8,065 matches
-
Copilu-i pur, iar omul e cu amăgiri deșarte”. Această imagine a copilăriei este rezultatul proiecțiilor noastre afective asupra copilului. El are o semnificație morală, prin grija și iubirea cu care Îl Înconjoară și Îl ocrotesc părinții săi. Adolescentul este imaginea neliniștii. El nu mai este copil, dar nu este Încă nici un tânăr format. Este un amestec bizar de pulsiuni care se cer satisfăcute, dând impresia unei revolte, a unei nemulțumiri, a unor căutări și, În final, a nimic anume. Adolescentul este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de eliberare de sub constrângerea acestora. Orice aspirație este deschidere și depășire. O deschidere a persoanei mele și o depășire de sine, dar și o depășire a lumii. „A-fi-În-lume” implică o „claustrare normativă” acceptată, dar care, În timp va genera angoasa, neliniștea existențială, de care persoana mea dorește să se elibereze, căutându-și echilibrul În altă parte. În mod simbolic, aceasta se realizează prin acte sublimative, Întrucât este imposibil de a ieși din lume, din condiția noastră temporo-spațială. Aspirațiile persoanei completează sentimentele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pentru ruperea legăturilor cu realitatea și refugiul Într-un univers imaginar: alcoolul, drogurile. În plan colectiv, iluzia eliberării de constrângeri o dă apartenența la grupurile marginale și identificarea cu ele etc. Din punct de vedere psihologic, situațiile Închise generează angoasa, neliniștea existențială, slăbesc echilibrul interior și ordinea sufletească. Persoana, profund tulburată, dominată de singurătate și disperare, poate sfârși prin a apela la suicid. În cazul situațiilor-deschise apare o stare de plenitudine interioară, de plăcere, fericire și extaz. Angoasa este Însoțită, din
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
evenimentele previzibile sau certe ale vieții. Aceste evenimente se vor produce În mod inevitabil și ele sunt așteptate. În funcție de natura evenimentelor care se vor produce, cu caracter negativ sau pozitiv, persoana are două tipuri de atitudini emoțional-afective, veritabile experiențe sufletești: neliniștea sau frica și Încrederea sau speranța. Frica este un sentiment care se dezvoltă În raport cu o anumită temă, raportată la un eveniment negativ care este așteptat să se producă. Așteptarea creează tensiune internă, o stare de neliniște, care, raportată la tema
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
emoțional-afective, veritabile experiențe sufletești: neliniștea sau frica și Încrederea sau speranța. Frica este un sentiment care se dezvoltă În raport cu o anumită temă, raportată la un eveniment negativ care este așteptat să se producă. Așteptarea creează tensiune internă, o stare de neliniște, care, raportată la tema respectivă, va lua formația fricii. Frica este o Închidere a persoanei. Speranța este un sentiment care se dezvoltă În legătură cu o temă, raportată la un eveniment pozitiv, care este așteptat ca o soluție salvatoare. Speranța este așteptarea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Decepția, reprezentând un sentiment complex al suferinței sufletești și morale a individului. Ea se manifestă prin tristețe, care este o stare prelungită de durere morală, o deprimare sufletească apăsătoare ce imobilizează persoana. Tot aici sunt incluse grija, ca formă de neliniște, de frământare sufletească și morală, precum și plictiseala, care este o formă activă de tristețe, o existență inertă, goală, lipsită de sens, o conștiință vidă care caută ceva, fără să știe Însă precis ce vrea. dă Deprecierea, reprezentând forma care se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de apăsare corporală. În cea de-a doua situație, durerea, ca element psihic, implică Întreaga sa personalitate, nemaifiind percepută ca o localizare anumită la nivelul corpului. Natura patetică a durerii se manifestă, În raport cu intensitatea acesteia și caracterul persoanei respective, prin neliniște, iritare, nerăbdare, protest, mânie, perplexitate. Suferința va avea În această situație, spre deosebire de cea precedentă, un caracter pasiv, de epuizare a forței fizice și psihice, o atitudine de inerție. Omul se va simți atins În vitalitatea sa nu numai din punct
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
tot mai multe, mai variate, mai intense și din acest motiv ele sfârșesc prin a deveni factori de stres. În aceste condiții, senzațiile noastre suprasolicitate cedează și, În mod paradoxal, plăcerea excesivă și prelungită devine o sursă a oboselii, a neliniștii, a suferinței. Astfel, viața apare ca lipsită de sens, golită de valorile morale și spirituale, iar omul sfârșește prin a se pierde. Echilibrul psihic trebuie să stabilească un raport proporțional Între regimul plăcerii și cel al capacităților senzitive ale omului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Ea caută să iasă din durata vieții, depășind În felul acesta, ca aspirație interioară, perisabilul. Omul nu poate accepta ideea Închiderii existenței odată cu moartea. Sentimus, experimurque nos aeternos esse, spunea B. Spinoza. Existențialismul subliniază criza morală pe care o dă neliniștea existenței, atunci când afirmă că omul este „ființa destinată morții” (M. Heideggeră. Filosofia creștină oferă Însă perspectiva optimistă a deschiderii prin iubire și mântuire, afirmând că omul este „ființă destinată eternității”, fiind „creația lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nepermițând ca această creație
