4,047 matches
-
Vorbeam singur, penibil de singur. Mă vedeam și mă auzeam și-mi venea să plâng. Era nespus de greu, poate că iar nu mă pregătisem îndeajuns. Impulsul lucid al revanșei îmi răscolea toată drojdia orgoliului amestecată cu îndoiala și cu neîncrederea în mine. „Află, bătrâne“, am spus (vorbeam tare, aproape zbieram) „află că, mai demult, făceam și eu sport și, fii atent, placam frumos, aveam și viteză, eram numai voință și forță, nu mă gândeam la nimic, o nebunie întreagă !... Împingeam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-mi astîmpăr iluziile... Țărmurile lumii mă chemau cu bătăi din palme, aplaudam și eu din balamalele neunse ale mîinilor, simțeam rugina plecării, cum macină-n pontonul de carne al trupului, Învelit numai În mușchiul verde al fericirii, din dreapta eram hrana neîncrederii, din stînga Îmi băltea piciorul a plecare spre zări necunoscute. Doar omida carnavalului trecea În zgomot de șenile prin urbea În flăcări, doar eu de mînă țineam acel puțintel de trup al femeiuștii, ușoară ca un gînd bun. Cum aș
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ați cunoscut și pe fiul domnului Fortuny. — Julián? Păi, sigur. Am scos din buzunar fotografia arsă și i-am arătat-o. — Credeți că-mi puteți spune dacă tînărul care apare În fotografie e Julián Carax? Portăreasa mă privi cu oarecare neîncredere. Luă fotografia În mînă și Își aținti privirea asupra ei. — Îl recunoașteți? — Carax era numele de fată al maică-sii, nuanță portăreasa, cu o doză de reproș. ăsta-i Julián, da. Mi-l amintesc foarte blonduț, cu toate că În poza asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
N-aveți cumva, din Întîmplare, un chiștoc? — Regret, dar vă pot oferi o bomboană Sugus de lămîie, care e dovedit că are tot atîta nicotină cît un Montecristo și, În plus, o grămadă de vitamine. Portarul se Încruntă cu oarecare neîncredere, Însă acceptă. I-am Întins Sugus-ul de lămîie pe care mi-l dăduse Fermín În urmă cu o eternitate și pe care Îl descoperisem În căptușeala buzunarului. Am sperat să nu se fi stricat. — E bună, aprecie portarul, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mă-sii o să găsim atâtea pietre de caldarâm pentru clădit baricade, în veacul ăsta anapoda, când străzile nu se mai pietruiesc decât cu un strat de asfalt, care se macină într-o iarnă? De mânie și pentru a-și sublinia neîncrederea în viitorul revoluționar al omenirii, cu iluzorii baricade revoluționare, ridicate din pietre de caldarâm, slobozi un vânt asurzitor, prin care termina dialogul și care curmă în mod neașteptat și abrupt pledoariile politice premonițiale ale Venerei de la Academie. Tot atât de abrupt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
important e că relația a mers bine și am iubit-o foarte, foarte mult. Deci asta a fost la sfârșitul anului ’91, când ea a început clasa a doisprezecea, și-am fost împreună până în ’96, când am fost arestat. Uimire, neîncredere în ceea ce auzea, nu-i venea să creadă, dezamăgire, durere, disperare. Totul la un loc. A încercat să ierte... nu știu ce... să uite. Cert e că m-a vizitat timp de patru ani. În momentul în care eu am fost arestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
bănuiește nimic, nu? — Nu, fiți liniștit. A venit aici ca să pescuiască. — Sper că n-ai dat vreun telefon la Yamagata, de acolo. — Doamne ferește! La ce mi-ar folosi? În timp ce-și bea oranjada, Endō îl privea pe Kobayashi cu neîncredere. Bău numai jumătate de sticlă, aruncând cealaltă jumătate pe fereastra autobuzului, în mlaștină. Sticla dispăru în ceață, fără zgomot. — Hai! Condu-mă la locul cu pricina. Nu vă mai grăbiți atât de tare. Îmi beau și eu oranjada. Atitudinea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de maimuțe. Pe Monkey Îl cucerise conceptul ciudat al videoclipului „De partea cealaltă a vieții, cot la cot cu vagabonzii“. Prin urmare, ne petreceam vremea de dimineață până seara În Bowery, Însoțiți de doi bodyguarzi pe fața cărora se citea neîncrederea În privința motivelor care ne aduseseră Într-un asemenea loc. Toată ziua nu făceam decât să sucim camerele video și să apăsăm pe butoanele aparatelor de fotografiat Îndreptate către vagabonzii care puțeau teribil a băutură și a jeg. După patru zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mine pentru a-mi vorbi despre urechea lui Van Gogh. Am reușit să vorbesc cu această femeie abia pe la sfârșitul după-amiezii. — Da. Femeia nu și-a spus numele când a ridicat receptorul telefonului și am perceput imediat o umbră de neîncredere și de iritare În vocea ei. Mi-am șters broboanele de sudoare care mi se formaseră instantaneu În palmele mâinilor. — Cine e la telefon? Am Închis ochii și am tras adânc aer În piept Încercând să-mi păstrez calmul. