9,222 matches
-
cea de jos și-și prinsese câte un buchet de flori îmbobocite, care avea să se deschidă cu o explozie, după fiecare ureche. Asemeni unei actrițe gata de spectacol, era pregătită. Cu buzele strânse și cerceii atârnându-i de lobii neobișnuit de mici ai urechilor, o porni la pas pe cărare către stația de autobuz, rupând crengile care amenințau să-i blocheze drumul, lovind pietrele, în ciuda papucilor ușori pe care îi purta și a degetelor delicate, lipsite de apărare. Spionul, ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
apariția înșelătorului porumbel verde, ideea îl lovise subit: va organiza o operațiune care să-i aducă onoruri și-i va învăța pe oameni ce însemna cu adevărat să fie în armată. Era de datoria lui să se ocupe orice amenințare neobișnuită și deosebit de periculoasă la adresa păcii și siguranței. Vedea toată harababura asta ca pe o ocazie mai mult decât ca pe un neajuns. Am putea, sugera el în raportul scris, organiza un pluton de execuție de cincizeci sau o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ziua de dinaintea celei în care urma să fugă cu Pinky, Hungry Hop fu prezentat fetei pe care o aleseseră rudele sale să-i fie soție. Deși obiceiul cere ca familia băiatului să o viziteze pe cea a fetei, din pricina împrejurărilor neobișnuite ce-l priveau pe Hungry Hop, familia lui aranjase ca lucururile să se petreacă invers. Înainte ca fata aleasă să sosească, înghesuită drăgăstos și destul de incomod între părinții ei în ricșă, Hungry Hop se depăși pe sine în cadrul celei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
enervant, mi-am pus în ordine actele și am sunat la room-service. În final, am avut suficient timp la dispoziție pentru turul de rămas-bun al New York-ului. Am început prin a-i da lui Felix o hârtie de cincizeci. Părea neobișnuit de agitat sau neliniștit și, cine știe de ce, a încercat să mă facă să rămân întins pe pat. Sper, însă că a fost mulțumit de francii pe care i-a primit. Îmi place să arunc cu banii. Dacă ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
exemplar din prima carte a gagicii, un volumaș de nuvele. După cât se pare, tânăra Doris se descurcase binișor în America. Tăieturile subliniate pe care le primisem prin poștă de la biroul lui Fielding din Los Angeles îi lăudau originalitatea și erotismul neobișnuit. Din anumite motive, cartea fusese intitulată. Înaltul stil ironic. Din alte motive, una dintre istorioare avea același titlu. Noaptea târziu, mi-am aruncat ochii trudiți peste câteva din poveștile alea, în căutarea neobișnuitei forțe erotice. Am citit-o pe cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Los Angeles îi lăudau originalitatea și erotismul neobișnuit. Din anumite motive, cartea fusese intitulată. Înaltul stil ironic. Din alte motive, una dintre istorioare avea același titlu. Noaptea târziu, mi-am aruncat ochii trudiți peste câteva din poveștile alea, în căutarea neobișnuitei forțe erotice. Am citit-o pe cea intitulată „înaltul stil ironic“. Era vorba de un vagabond care folosea exclusiv citate din Shakespeare. Nu făcea decât să cerșească, să lenevească și să mai ciupească și el câte ceva, dar în tot acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înainte, continuându-și munca lor dureroasă de finisare. Oțelul zăbovea pe locul bolnav, acolo unde era ruina blocului din partea mea superioară de vest. — Traumatizată? Am sorbit lichidul acidulat și l-am scuipat roz. Hai, spune-mi. — Forma rădăcinii e foarte neobișnuită. — Și apare o incompatibilitate cu gingia? A rănit gingia? — Măseaua se mai poate vedea încă. Mi-am luat haina din sala de așteptare ca o seră - mai erau două persoane acolo, șterse și pline de sine, ca mai toate umbrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Trebuie că e un împătimit al cărților, personajul ăsta. Cât costă cărțile? Mi se pare mie că s-a dat rău de tot cu cititul ăsta... — Eu cred că e vorba de o treabă foarte bună. E ceva cu totul neobișnuit pentru mine, a spus el. Ținea în poală evantaiul scenariului lui Doris Arthur. Îl răsfoise plin de speranțe. — Tu ai făcut însemnările astea? Și care e problema? — Avem probleme cu personajul principal. Avem probleme cu motivația. Avem probleme cu bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