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este refuzul schimbării. A doua este inadaptarea la schimbare. A treia este prăbușirea sau epuizarea morală și sufletească a persoanei. Pierderea identității unei persoane se produce În următoarele situații: - boală somatică sau psihică care afectează imaginea de sine; - stări de neliniște existențială (pericol, crize de angoasă, disperare etc.Ă; - devalorizarea sistemului de referință la care mă raportez și cu care m-am identificat, pe care-l recunosc ca aparținându-mi și pe care acum Îl pierd; - stări de anomie socială; - conflicte
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
interior, sufletesc, Îl resimt Însă etern, nemuritor, imperisabil, dar, cu toate acestea, el rămâne permanent În conexiune cu trupul meu fizic. Această relație Între trupul perisabil și sufletul etern, așa cum Eu le resimt, Îmi dau o dublă senzație stranie, de neliniște și speranță. În lume problema mea este În primul rând trupească. Eu mă afirm ca prezență sufletească, ca Înfățișare, numai prin intermediul trupului. Toți ceilalți mă văd și mă simt raportându-se permanent la prezența mea trupească, În sensul de bine
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ceilalți mă văd și mă simt raportându-se permanent la prezența mea trupească, În sensul de bine sau de rău, de frumos sau de urât, de sănătos sau de bolnav, ca durere sau plăcere, ca suferință sau ca bucurie etc. Neliniștea, starea de angoasă o raportez la trup, pe când speranța ține de suflet. Angoasa mă Închide, pe când speranța mă deschide. Să insistăm un moment asupra acestor aspecte. Trupul mi-l percep ca pe un corp material, de care depinde existența mea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
are la bază, ca punct de plecare, o „inducție afectivă”. Să ne referim la suferință. Eu văd Suferința pe fața celuilalt. Ea se extinde ca expresie la Întregul corp (Îmi frământ mâinile, plâng, mă agit etc.Ă și prin aceasta neliniștea mea se transmite și celorlalți, fie ca simplă compătimire, fie ca act de contagiune psihică. Se poate conchide că există un anumit limbaj al apropierii dintre mine și celălalt, care transcede cuvântul. Acest element de legătură nonverbală, care mă apropie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o competiție continuă pentru realizarea nevoilor mele imediate sau mai depărtate, dar și a aspirațiilor mele spirituale. Totul este o luptă de depășire a limitelor vieții. Această preocupare a omului pentru propria sa persoană este forma sublimată a grijii, a neliniștii sale interioare, a angoasei pe care o Întâlnim, ca temă centrală, dezbătută la mulți filosofi existențialiști (S. Kierkegaard, M. Heidegger, J.P. Sartreă. G. Marcel vorbește de „omul problematic”, M. Scheler de „omul resentimentului”, P. Teilhard de Chardin despre „fenomenul uman
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
răspunde și de a oferi soluții la problemele și Întrebările pe care omul de astăzi și le pune lui Însuși, În raport cu propria sa persoană. În ce constă problematica omului? Ce mă preocupă În mod special pe mine În legătură cu propria persoană? Neliniștea omului de astăzi este expresia unei profunde crize, de o mare complexitate, prin care acesta este obligat ca să treacă. O criză sufletească, morală și spirituală. Omul de astăzi este singur și gol. Abandonat și lăsat la voia Întâmplării, el nu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
omul modern o sublimează prin trei mijloace: imagine, sexualitate și violență. Din nefericire, nici una dintre acestea nu duc nicăieri, nu-i răspund Întrebărilor sale, Întrucât rămân la nivelul exterior al formalului. Ele nu-i pot aduce omului o satisfacție interioară. Neliniștea spirituală, faustică, generează ideea de suicid. Dar și angoasa existențială a omului modern duce la suicid. Care ar fi, În cazul acesta, diferența dintre cele două forme și motivații ale suicidului? Suicidul faustic este fatalist, pe când cel al omului modern
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pentru mine. „A-fi-privit” ridică unele Întrebări de tipul: De ce sunt privit? Ce crede lumea despre mine? Ce vrea de la mine cel care mă privește? În orice caz, devine cert faptul că Eu sunt privit de către celălalt sau de ceilalți. Această neliniște nu Îmi place, Într-o anumită măsură, sau, dimpotrivă, Îmi place pentru că reușesc să atrag atenția, să stârnesc interesul celorlalți pentru persoana mea. Chiar și atunci când sunt singur, pot avea impresia că sunt privit, sau simt nevoia să mă privesc
