60,569 matches
-
viață pare să se fi stins. "De mult nu mai închidem ușile seara/ de așa mult timp noi o așteptăm pe Oona/ o lăsasem pe când era mică în pragul/ ușii îmbrăcată în furoul bunicii și cu/ bigudiuri argintii în părul negru/noi credem că între timp Oona a crescut/ măcar cu un cap dar se poate prea bine să/ fi crescut de două ori pe atât// pe măsuță lângă oglindă păstrăm păpușa ei cu păr auriu/ ne aducem bine aminte cum
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
coșuleț și i-am dat/ drumul pe râu// nici în seara aceasta n-am închis ușile/ bunica se îmbătase urât și vorbea prin somn/ mai scăpa câte o înjurătură își freca picioarele/ prăfuite și am văzut atunci că fusta ei neagră/ era ruptă până sus". Și am înțeles atunci pericolul de necrezut că Oona neîntorcându-se când am fi vrut noi, prin ușa lăsată deschisă s-ar fi putut oricine/ orice strecura, nelăsând să-i scape vreunui duh rău din realitate
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
mai rău decât băutura bunicii înjurătoare și cerșetorului murdar, cel în popor numit Scrâșnitorul și care viețuiește în beci și acționează de-acolo asupra firilor slabe și nerăbdătoare: "într-o seară Oona ne-a chemat în beci/avea ochii mari negri era serioasă așa/de serioasă încât am intrat tăcuți în beci/ și ne-am așezat pe scunele mici de lemn/ printre butoaie cu vin// Oona aprinsese o lampă și pe fața ei/rotundă se vedeau umbre ciudate ca niște/mâini
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
bezmetic prin ochii obosiți de atâta/privit prin beznă doar cu lumânări bine/ferite în căușul palmei am început/ încet încet să uităm de Oona//uitam cât de lung avea părul câteodată/ni se părea că nu era chiar așa negru că/trupul ei mic nu se aplecase chiar ieri/sub pat să se uite așa curioasă după un păianjen/mare și iute eram toți înghețați nu mai stăteam deloc sub nuc nu mai auzeam vocea ei adormeam/ devreme și încet
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
se-ntîmplă oricui, sînt puse pereche cu marile tragedii, demascînd, romantic-inflamat, cum cancerizează istoria din pricina negului de pe nasul cine știe cărui cămătar: "fecioară galbenă rudă cu nostalgia, cu revolta, și cu sinuciderea din privirile mele/ așa cum nopțile de insomnie sunt rudă cu drapelele negre care flutură la poarta/ lugubră a ospiciilor/ și radiografiile cutiilor craniene, cu surâsul/ tragic al marilor poeți." Aceleași cuvinte, ca-ntr-un dans de iele, umplu paginile prin acumulare, delir maniacal bîntuit de presimțiri de Casandră, de speranțe pierdute în
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
de acolo infinit mai departe/ plutesc nebuloasele." The undiscovered country from whose bounds/ No traveler returns și cîmpia fericirii la care tînjește poezia aceea bună, care se poate cînta fie la muzicuță, fie la fanfară, se văd deopotrivă în metafora neagră, împinsă dincolo de pragul senzorial la care umorile se amestecă: "oceane și nebuloase din nopțile mele de febră/ și de insomnie/ oceane și nebuloase, îndepărtate splendori, din/ nopțile mele de poezie,/ când aplecat asupra cuvintelor ca peste tăioase săbii/ le-am
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
unde altădată urmărea unitatea. Etica Grunge are miza unui manifest poetic și existențial, proiectând imagini asumat expresioniste: "graffiti de sânge", "un zeppelin cu sânge și venin", "creierul nostru ca o tumoare", care "se umpluse de noapte", inima ca "un toboșar negru", "plaja pustie a minții", "alchimia ororii"... Când tu vii, cu a ei "apă aurie, acidă și moale", deschide o fereastră spre intimitatea poetului care, când nu-și dorește regresia în copilărie (Razor Blade), scrie versuri de dragoste pe șervețele și
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
vie în Epistolar în comparație cu sumarele note din însemnări zilnice. El știe să fixeze, cu o anume vibrație, fizionomia locurilor, ca într-o excursie pe Dunăre, e jovial (vrea să-și cumpere un fes "dintre cele roșii-cărămizii, cu ciucure de mătase neagră"), scăpând acum din corsetul tracasantelor preocupări zilnice. O adevărată pagină antologică despre Versailles ne apropie și mai mult de scriitorul Titu Maiorescu, evocator fin și plin de vervă al secolului de aur francez, pe care, ca intelectual de formație clasică
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
putea fi privită în continuarea unei tradiții sau a unor premise pe o filieră ce combină sugestii de perspectivă exitențială din Musil, Proust și Kafka. Dacă aproape toți comentatorii occidentali au remarcat filonul kafkian din Octombrie, ora opt și Plicul negru, e rândul resurselor musiliene și, mai vag, proustiene să fie puse în lumină atunci când autorul va face cunoscută și altora prima etapă a scrisului său în limba română, aceea subsumată ideii de Variante la un autoportret. Ipostazele propriei existențe sunt
