12,372 matches
-
energiei pe care o cer cele mai multe feluri de producții literare sînt greu dacă nu imposibil de măsurat. Cele mai obișnuite forme narative dintr-o anumită perioadă, cu alte cuvinte normele narative istorice, și gradul de abatere a unei anumite opere narative de la aceste norme oferă niște criterii pentru evaluarea gradului și intensității energiei creatoare consumate. În ceea ce privește romanul victorian, această normă este legată atît de situația narativă auctorială, cît și de forma cvasiautobiografică a situației narative la persoana întîi. În consecință, aderența
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
perioadă, cu alte cuvinte normele narative istorice, și gradul de abatere a unei anumite opere narative de la aceste norme oferă niște criterii pentru evaluarea gradului și intensității energiei creatoare consumate. În ceea ce privește romanul victorian, această normă este legată atît de situația narativă auctorială, cît și de forma cvasiautobiografică a situației narative la persoana întîi. În consecință, aderența la această normă presupunea cele mai reduse exigențe din partea autorului. Deci este potrivită pentru acea perioadă descrierea situației narative drept "cea mai leneșă abordare a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de abatere a unei anumite opere narative de la aceste norme oferă niște criterii pentru evaluarea gradului și intensității energiei creatoare consumate. În ceea ce privește romanul victorian, această normă este legată atît de situația narativă auctorială, cît și de forma cvasiautobiografică a situației narative la persoana întîi. În consecință, aderența la această normă presupunea cele mai reduse exigențe din partea autorului. Deci este potrivită pentru acea perioadă descrierea situației narative drept "cea mai leneșă abordare a romanului"16. Acest lucru nu mai este totuși valabil
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
normă este legată atît de situația narativă auctorială, cît și de forma cvasiautobiografică a situației narative la persoana întîi. În consecință, aderența la această normă presupunea cele mai reduse exigențe din partea autorului. Deci este potrivită pentru acea perioadă descrierea situației narative drept "cea mai leneșă abordare a romanului"16. Acest lucru nu mai este totuși valabil pentru autorii contemporani, din moment ce norma narativă a romanului de la mijlocul secolului XX nu este o situație narativă sau autobiografică la persoana întîi, ci mai degrabă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
aderența la această normă presupunea cele mai reduse exigențe din partea autorului. Deci este potrivită pentru acea perioadă descrierea situației narative drept "cea mai leneșă abordare a romanului"16. Acest lucru nu mai este totuși valabil pentru autorii contemporani, din moment ce norma narativă a romanului de la mijlocul secolului XX nu este o situație narativă sau autobiografică la persoana întîi, ci mai degrabă o situație narativă care combină elementele auctorial și actorial. Voi folosi termenul de "prototip" pentru acea situație narativă care, conform tuturor
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Deci este potrivită pentru acea perioadă descrierea situației narative drept "cea mai leneșă abordare a romanului"16. Acest lucru nu mai este totuși valabil pentru autorii contemporani, din moment ce norma narativă a romanului de la mijlocul secolului XX nu este o situație narativă sau autobiografică la persoana întîi, ci mai degrabă o situație narativă care combină elementele auctorial și actorial. Voi folosi termenul de "prototip" pentru acea situație narativă care, conform tuturor aparențelor, este cel mai larg folosită de către autorii dintr-o anumită
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
mai leneșă abordare a romanului"16. Acest lucru nu mai este totuși valabil pentru autorii contemporani, din moment ce norma narativă a romanului de la mijlocul secolului XX nu este o situație narativă sau autobiografică la persoana întîi, ci mai degrabă o situație narativă care combină elementele auctorial și actorial. Voi folosi termenul de "prototip" pentru acea situație narativă care, conform tuturor aparențelor, este cel mai larg folosită de către autorii dintr-o anumită perioadă. În consecință, va trebui să distingem un prototip al situației
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
contemporani, din moment ce norma narativă a romanului de la mijlocul secolului XX nu este o situație narativă sau autobiografică la persoana întîi, ci mai degrabă o situație narativă care combină elementele auctorial și actorial. Voi folosi termenul de "prototip" pentru acea situație narativă care, conform tuturor aparențelor, este cel mai larg folosită de către autorii dintr-o anumită perioadă. În consecință, va trebui să distingem un prototip al situației narative din romanul victorian și un prototip al situației narative din romanul modern, mai precis