unui nou grup de dureri zburdalnice care sondau recent apărutul teren de joacă. Când m-am „trezit“, pe la zece, Selina plecase deja de acasă. Extrasul meu de cont a sosit cu poșta de dimineață. L-am deschis cu un interes neobișnuit și am rămas mult timp cu ochii pironiți pe coloanele de cifre. În fine, aveam dovada, dovada cea mai clară că Selina mă înșela. În ultimele patru săptămâni nu mai cheltuise nici un ban. * — Cămătarii, Buget, Consorțiu. Nu mai îmi găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a sunat niciodată, având ruptă o bucată din buză, în urma unui accident suferit după turnare. Merită să fie citați meșterii ruși L Matorin -tatăl și fiul, care au reușit în anul 1735 să execute o lucrare de turnătorie atât de neobișnuită și de grea. In multe piese pentru orchestră, compozitorii au introdus sunetul clopotelor, ca de exemplu Ceaikovski în Uvertura „1812", care evocă războiul de apărare dus contra lui Napoleon. Deoarece ar fi greu, incomod si scump sa se transporte sau
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
barca a intrat în portul de-acasă, portul X, pe coasta maură a Maurispaniei, ochii îi erau sticloși și goi. Se gândea să se sinucidă. ȘAPTE Nicholas Deggle stătea pe o balustradă a pontonului, înalt și negru, cu un zâmbet neobișnuit de răutăcios jucându-i pe buze. Sunt convins că ai avut parte de o călătorie plăcută, frumușelule, i-a spus el. Vântul a fost prielnic? Nici prea puternic? Nici prea slab? Mă tem că nu sunt expert în treburile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
orizonturile privirii altui om, stătea în picioare, la pândă, lângă pânza zdrențuită și valurile emoției îi curgeau împrospătate prin vene. Imaginea era coerentă și se menținea. — Pot să-ți spun Virgil? Vocea lui Vultur-în-Zbor era ezitantă. Virgil Jones se simți neobișnuit de încântat. — Sigur, sigur! Sigur, spune-mi Virgil. Urmă o lungă tăcere, timp în care s-a pecetluit o legătură. — Eu cum să-ți zic? sparse tăcerea Virgil. Vultur-în-Zbor nu răspunse. — Domnule Vultur? Virgil Jones se întoarse să-l privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
repetă Virgil Jones și apoi, după o pauză, adăugă liniștit: Asta depinde numai și numai de tine. — îmi explici? — După toate probabilitățile, spuse Virgil, acolo nu va fi absolut nimic. — Și asta te neliniștește? Virgil Jones tuși. — Pari un tip neobișnuit, spuse el. Poate că n-o să ai nevoie de... Se opri. De ce anume? — De monștri, spuse Virgil Jones. După ce îi explică, Vultur-în-Zbor înțelese ce trebuia să se întâmple. Leacul împotriva febrei Dimensiunii este ceva complicat. Presupune mai mult decât simpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
conta. Avea o armă, ceea ce schimba natura înfruntării. Probabil că acum sosia lui avea să aleagă siguranța și să folosească pușca. Avea deci la dispoziție doar câteva secunde, scurta „surpriză“ pe care o va trăi adversarul său când va vedea neobișnuitul obiect. Vultur-în-Zbor a aruncat osul cu o singură mișcare fluidă, ca și cum ar fi lansat o săgeată mare și incomodă. A nimerit pușca chiar în locul unde o strângea mâna inamicului său. Un țipăt de durere și arma a căzut pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fost cutremurată de un fior. S-a trezit gândindu-se intens la Ignatius, păstrându-i chipul în minte și făcându-l suficient de clar, ca să-l poată atinge. în altă parte Iocasta și Media își continuau exercițiul cu o ferocitate neobișnuită, iar în Elbaroom Flann O’Toole punea jos masa pe care fusese gata s-o arunce și se retrăgea în spatele barului său, acolo de unde cățeaua alsaciană îl fixa cu muțenie nedumerită. — Virgil? întrebă Vultur-în-Zbor. Dar Virgil Jones clătină din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
buzele oamenilor și le înăbușea mișcările înainte de-a fi făcute. Substanța mai era și magnetică, din moment ce ochii celor amorțiți nu mai erau în stare decât să-i urmărească pe cei doi oameni în mersul lor. Aici liniștea era ceva neobișnuit aici. Intrarea lui Virgil și a lui Vultur-în-Zbor schimbase întrucâtva atmosfera în care acești petrecăreți întârziați își duceau în mod obișnuit existența. Aflat și el în stare de șoc, Vultur-în-Zbor simți prezența a ceva mai alunecos, mai periculos, mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ea. Știa că mariajul Cerkasovilor însemna doar păstrarea aparențelor și că se perpetua doar din pricina oroarei lor comune de scandal. Ce mai conta ce anume credea Irina Cerkasova despre Vultur-în-Zbor sau el despre ea? Elfrida a fost într-o dispoziție neobișnuit de proastă cât a ținut drumul către casă. Vultur-în-Zbor s-a simțit aproape la fel de epuizat de cea de-a doua noapte petrecută în K cum fusese și după cea dintâi. Insecte mici, creaturi ale nopții, le zburătăceau prin față. Scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lăsa. Haide, ticălos mic ce ești! îl alinta el. Hai, tu, cel de două ori, hai că-i OK, e OK, e OK... Zgâlțâia leșul ca pe un preș mototolit. — N-are rost, spuse Flann O’Toole cu o blândețe neobișnuită. Lasă-l în pace, Cale-Bătută. N-are rost. Și a pus o mână pe umărul ursului cel uriaș. Peckenpaw s-a ridicat și a luat în brațe trupul Vânătorului. Cineva e de vină, spuse către toți cei din încăpere. Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pentru o servitoare. Acum Prepelicarul se retrăgea, îndreptându-se spre mica ei carapace. Vultur-în-Zbor strigă în urma ei: — Unde e Grimus? Așteaptă, îi spuse ea și închise ușa. Indianul auzi sunetul scos de un zăvor închis. Zgomote. Un șir de zgomote neobișnuite și tulburătoare. Vuietul, asurzitoarea sporovăială pestriță a păsărilor și scârțâitul. — Ți-e bine? întrebă el. Media era întinsă pe pat, acoperindu-și urechile cu mâinile, și se străduia să țină la distanță această lume nouă și înfricoșătoare. E o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în urma ei cu un fel de uimire. Ce naiba făcusem? Și totuși, el părea că știe ce are de gând. M-am întors și am început să urc treptele clădirii Herald, fără să îmi pot da seama ce simt. Ceea ce e neobișnuit pentru mine. Tim mă aștepta deja la Capacul și Butoiul,un pub anonim la intersecția unor străduțe situate între clădirea Herald și strada Clerkenwell. Datorită așezării pe colț, fațada era puternic ieșită în față, ca maxilarul unui luptător, un aspect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
povestit totul despre cariera ei de succes. Am privit îndelung peretele din bucătărie, descurajată, mult timp după ce am închis. Pe perete era un tablou pictat de o prietenă de la școala de arte, ca o friză cu fructe exotice în culori neobișnuite: căpșune verzi, roșii mov, struguri alb-argintii, atârnând de o singură viță. Întotdeauna mă făcea să mă întreb ce gust or avea. Pierdusem de mult timp legătura cu fata care îl pictase; plecase în America și nu-mi scrisese niciodată. Puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dorm, să uit de mine și de toate ale mele. Aș vrea să-i mai trag un șut nenorocului și pentru că mi i-a adus în față iarăși pe cei doi orbi, pe care-i privesc neputincios, fascinat doar de neobișnuita lor prezență. Așa cum altădată, în bodega de pe Apolodor, în picioare, îmi beam berea, copleșit de părăsirea Lumii, absent la cele din jur, ascultând doar glasul clopotelor, urmat de cearta toacelor, un văl de sonorități vechi, știute, toropitoare, voievodale. Era ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
întorc iarăși pe Bulevard, să caut unde ascunseseră tâlharii de itebiști obiectele pierdute de idealiști ca mine. 6tc "6" Aștern aceste pagini fără vreo noimă, fără vreo continuitate. Le scriu în locuri felurite, fără un program anume, la cele mai neobișnuite ore. Descopăr, scriindu-le, nu fără dureroasă bucurie a zădărniciei, jocul de-a mine însumi. Jocul permutărilor, al trecerilor, al comprimărilor temporale. Joc al clipelor risipite pe care, dintr-o simplă reordonare a cuvintelor, le pot aduna, le pot face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de coliță din Africa Ecuatorială. Un fluture mare, policrom, cu aripi larg desfăcute, îmbrățișând parcă vaste spații, într-o nesfârșită sete acaparatoare. Părea că plutește fluturele acela, așa cum stătea răstignit în petecul de hârtie zimțată. Frumusețea timbrului era însă alta, stranie, neobișnuită. Dacă răsuceai petecul acela de hârtie, lăsând ca lumina să-l atingă ușor, ca un fel de mângâiere, uriașul fluture prindea să-și miște aripile, ca și cum plutea într-un zbor lent, furat de orizonturi și înălțimi ascunse ție, privitorul, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sa. Desena sau urmărea un traseu imaginar, bolborosind ceva despre încrengăturile neamurilor din familia Paleologilor. Lovea cu bățul într-o pată sângerie, furios: „Acolo s-a produs adulteru’, s-a stricat spița și a început prăbușirea casei“. Avea o patimă neobișnuită în felul în care mișca bățul pe perete, o ciudă pe numele ciudate bolborosite, le certa pentru nu știu ce greșeli făcute, pentru lașități neînțelese de mine și, mai ales, îl dojenea pe un oarecare bastard, pocnindu-l cu bățul: „Tu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]