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cauterizat simțurile, că și-a împietrit inima! Nu fi tristă, astfel de nuntași se întâmplă să vină neinvitați la petrecere, veselia le resuscitează invidia de oameni singuri. Casă de piatră, casă de frunză, casă de melc, pentru tristețile noastre comune! Neîncrederea putrezește tocul ferestrelor. Dansează, Genia mea, dansează! Noaptea de după nuntă sapă fântâni în icoană. Dansează! Flăcăii pulsează erecții perene scotocind ascunzișuri; fetele, umezite de rouă, după fereastră, așteaptă rândul; babele cercetează frânghia de rufe pe care soacra expune neprihănirea miresei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
condamnam prea mult pentru asta. Din punctul lor de vedere, eu eram spionul lui Heydrich. În locul lor, probabil că și eu aș fi simțit la fel. Mai erau încă doi oameni, prezenți la invitația mea, care contribuiau la atmosfera de neîncredere. Unul dintre aceștia, o femeie, era psihiatru legist la Spitalul Berlin Charité. Frau Marie Kalau von Hofe era prietenă cu Arthur Nebe, el însuși un fel de criminolog, și era atașată oficial pe lângă comandamentul poliției în calitate de consultant în probleme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în fața mea. Pentru că sunt un orfan, aș putea să-ți spun. — Pentru că vreau să văd zburând un zmeu, spun, și nu știu ce am spus. În sfârșit, tensiunea slăbește, a fost un joc, o glumă. Mama ta mă privește din nou fără neîncredere. — Cretinule, râde. Și bea o înghițitură de coca cola. — Ne simțim bine și așa, nu crezi? Dar eu mă gândesc la un fir care vibrează în vânt, la o mică încheietură care să mă țină prins de pământ. Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
secrete au descoperit că mesajele cifrate sunt primite de complotiști ascunse în paginile tipărite ale alfabetului nostru. Din acea clipă, a decretat embargo și confiscarea tuturor cărților occidentale de pe teritoriul său. Dotarea bibliotecii personale a consoartei sale a fost întreruptă. Neîncrederea ce-i stă în caracter - susținută, se pare, de indicii precise - îl împinge pe sultan să-și suspecteze propria soție de a fi de conivență cu revoluționarii. Dar neîndeplinirea faimoasei clauze din contractul de căsătorie ar fi dus la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care te persecută? Nu, încă de la început ai avut o premoniție că între ei există o relație... Gelozia, care până acum era un fel de joc cu tine însuți, te cuprinde fără scăpare. Și nu e numai gelozie: e bănuială, neîncredere, căci intuiești că nu poți fi sigur de nimeni și de nimic... Urmărirea cărții întrerupte, care îți transmitea o stare specială de surescitare, căci o făceai împreună cu Cititoarea, devine de fapt urmărirea Ludmilei, care îți scapă în această multiplicare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Acel Jesse Chapman? Leigh se mulțumi să clătine din cap de teamă că, dacă deschidea gura, nu s-ar mai fi stăpânit de bucurie. El își reveni repede și ridică paharul de vin să ciocnească, dar Leigh citi îndoială și neîncredere în ochii lui. Știa că el credea că trebuie să fie vreo greșală că fiica lui, atât de lipsită de experiență în comparație cu ilustra lui carieră, va edita un autor mai mare decât oricare din cei cu care lucrase el. Leigh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ce spun"". "El știe într-adevăr ce spune, adăuga Tarrou. El judecă la adevărata lor valoare contradicțiile locuitorilor Oranului care, în timp ce simt profund nevoia căldurii umane care să-i apropie, nu pot totuși să i se lase în voie din pricina neîncrederii care îi îndepărtează pe unii de alții. Se știe prea bine că nu poți să ai încredere în vecin, că el e în stare să-ți dea ciuma fără să știi și să profite de delăsarea ta ca să te infecteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se scarpine, vărsându-și mânia sau mărturisindu-și spaima când găseau o ureche binevoitoare să-i asculte. Dar începând din momentul în care tabăra fusese suprapopulată, se găsiseră din ce în ce mai puține urechi binevoitoare. Nu le mai rămânea așadar decât tăcerea și neîncrederea. Exista într-adevăr un fel de neîncredere care cădea din cerul cenușiu, luminos totuși, peste tabăra roșie. Da, toți aveau un aer de neîncredere. Din moment ce fuseseră despărțiți de ceilalți, asta nu era fără justificare și aveau înfățișarea celor care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