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care combină elementele auctorial și actorial. Voi folosi termenul de "prototip" pentru acea situație narativă care, conform tuturor aparențelor, este cel mai larg folosită de către autorii dintr-o anumită perioadă. În consecință, va trebui să distingem un prototip al situației narative din romanul victorian și un prototip al situației narative din romanul modern, mai precis din cel contemporan. Întrucît intermedierea reprezentată într-un mod neobișnuit sporește complexitatea structurii semantice a unei narațiuni, corespondența exactă dintre forma narativă și unul dintre cele
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de "prototip" pentru acea situație narativă care, conform tuturor aparențelor, este cel mai larg folosită de către autorii dintr-o anumită perioadă. În consecință, va trebui să distingem un prototip al situației narative din romanul victorian și un prototip al situației narative din romanul modern, mai precis din cel contemporan. Întrucît intermedierea reprezentată într-un mod neobișnuit sporește complexitatea structurii semantice a unei narațiuni, corespondența exactă dintre forma narativă și unul dintre cele trei tipuri ideale de situații narative dacă este posibil
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
un prototip al situației narative din romanul victorian și un prototip al situației narative din romanul modern, mai precis din cel contemporan. Întrucît intermedierea reprezentată într-un mod neobișnuit sporește complexitatea structurii semantice a unei narațiuni, corespondența exactă dintre forma narativă și unul dintre cele trei tipuri ideale de situații narative dacă este posibil așa ceva nu este în mod necesar dezirabilă. Primii recenzenți ai ediției germane a Situațiilor narative tipice în roman au pornit adesea de la premisa că un asemenea lucru
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
prototip al situației narative din romanul modern, mai precis din cel contemporan. Întrucît intermedierea reprezentată într-un mod neobișnuit sporește complexitatea structurii semantice a unei narațiuni, corespondența exactă dintre forma narativă și unul dintre cele trei tipuri ideale de situații narative dacă este posibil așa ceva nu este în mod necesar dezirabilă. Primii recenzenți ai ediției germane a Situațiilor narative tipice în roman au pornit adesea de la premisa că un asemenea lucru ar fi de dorit, o greșeală care a fost probabil
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
neobișnuit sporește complexitatea structurii semantice a unei narațiuni, corespondența exactă dintre forma narativă și unul dintre cele trei tipuri ideale de situații narative dacă este posibil așa ceva nu este în mod necesar dezirabilă. Primii recenzenți ai ediției germane a Situațiilor narative tipice în roman au pornit adesea de la premisa că un asemenea lucru ar fi de dorit, o greșeală care a fost probabil cauzată de formularea imprecisă a descrierii originale a funcției tipurilor. În virtutea clarității, trebuie afirmat în mod emfatic faptul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
roman au pornit adesea de la premisa că un asemenea lucru ar fi de dorit, o greșeală care a fost probabil cauzată de formularea imprecisă a descrierii originale a funcției tipurilor. În virtutea clarității, trebuie afirmat în mod emfatic faptul că situațiile narative sînt concepute ca tipuri ideale și, ca atare, nu sînt nicidecum normative 17. Potrivit lui Max Weber, este o caracteristică esențială a tipului ideal ca acesta să rămînă o abstracțiune care nu poate fi realizată niciodată printr-o operă concretă: "cu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
categorie este una dintre trăsăturile sale esențiale în aceeași măsură în care consistența conceptuală și amplitudinea sînt trăsături fundamentale ale tipului ideal. Fără a subscrie la sloganul teoriei deviației, putem spune că nepotrivirea cu un tip ideal în redarea situației narative poate, în anumite cazuri, să intensifice "calitatea poetică" sau "literaritatea" acelei opere într-o măsură mai mare decît ar putea-o face cea mai fidelă apropiere de tipul ideal. Dacă se urmărește aplicarea la tipologia mea a teoriei deviației, adică
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
operă este o deviere de la o normă literară existentă sau că aceasta urmărește modificarea unor astfel de norme, trebuie ținut seama de faptul că orice operă poate fi judecată în conformitate cu două sisteme de norme, acela al prototipului istoric al situației narative și acela al situației narative ca tip ideal. Devierea de la tipul ideal al unei situații narative se produce de obicei inconștient, întrucît de regulă autorul nu cunoaște sistemul situațiilor narative tipice. Devierea de la prototip totuși ar putea fi interpretată ca
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o normă literară existentă sau că aceasta urmărește modificarea unor astfel de norme, trebuie ținut seama de faptul că orice operă poate fi judecată în conformitate cu două sisteme de norme, acela al prototipului istoric al situației narative și acela al situației narative ca tip ideal. Devierea de la tipul ideal al unei situații narative se produce de obicei inconștient, întrucît de regulă autorul nu cunoaște sistemul situațiilor narative tipice. Devierea de la prototip totuși ar putea fi interpretată ca o reacție conștientă a autorului
