7,995 matches
-
a pierderii (sau a înțelegerii acesteia, care doare), îmbrăcînd, uneori, cuvintele în ironie, folosind, poate, și un soi de mecanism al unui fel translații în formule textuale a „gîndurilor și sentimentelor”. Încheiem cu cîteva exemple: „prefăcătoria e o componentă a neputinței tale care te protejează de tine însuți”; „este mai ușor să promovezi o minciună decît să accepți un adevăr”; „sexul e singura bijuterie umană pe care o/ poți cumpăra/ și care generează curiozitatea/ însă nu și împlinirea”; „nu știu dacă
MARIUS CHELARU (CONVORBIRI LITERARE, NOIEMBRIE 2016), DESPRE CARTEA VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT, DE TEODOR DUME, de TEODOR DUME în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381209_a_382538]
-
drag, iar moartea-i pentru tine A însemnat durere, și lacrimi, și suspine. Ori poate că-i soldatul ce moare în tăcere Pe câmpul său de luptă și-i fără mângâiere, Sau e necunoscutul, ce către moarte-și duce Calvarul neputinței, la cap fără o cruce. Sau nu, poate-i bogatul cel răvășit de boală Și-averile prea multe din somnul lung nu-l scoală, Ori e un om de rând, sunt eu sau, cine știe, Poate ești tu și pleci
A MAI CĂZUT O STEA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381249_a_382578]
-
ești atent, mâncarea-ți fură, cum ți-am furat și eu, sărutul de prima oară, emoții ce s-au scurs, că apele la moară, secate, de tristețea ce m-a cuprins, ca notele, pentru concertul de vioară și-n toată neputința mea, te vreau `napoi, pe esplanada mea, cea plină de-amintiri și care poate, aduce realitate. E doar comoara unui vis, ascuns, în calea-mi inimii cetate, desferecata doar de mine și de tine, vino, să ne spunem, tot ce-
ESPLANADA AMINTIRILOR MELE de COSTI POP în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381339_a_382668]
-
sărut, mângâiat de vânt, palme coborâte, pește forme, energie, la limita universului iubirii, pleoape închise, supunându-se clipelor, în șoaptele buzelor fierbinți, iluzia unei nopți prelungite, într-un alt neștiut spațiu, compoziție clasică, portativul perfect al dragostei, dorința lăcrimând, a neputința, stăvilita de emoția unei false note oprind timpul încăpățânat, ce-are același celebru, tic-tac, uitându-mă la ceasul vieții mele, întrebându-mă cât are să mai bată, iluzia unei călătorii nesfârșite, devenind deziluzia acestui prezent, un nou început, departe de tine
ILUZIA UNEI DEZILUZII de COSTI POP în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381341_a_382670]
-
ce alcătuiesc volumul au câte o poveste de viață care, în derulare, exprimă momente extreme din viața autoarei sau din ambientul proxim care avea să-i faciliteze condiția de martor afectiv. Focul gheenei întreținut de “demonii amintirilor”, “flacăra dureroasă a neputinței”, care o “mistuie lent”( expresiile autoarei) însemnând, în speță, moartea iubitului sau iminenta moarte a mamei, (“Întoarcerea”, respectiv “O vizită la spital”), eșecul unei iubiri nemărturisite la timp (“ Ultima toamna”), o iubire trădată (“Dincolo de prag, ea”), tradegidia de a pierde
“DEMONII AMINTIRILOR”, DE VALENTINA BECART – NOTE MARGINALE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381307_a_382636]
-
neobosiți, până au devenit majoritari acolo unde Străbunii avuseseră cel mai vast imperiu, schimbând tot ce se putea schimba, iar Cei din Vale, din acel popor de odinioară, au rămas ca o umbră palidă, gârboviți sub povara necazurilor și a neputinței, a neputintei de a se răscula împotriva celor care le-au luat țara, a celor fără de suflet și fără de Dumnezeu. Puțini au fost cei care au avut curaj, puțini au fost cei care au cerut ajutor Străbunilor, dar aceștia s-
LEGENDA CELOR DIN VALE de ARON SANDRU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381334_a_382663]
-
au fost cei care au cerut ajutor Străbunilor, dar aceștia s-au pierdut ca șoapta-n vânt, luați în derâdere de Cei din Vale, de multe ori batjocoriți de frații din același neam. Zamolxe și Străbunii au auzit însă strigătul neputinței, au simțit necazurile și greutatea covârșitoare a Celor din Vale. Nu pot să facă însă nimic, nu pot să-i ajute, până când tot neamul lor, vor striga după ajutor și se vor scutura de jugul asupritor al celor născuți din
LEGENDA CELOR DIN VALE de ARON SANDRU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381334_a_382663]
-