-și spaima când găseau o ureche binevoitoare să-i asculte. Dar începând din momentul în care tabăra fusese suprapopulată, se găsiseră din ce în ce mai puține urechi binevoitoare. Nu le mai rămânea așadar decât tăcerea și neîncrederea. Exista într-adevăr un fel de neîncredere care cădea din cerul cenușiu, luminos totuși, peste tabăra roșie. Da, toți aveau un aer de neîncredere. Din moment ce fuseseră despărțiți de ceilalți, asta nu era fără justificare și aveau înfățișarea celor care își caută justificările și care se tem. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fusese suprapopulată, se găsiseră din ce în ce mai puține urechi binevoitoare. Nu le mai rămânea așadar decât tăcerea și neîncrederea. Exista într-adevăr un fel de neîncredere care cădea din cerul cenușiu, luminos totuși, peste tabăra roșie. Da, toți aveau un aer de neîncredere. Din moment ce fuseseră despărțiți de ceilalți, asta nu era fără justificare și aveau înfățișarea celor care își caută justificările și care se tem. Fiecare dintre cei la care Tarrou se uita avea o privire lipsită de preocupări, toți aveau aerul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
constate, după știrile radioului, că ruptura se mărea, și că, în sfârșit, se va putea răsufla. Era încă doar o ușurare total negativă și care nu se manifesta pe față. Dar în timp ce înainte nu s-ar fi aflat, fără oarecare neîncredere, că plecase un tren sau că sosise un vapor, sau că va fi din nou autorizată circulația automobilelor, anunțul acestor evenimente la mijlocul lui ianuarie n-ar fi provocat, dimpotrivă, nici o surpriză. Era puțin lucru, fără îndoială. Dar această ușoară nuanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să-mi petrec zece minute improvizând despre un „aliniament osos deficitar”, în timp ce ea se uita atentă la piciorul meu și zicea „mie mi se pare perfect normal”, pe un ton de maximă suspiciune. Tot restul zilei m-a privit cu neîncredere. După care a lăsat un număr al revistei Marie Claire deschis ca din întâmplare la o reclamă cu textul „Însărcinată ? Ai nevoie de sfaturi confidențiale ?” Pe bune acum. Trebuie să am grijă să sugrum zvonul ăsta din fașă, altfel o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
astea la coș ! Sunt mult prea valoroase. — Și dacă pentru mine nu mai sunt ? — Dar n-au trecut decât câteva săptămâni ! Nu se poate să se fi schimbat totul ! — Ba da. Eu m-am schimbat. Guy scutură din cap a neîncredere. — Vorbești serios cu chestia asta cu menajera ? — Foarte serios, i-o întorc tăios. Ce e rău în a fi menajeră ? — Of, pentru numele... Se oprește. Samantha, vino înapoi sus. Să vorbim. Au venit și cei de la departamentul de resurse umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un aer bănuitor, dar Khayyam se apără râzând: Nu, de ce te gândești la asta? Am eu sufletul unui complotist? Nu sunt decât rubaiate despre vin, despre frumusețea vieții și despre zădărnicia ei. — Tu, rubaiate? I-a scăpat un strigăt de neîncredere, aproape de dispreț. Rubaiatele aparțin unui gen literar minor, ușor și chiar vulgar, potrivit pentru poeții mahalalelor. Faptul că un savant ca Omar Khayyam Își permite să compună, din când În când, un rubai poate fi considerat drept o distracție, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
adevărată bucurie. În ceea ce-l privește, Omar este subjugat, nu poate decât să mărturisească: — N-am Întâlnit niciodată un om care să fi Învățat atâtea lucruri. Ce-ai de gând să faci cu toate aceste cunoștințe? Hasan Îl privește cu neîncredere, ca și cum i s-ar fi siluit cine știe ce ascunziș al sufletului, dar se Înseninează și lasă ochii În jos: — Aș vrea să mă prezint În fața lui Nizam al-Mulk, poate are ceva de lucru pentru mine. Khayyam este atât de fermecat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ceva de lucru pentru mine. Khayyam este atât de fermecat de tovarășul său, Încât e gata să-i dezvăluie faptul că el Însuși merge la marele vizir. Cu toate acestea, se răzgândește În ultimul moment. Mai stăruie o fărâmă de neîncredere care, deși s-a Îndepărtat, n-a dispărutcu totul. Peste două zile, după ce s-au alăturat unei caravane de neguțători, călătoresc unul alături de altul, citând din belșug din memorie, În persană sau arabă, cele mai frumoase pagini din autorii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]