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
umane". Gustul romantic pentru Orient trăiește în pictura Balcicului un ultim și tardiv avatar. Dar mai există o explicație pentru voga Balcicului. Noutatea temelor lui - minarete, moschei, cimitire cu pietre funerare ca niște menhiri, misterioasele siluete feminine drapate în feregea neagră și cu fața acoperită - oferea o alternativă și o posibilitate de reacție împotriva epigonilor lui Nicolae Grigorescu care banalizaseră până la sațietate țărăncuțele și carele cu boi. Să ne amintim că Tudor Vianu și G. Că-li-nescu vedeau în balcanismul poetului Ion
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
puzderie de cărți, caiete, maculatoare, rigle, compasuri. Se mai adăugau și doi săculeți de pânză, unul gri, altul bej, pe care îi bălăngăneam pe lângă mine. În sacul gri erau cipicii croșetați din lână groasă, pestriță, de umblat prin clasă, chiloții negri și tenișii albaștri pentru sport, de totului tot nici măcar 1 kg. În schimb, sacul bej pentru ujină atârna cât un pietroi, din cauză că îmi duceam mâncare ca un săpaș: șase felii mari de pâine, unse cu ce se nimerea, trei mere
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
În anul de grație 1831, când s-au fost tipărite Poeziile deosebite sau cântece de lume ale mândrului și balcanicului "iubăreț", Goethe tipărea partea a doua din Faust, Edgar Allan Poe își publica poemele, Stendhal dădea la iveală Roșu și negru: "Tată de cuvinte, mult a mai suferit Anton Pann de pe urma inimii sale care-i stârnea stihul". Căci, vorba lui Ienăchiță, poezia se face și din inimă nu numai din cap. La fel, mărețe idealuri și fondator de limbă este și
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
un bărbat ca el la biserică? În mod normal nici nu mă uit spre lumea care iese din tinda albă. Sunt oameni posomorâți ori veniți să tocmească nunți-botezuri-înmormântări. El arăta ca și cum ar fi ieșit de la baia turcească: descheiat la paltonul negru, a cărui glugă se pleoștise somnoroasă pe-un umăr. Venea spre mine și nu-mi dădeam seama dacă mă vede ori dacă se uită prin carnea mea ca prin geamul trenului în viteză. Și privindu-l, oprită fără motiv pe
Bărbatul ca o acadea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8586_a_9911]
-
mai văd niciodată, iar această intuiție era ca o plasă de fier. Zilele trecute ne-am întâlnit din nou. Ianuarie era pe sfârșite, iar eu eram ca un crap pe cale să se altereze. În Cărturești lume puțină. Își plimba paltonul negru pe lângă rafturile de cărți, în timp ce îl adulmecam de la distanță. Din stofa caldă ieșeau valuri mici de țigară abia fumată. I-am privit degetele aninate de buza buzunarului și prin creier mi-au trecut fulgerător o sută de bărbați în erecție
Bărbatul ca o acadea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8586_a_9911]
-
ââautoritate>>. Una dintre caracteristicile sociale rezidă în dreptul individului de a nu fi ââmassă>> și de a refuza rigiditatea identitară pe care supravegherea (prin teama subsumată) o sugerează, impune și inculcă." Măcar pentru o zi m'a sustras unor asemenea gânduri negre prezența lui Bernard Pivot la Institutul Franco-Portughez. Întâlnirea cu publicul - decontractată și îmbibată de un reconfortant spirit anti-political correctness - a fost ocazionată de lansarea ediției portugheze a volumului său Dicționar sentimental al vinului. Fin cunoscător al literaturii și al vinului
Idila pândită de suspiciuni by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8588_a_9913]
-
Chatto & Windus, 2007) și e o antologie editată de Joshua Knelman și Rosalind Porter. Editorii au abordat un număr de scriitori din spațiul anglo-saxon, cerându-le să scrie o scrisoare de dragoste. Rezultatul e un emoționant amalgam în care umorul negru și disperarea, durerea și sarcasmul, resentimentul și naivitatea, sofisticarea și simplitatea deconcertantă alcătuiesc un tot seducător. Coautorii acestei insolite colecții sunt și celebrități ale zonei literare (de la Margaret Atwood, Leonard Cohen, Ursula K. Le Guin, Douglas Coupland, Jeanette Winterson), și
Când ați scris ultima oară o scrisoare de dragoste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8595_a_9920]
-
discret picurat în plic înainte de a-l depune în cutia poștală. Totul impersonalizat, adus la "basic instinct"-ul comunicării eficiente și instantanee. Sunt sigur că "instantaneitatea" funcționează. În ce privește "eficiența", m-am cam lămurit privind vidul comunicațional coborât ca o păcură neagră deasupra unei întregi generații. Există speranța că dacă partea "scripturistică" e la pământ, rămâne șansa comunicării directe. Or, constat că lucrurile merg mână în mână. Acești oameni fie n-au ce să-și spună, fie nu găsesc necesar să coboare
