 s-a încheiat la Lemberg contractul dintre statul austriac și Teodor Mustață și asociații săi. În schimbul sumei de 331.000 lei împărătești, cumpărătorii primeau un număr de 44 de moșii și părți de moșie situate in Moldova, proprietatea Fondului bisericesc din Bucovina 272. Curtea din Viena și autoritățile centrale au primit tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
210, 211, 213, 217, 218 Moraru, C., 236 Moruzi (Moruzzi), Constantin, voievod, 69-71, 80, 109-111, 393, 417, 436 Moscu, Hagi, 175 Mozart, Wolfgang Amadeus, 180, 297 Munteanu, Romul, 25, 26, 32, 33, 118, 211, 217, 218 Murat, sultan, 15 Musteață (Mustață), Teodor, 259, 285-288 N Nagni, Petru, 68, 178, 179 Napoleon Bonaparte, 265, 266, 269 Nastasă, Lucian, 94, 209 Neculce, Ion, 9 Netta, Gheron, 162, 169 Newton, Isaac, 211 Nikorowicz, 190 Nikorowicz, Grigore, 164 Nikorowicz, Ioan, 164 Nistor, Ion, 78, 108
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
insecte, precum cârtița, desigur marsupială. Și mai găsim un bursuc și chiar o veveriță, tot În izolata Australie. Diversitatea ce urma a fi atinsă de mamifere este astfel prefigurată În „dorința“ de salvare a reptilei, ar spune cangurul zbârlindu-și mustățile abia câștigate. Mândrindu se că e legătura dintre balaur - vechiul dinozaur - și Făt Frumos - omul... Dar mai Înseamnă ceva: evoluția biologică produce involuția, degradarea mediului, văduvindu-l de negentropie, de ordine, pe care i-o suge, de are de unde. Iar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
chiar dacă/mai ales că mă paște alt loc de muncă... E omul un diavol, care distruge Natura, perturbându-i evoluția, așa cum pare din preambulul grupajului susținut de magistrul meu - cel puțin așa l’a nominalizat Lucian Merișca pe profesorul Gheorghe Mustață? Ăsta-i chiar fondul problemei. Ceea ce se vede arată acest lucru, numai că eu nu cred În existența a nimic fără sens În această lume. Cel mult, cred că uneori ne scapă sensul; nu suntem poate În stare, Încă, să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-o Între picioare, să-și trădeze frica... Așadar, codița mea inteligentă execută un adevărat balet și când sar, și când mă plimb dezinvolt pe muchea gardului, chiar când pândesc o vrabie, pregătindu-mi saltul, mereu cu arma - colții - și radarul - mustățile, ochii și urechile - ațintite pe ea. Sau când mă Înfoi, spre a băga În sperieți ditamai dulăul senatorial - chiar așa - care nu mi-a uitat gheruța trasă peste bot. Dar inteligent sunt de fapt eu; recunosc cu toată modestia. Păi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aflu direcția cu o precizie de un grad și jumătate. Așa trag cu urechea la vorbăria voastră dar și la șușoteala ultrasonoră a șoarecilor, fiind Înzestrat pentru ambele ba chiar și cu selectivitate. Ca și mine, ignorantul de Cristi poartă mustăți, care Însă nu-i folosesc decât să strâmbe din nas a gâdilat, când i le potrivește bărbierul. O fi simțind ceva, ca o reminiscență a altor vremuri. Dar mustățile mele sunt de tot active. Ele funcționează ca o antenă, și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
chiar și cu selectivitate. Ca și mine, ignorantul de Cristi poartă mustăți, care Însă nu-i folosesc decât să strâmbe din nas a gâdilat, când i le potrivește bărbierul. O fi simțind ceva, ca o reminiscență a altor vremuri. Dar mustățile mele sunt de tot active. Ele funcționează ca o antenă, și le mai adaug altele: deasupra ochișorilor și pe obraji, fiecare fir simțind cea mai ușoară mișcare a aerului produsă de imprudentul șoarece. Și mă gândesc la ignoranța unora, care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se distrează „bărbierind“ o pisică neștiind, de pildă, că și o pisică oarbă din naștere știe astfel să se orienteze fără a răsturna nimic prin casa ei. Lui Cristi i-e frică să mărturisească că, de fapt, noi simțim cu mustățile chiar biocâmpul oricui, ființă sau obiect neanimat, din preajmă. Ba chiar și spirite. Vă scutesc de astfel de probleme, dar pentru a vă toarce altceva, mai dihai: chestia cu torsul pe cuptor. Da, Îmi place căldura, iar În privința culorilor, le
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
apele râului erau presărate cu copii ce înotau în lung și-n lat pentru a prinde fel de fel de pești: crap, șalău, caras și roșioară. Mare grozăvie am pătimit când am dat nas în nas cu ditamai somnul cu mustăți lungi și corp sticlos. Am fugit mâncând pământul și astfel mi-am astâmpărat nestăvilita poftă de a da târcoale Siretului. Apoi treceam râul și mergeam în pădurea Mustea ca să culegem ciuperci din movilele de gunoi adunate pe mal și bureți
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
în picioare, după ce își scoase domol căciula, dezvelind o frunte înaltă, dreaptă, încununată de o chică lungă, ușor înspicată cu fire albe la tâmple, cu o față mare, prelung brăzdată de multe și adânci suferinți, cu sprâncenele îmbinate, nas ciolănos, mustăți castanii, bărbie împinsă o leacă înainte și ochi căprui, limpezi, ca de om tânăr, se prezintă în fața viitorilor săi ortaci cu care se lega acum prin jurământ, pe viață și pe moarte. Dar să-l lăsăm chiar pe eroul acestui
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Eminoviceștilor: foarte violent, cicălitor și sever cu băieții lui.317 Corneliu Botez ni-l portretizează după surse absolut credibile ca fiind un bărbat înalt la stat, foarte robust, gras, cu ochii verzui albaștri, nas acvilin, fața rumenă și rotundă, cu mustăți și puțină barbă rotunjită de jur împrejur, la bătrânețecu părul alb, nepleșuv; cu portul și exteriorul bine îngrijit 318. Atrage atenția faptul că era vorbăreț și plin de spirit mușcător, dar mai ales că Avea un glas sonor, muzical și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]