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de norme, trebuie ținut seama de faptul că orice operă poate fi judecată în conformitate cu două sisteme de norme, acela al prototipului istoric al situației narative și acela al situației narative ca tip ideal. Devierea de la tipul ideal al unei situații narative se produce de obicei inconștient, întrucît de regulă autorul nu cunoaște sistemul situațiilor narative tipice. Devierea de la prototip totuși ar putea fi interpretată ca o reacție conștientă a autorului la modelul narativ cel mai obișnuit din literatura populară 19. În
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
două sisteme de norme, acela al prototipului istoric al situației narative și acela al situației narative ca tip ideal. Devierea de la tipul ideal al unei situații narative se produce de obicei inconștient, întrucît de regulă autorul nu cunoaște sistemul situațiilor narative tipice. Devierea de la prototip totuși ar putea fi interpretată ca o reacție conștientă a autorului la modelul narativ cel mai obișnuit din literatura populară 19. În ultimele decenii, deviația de la toate normele și convențiile literaturii narative a fost dusă la
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ideal. Devierea de la tipul ideal al unei situații narative se produce de obicei inconștient, întrucît de regulă autorul nu cunoaște sistemul situațiilor narative tipice. Devierea de la prototip totuși ar putea fi interpretată ca o reacție conștientă a autorului la modelul narativ cel mai obișnuit din literatura populară 19. În ultimele decenii, deviația de la toate normele și convențiile literaturii narative a fost dusă la extrem, în mod special de anumiți autori americani printre aceștia se numără William Burroughs, John Barth, Thomas Pynchon
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
nu cunoaște sistemul situațiilor narative tipice. Devierea de la prototip totuși ar putea fi interpretată ca o reacție conștientă a autorului la modelul narativ cel mai obișnuit din literatura populară 19. În ultimele decenii, deviația de la toate normele și convențiile literaturii narative a fost dusă la extrem, în mod special de anumiți autori americani printre aceștia se numără William Burroughs, John Barth, Thomas Pynchon, Kurt Vonnegut ș.a. care au fost urmați de un număr surprinzător de mic de autori englezi 20. Pe parcursul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o reificare completă a realității reprezentată prin înghețarea optică a mediatorului (de exemplu prin reducerea personajului la funcția unei camere) în romanul Gelozia ar putea fi interpretată ca o soluție extremă la reprezentarea intermedierii. Vom spune mai multe despre situația narativă din acest roman în capitolul 7. 1.1. Intermediere și Point of View Termenii care au condus iarăși și iarăși naratologia către problema intermedierii de la sfîrșitul secolului al XIX-lea sînt "punctul de vedere" și "naratorul" sau "naratorul personalizat". Cel
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
întîmplă în spațiul ficțional. Din această cauză, Kristin Morrison, care a atras atenția asupra faptului că punctul de vedere a fost folosit în mod inconsecvent de la Henry James și Percy Lubbock pînă astăzi, face distincția între "cel care rostește cuvintele narative", în terminologia mea personajul-narator, și "cel care cunoaște povestea narată", adică mediul actorial sau personajul-reflector21. Dificultatea concretă vine din faptul că cele două funcții ale punctului de vedere se pot suprapune. Asta se întîmplă deosebit de frecvent acolo unde elementele auctoriale
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și "cel care cunoaște povestea narată", adică mediul actorial sau personajul-reflector21. Dificultatea concretă vine din faptul că cele două funcții ale punctului de vedere se pot suprapune. Asta se întîmplă deosebit de frecvent acolo unde elementele auctoriale și actoriale ale situației narative dintr-un roman apar în strînsă legătură. În acest caz, perceperea realității reprezentate are loc din punctul de vedere al unui mediu actorial, însă vocea unui narator auctorial încă mai poate fi auzită în procesul de transmitere a acestei percepții
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cîteva legături transversale între teoriile punctului de vedere care explică intermedierea în sensul perspectivei, teoria insolitării a lui Șklovski și conceptul de skaz dezvoltat în primul rînd de către teoria literară rusă. Skaz în acest sens înseamnă o formă de perspectivă narativă, îndeosebi în narațiunea la persoana întîi, care e stilizată după forma orală a recitării. O analiză completă a acestui concept a fost realizată de către Boris Eichenbaum și Irwin R. Titunik 24. Teoria insolitării a lui Șklovski este, de asemenea, o
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]