Când ați scris ultima oară o scrisoare de dragoste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8595_a_9920]
-
tentativele ei de fantasmare, cu o "lenjerie spirituală" ce fâlfâie la comandă, dar nu prea ademenitor, autoarea se dovedește ceva mai credibilă artistic în secțiunea aceasta de portrete urmuziene. Ele au o cruzime a notației îngroșate, fiind mai degrabă caricaturi negre decât fiziologii. Majoritatea sunt de un scabros bine construit, elaborat (și deloc politically correct); două-trei din o sută sunt chiar reușite, precum acest profil nr. 41, care începe astfel: El era un bărbat cu dinți mici și zimțați. Avea ochi
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
de bariera unde nu mai există praf (decât stelar). Unde nici un fel de impuritate nu alterează viziunea. Totul fiind perfect... Dar mai este ceva. în fine... Să ne oprim la ceva de neînchipuit. Aflasem, mai de mult, ce sunt găurile negre. Stelele care se surpă, se prăbușesc în ele însele, pierzându-și greutatea, căpătând forma unei portocale, cu o pondere colosală. E vorba de materia neagră invizibilă care ține strâns laolaltă galaxiile, care dacă fug una de alta, fug legate împreună
Hubble by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8605_a_9930]
-
fine... Să ne oprim la ceva de neînchipuit. Aflasem, mai de mult, ce sunt găurile negre. Stelele care se surpă, se prăbușesc în ele însele, pierzându-și greutatea, căpătând forma unei portocale, cu o pondere colosală. E vorba de materia neagră invizibilă care ține strâns laolaltă galaxiile, care dacă fug una de alta, fug legate împreună, într-o goană generală... Ni se dă următorul exemplu: privim de sus, din înaltul boltei cerești suprafața globului terestru, noaptea, șiragul de lumini al marilor
Hubble by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8605_a_9930]
-
cerești suprafața globului terestru, noaptea, șiragul de lumini al marilor așezări omenești, orașele importante, - și între ele, beznă deplină, ca și când nu ar mai exista nimic. Nu vedem însă autostrăzile ce leagă una de alta aceste orașe luminate; nu vedem materia neagră invizibilă ce le unește, - nevăzută. Este materia fără de care totul s-ar desface, împrăștiindu-se în toate părțile. }inerea laolaltă. E legea creației universale. O interdependență, care nu se observă. în momentul în care HUBBLE își va încheia misiunea și
Hubble by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8605_a_9930]
-
autobuz 5 oameni cu sânge obosit zăceau livizi pe autostrada cu linii galbene reflectorizante Se lasă ceața peste camioanele mari și roșii care vin din Austria și la zero bătăi pe minut copilul fantomă își ridică mâinile disperat către soarele negru. Copilul fantomă O fantomă lividă trece printre morminte și își face drum pe lângă zăbrelele pline de plante agățătoare pe lângă îngerii de marmură care apără morții și pe lângă marile pietre funerare ce abia se zăresc în ceața sufocantă a unei după-amiezi
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8617_a_9942]
-
de plante agățătoare pe lângă îngerii de marmură care apără morții și pe lângă marile pietre funerare ce abia se zăresc în ceața sufocantă a unei după-amiezi de duminică E doar copilul care colindă cimitirele pline de buruieni rescrie cu un marker negru numele uitate ale morților șterse de pe cruci de atâta amar de vreme și plânge după bătrâna bolnavă de alzheimer care când a murit nu își mai cunoștea nici identitatea dar nu-i nimic copilul o să-i scrie din nou numele
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8617_a_9942]
-
a exprimat constant convingerea adîncă și fierbinte în doctrină. Pentru că n-a mai fost atît de Ťactivăť ca-n timpurile bune Dej, idealul comunist (și umanist a la fois) fiind Ťîntinatť de Ceaușescu, a ales America. Jurnalele sale, cu găuri negre de memorie și de conștiință, un fel de mărturii roz-combinezon, colcăie de falsificări". De menționat și o postură contradictorie a lui Z. Ornea, care nu accepta "revizuirea" unei scrieri a lui Cioran: "de ce, la urma urmelor, Z. Ornea nu suporta
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
goală, cu elemente minime de recuzită și de decor, în costume din pînză de sac, cîțiva adulți - ce actori excepționali! - povestesc despre ei, despre viață și despre moarte. Cu disperare, cu teamă, cu ironie și autoironie, cu frică, cu umor negru, cu un firesc paralizant. Cu o emoție răvășitoare. Un comentariu fin, demn, asumat, despre nimicnicia omului pe pămînt, despre derizoriul existenței, despre șansa pe care apropierea morții o poate da, uneori, ca să descoperim ceva esențial despre noi înșine, despre relația
Fiecare cu vioara lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8609_a_9934]