Solii au hotărât însă, să se întoarcă în Muntele Sfânt Koga-Ion, acolo unde îi așteptau Străbunii, împreună cu Zamolxe, eroul zeificat al geto-dacilor. Au plecat așadar cu toții, înapoi la Zamolxe, încovoiați de răspunsul Celor din Vale, răspuns dat de indiferența sau neputința acelora, iar focurile pe dealuri aproape că s-au stins, au rămas doar câțiva tăciuni...câțiva care mai fumegă, iar buciumurile aproape că s-au tocit, de atâta hăulit. Sfinxul stă de veghe, până când din depărtare încep să se zărească
LEGENDA CELOR DIN VALE de ARON SANDRU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381334_a_382663]
-
în caietul care nu va arde niciodată. Filele din suflet îmi sting arderea... să le răsfoiesc, e ca și cum aș fi într-o lume, aidoma celei scripturale de origine ebraică, însă, citindu-l pe Bulgacov am plâns de dificultatea lecturii, de neputința de a răspunde la întrebarea- Cum e să te complaci în mâinile paradoxului răutăcios? Iubirea se deghizează în frumusețe, frumusețea nu mai stăpânește iubirea, iar iubirea, existența extraordinarului spectacol sufletesc, nu este regină. Tot ce era să-ți ofer s-
SPRE LUMINĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381366_a_382695]
-
și-i gonit de soare s-ajungă doar la tine, la suplul tău fin cânt... dar, ah, ce lungă-i calea spre a ta ființă când ai plecat eu n-am știut ce pierd și gem, si plâng, alerg a neputința că timpul să-l reduc și drumul să-l dezmierd primind nimicul în firea lui nătânga și plumbuite lacrimi, lăsând, cu dor, să plângă 44 If the dull substance of my flesh were thought, Injurious distance should not stop my
SONET 44 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381396_a_382725]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > LĂSAȚI ORICE SPERANȚĂ ÎN ASTRAL, VOI, CEI CARE INTRAȚI ÎN VIAȚĂ ! Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1989 din 11 iunie 2016 Toate Articolele Autorului MOTTO : „Neputință... neșansă... întâmplare...! Întâmplarea și neputința și neșansa vor fi fost auspiciul condiției nefericite a omului ? Dar... totuși... Totuși, dincolo de uneltirile întâmplării, de potrivniciile neputinței, de proorocirile neșansei, dincolo de șovăială, de caznă, de resemnare, pentru fiecare dintre noi, mai devreme sau
LĂSAŢI ORICE SPERANŢĂ ÎN ASTRAL, VOI, CEI CARE INTRAŢI ÎN VIAŢĂ ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381407_a_382736]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > LĂSAȚI ORICE SPERANȚĂ ÎN ASTRAL, VOI, CEI CARE INTRAȚI ÎN VIAȚĂ ! Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1989 din 11 iunie 2016 Toate Articolele Autorului MOTTO : „Neputință... neșansă... întâmplare...! Întâmplarea și neputința și neșansa vor fi fost auspiciul condiției nefericite a omului ? Dar... totuși... Totuși, dincolo de uneltirile întâmplării, de potrivniciile neputinței, de proorocirile neșansei, dincolo de șovăială, de caznă, de resemnare, pentru fiecare dintre noi, mai devreme sau mai târziu, cerul ne va
LĂSAŢI ORICE SPERANŢĂ ÎN ASTRAL, VOI, CEI CARE INTRAŢI ÎN VIAŢĂ ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381407_a_382736]
-
Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1989 din 11 iunie 2016 Toate Articolele Autorului MOTTO : „Neputință... neșansă... întâmplare...! Întâmplarea și neputința și neșansa vor fi fost auspiciul condiției nefericite a omului ? Dar... totuși... Totuși, dincolo de uneltirile întâmplării, de potrivniciile neputinței, de proorocirile neșansei, dincolo de șovăială, de caznă, de resemnare, pentru fiecare dintre noi, mai devreme sau mai târziu, cerul ne va fi părtinit un colțișor de-al său !" (Iulia Mirancea) Întreaga lui viață Popică Mardeiaș a fost un foarte bun
LĂSAŢI ORICE SPERANŢĂ ÎN ASTRAL, VOI, CEI CARE INTRAŢI ÎN VIAŢĂ ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381407_a_382736]
-
te vei încarna într-o familie foarte-foarte săracă și - la adolescență - vei accede și te vei iniția într-un templu budist din întinsul Tibet. - Dar locul meu este în rai ! urlă disperat sufletul lui Popică Mardeiaș, pierdut în propria-i neputință. ******************** Aerul rece și aspru al Tibetului îi pătrunse bătrânului Lhassa Dorzho direct în piept, creându-i mari probleme cu respirația. Ajunsese la o vârstă venerabilă și urmase întreaga viață preceptele credinței pro-budiste. Nu-și mai amintea, firește, de numele purtat
LĂSAŢI ORICE SPERANŢĂ ÎN ASTRAL, VOI, CEI CARE INTRAŢI ÎN VIAŢĂ ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381407_a_382736]
-