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
prezență concretă și, probabil, prin atitudinile acestuia mă determin pe mine Însumi, care sunt privit la rândul meu”. Faptul că și eu sunt privit de celălalt stabilește o prezență comună, dar și sentimente interioare de ordin moral: milă, rușine, teamă, neliniște, Încredere, ajutor, compasiune, ură, repulsie etc. Faptul de „a-fi-privit” mă face, În mod firesc, să mă Întreb: cum sunt Eu văzut de alții? Această Întrebare Îmi stârnește atât o curiozitate, cât și o neliniște interioară. Aici trebuie făcută diferența dintre
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de ordin moral: milă, rușine, teamă, neliniște, Încredere, ajutor, compasiune, ură, repulsie etc. Faptul de „a-fi-privit” mă face, În mod firesc, să mă Întreb: cum sunt Eu văzut de alții? Această Întrebare Îmi stârnește atât o curiozitate, cât și o neliniște interioară. Aici trebuie făcută diferența dintre două atitudini, și anume: - „a-fi-privit-de-alții”, independent de voința ta; - „a-te-expune-privirii-celorlalți” sau „a-dori-să-fii-privit-de-ceilalți”, ca atitudine demonstrativ-histrionică. În primul caz, ești privit, În cel de-al doilea, tu ești cel care cauți să atragi privirea celorlalți
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Iubirea creează o grijă și, implicit, o responsabilitate reciprocă, morală, dar și sufletească a mea față de celălalt. Prin aceasta, grija creștină raportată la iubirea aproapelui este o grijă altruistă, și nu una grija egoistă, interioară, Întoarsă către mine dintr-o neliniște ontologică, existențialistă, care mă Închide și Îmi arată că sunt singur, Împingându-mă către disperare. Prin grija pentru aproapele meu, Eu am datorii morale și sufletești față de celălalt, la fel ca și acesta față de mine. Apare astfel un sentiment de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În Supra-Eul moral al fiecărui individ, către un ideal uman. Această aspirație a Supra-Eului poate fi comparată cu pulsiunile Inconștientului. Ea este Însă de o altă factură. Existând latent În interiorul persoanei, ea așteaptă momentul realizării. Această așteptare este starea de neliniște legată de Împlinire și pe care o putem considera un complex prometeic, de data aceasta cu aceeași semnificație pe care o are În formarea persoanei umane și complexul oedipian. Putem afirma, din acest moment, că preferința interpersonală depinde de factori
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sistem de valori morale, culturale, spirituale, sufletești, sociale și istorice la care atât eu, cât și ceilalți, ne raportăm atunci când facem aceste judecăți de valoare. Orice cunoaștere este o interogație, iar interogația mea, ca și a celorlalți, vine dintr-o neliniște, o neliniște difuză În fața necunoscutului pe care eu trebuie să-l descopăr. Interogația este neliniștea difuză, structurată Într-o formă coerentă, sub formă de enunț. Răspunsul meu, sau al celorlați, este momentul anulării tensiunii, al neliniștii. El aduce o stare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
valori morale, culturale, spirituale, sufletești, sociale și istorice la care atât eu, cât și ceilalți, ne raportăm atunci când facem aceste judecăți de valoare. Orice cunoaștere este o interogație, iar interogația mea, ca și a celorlalți, vine dintr-o neliniște, o neliniște difuză În fața necunoscutului pe care eu trebuie să-l descopăr. Interogația este neliniștea difuză, structurată Într-o formă coerentă, sub formă de enunț. Răspunsul meu, sau al celorlați, este momentul anulării tensiunii, al neliniștii. El aduce o stare de echilibru
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și ceilalți, ne raportăm atunci când facem aceste judecăți de valoare. Orice cunoaștere este o interogație, iar interogația mea, ca și a celorlalți, vine dintr-o neliniște, o neliniște difuză În fața necunoscutului pe care eu trebuie să-l descopăr. Interogația este neliniștea difuză, structurată Într-o formă coerentă, sub formă de enunț. Răspunsul meu, sau al celorlați, este momentul anulării tensiunii, al neliniștii. El aduce o stare de echilibru, de liniște și stabilește un acord Între mine și propria mea persoană, sau
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
celorlalți, vine dintr-o neliniște, o neliniște difuză În fața necunoscutului pe care eu trebuie să-l descopăr. Interogația este neliniștea difuză, structurată Într-o formă coerentă, sub formă de enunț. Răspunsul meu, sau al celorlați, este momentul anulării tensiunii, al neliniștii. El aduce o stare de echilibru, de liniște și stabilește un acord Între mine și propria mea persoană, sau Între mine și ceilalți. Rezultă, din cele de mai sus, că persoana mea este o problemă de conștiință pentru mine, dar
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]