ale marelui Mahomed. Dar îți voi mai da o șansă: te vei încarna într-o familie bogată de musulmani din Islamabad și-mi vei urma calea cea dreaptă ! - Bine, dar eu ..., vru să mai spună ceva, înecat în propria-i neputință, Popică Mardeiaș alias Lhassa Dorzho, după care se simți aspirat, în sens invers de data asta, în tunelul prin care îi urcase - de două ori până acum ! - sufletul la ceruri. ******************** Muhammad Karu Aliba intrase de tânăr în Al-Qaeeda. Devenise un
LĂSAŢI ORICE SPERANŢĂ ÎN ASTRAL, VOI, CEI CARE INTRAŢI ÎN VIAŢĂ ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381407_a_382736]
-
UN APROAPE-ALBASTRU Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului M-am ascuns, de soare, si de tine, acum, când plouă, îl caut și... nu te mai găsesc, ca imi lipsești, sau, e neputința mea, să văd în realitate, copleșit de gânduri, planuri, lăsând timpul, doar să treacă, crezând că voi reuși, să-ți fiu, doar eu. Azi, m-am uitat după ieri, lăsându-mă, chiar să-l ating și n-am văzut, decat
DINTR-UN APROAPE-ALBASTRU de COSTI POP în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381431_a_382760]
-
este baza oricărei virtuți. Jean-Jacques Rousseau *** Deșteptăciunea ține exclusiv de minte. Înțelepciunea, de “ceva” ce... gravitează mintea. Deșteptul arar intră în echipă cu înțeleptul. Iar amândoi în unul e o întâmplare și mai rară. * Înțeleptul tolerează proștii. El le înțelege neputința. Mai degrabă se miră de poticnirile deștepților. Înțeleptul nu folosește unități standard de lucru. Altfel ar fi doar... deștept. (sau: Deșteptul poartă mereu “cheile” asupra lui. Înțeleptul le meșterește pe loc.) Dacă lumea ar fi condusă de înțelepți, n-ar
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
este baza oricărei virtuți.Jean-Jacques Rousseau***Deșteptăciunea ține exclusiv de minte. Înțelepciunea, de “ceva” ce... gravitează mintea.Deșteptul arar intră în echipă cu înțeleptul. Iar amândoi în unul e o întâmplare și mai rară.Înțeleptul tolerează proștii. El le înțelege neputința. Mai degrabă se miră de poticnirile deștepților.Înțeleptul nu folosește unități standard de lucru. Altfel ar fi doar... deștept. (sau: Deșteptul poartă mereu “cheile” asupra lui. Înțeleptul le meșterește pe loc.) Dacă lumea ar fi condusă de înțelepți, n-ar
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
salcie înflorită A cărei albe, neculese si preacurate flori, Cad și se contopesc pierzându-se într-o clipită, În infinita albie a râului fără culori, În toamna urgisită de ploaie deplorabilă, Plete bălaie-n frunze răvașite cad și pier, Cu neputința dintr-o boală incurabilă În care totuși eu mă mai înverșunez să sper Că iarna nu mă poate frânge într-o puritate Pe care însămi încă nu doresc să o- nțeleg, În care totul îmi este înghețat și toate Sunt
PUTERE DE ANOTIMP de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381483_a_382812]
-
privire sau rostire de cuvinte, Avea cu grijă, tăinuită în desagă, Precum o calmă, mult prea grea, făgăduință O amintire a sa nespus de dragă Bunul rămas al trecerii spre neființă Iar pe spinarea ei, cea mult prea gârbovită, În neputința ei ușor nepăsătoare, Corola cerului sta însăși prăbușită, Apa și aerul simțite ca strânsoare Și ochii uzi, într-o albastră- nțelepciune, Mai caut-alinare pierduți întru pământ, Căci au pierdut pe veci miracolul minune, Frumosul și iubirea ca veșnic legământ Te-
BĂTRÂNA MEA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381482_a_382811]
-
nțelepciune, Mai caut-alinare pierduți întru pământ, Căci au pierdut pe veci miracolul minune, Frumosul și iubirea ca veșnic legământ Te-ai prăpădit printre străini făgăduință Și duse la desagă mâna-i cea bătrâna, Eu ți-am adus o mângâiere-n neputință Și presără pe trupu-i, o palmă de tărână. Silvana Andrada Tcacenco- 09.08.2016 Referință Bibliografică: BĂTRÂNA MEA / Silvana Andrada : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2049, Anul VI, 10 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvana Andrada : Toate
BĂTRÂNA MEA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381482_a_382811]
-
coaja pe nucă.” (Tablou de septembrie) Iată cum, din liniștea toamnei și Viscolul iernii, autorul ne introduce în alt plan și anume într-un „crivăț” sufletesc, dilematic, cel al iubirii de neam și țară. Zbaterile, rănile tot mai profunde, deziluziile, neputința poporului ce strigă prin condeiul poetului, dau naștere capitolului trei, denumit de către acesta Pro patria. Poetul este încercat de sentimente din cele mai diverse: dezamăgire, sensibilitate, descumpănire, întrebându-se retoric: „Ce-i aceea dragoste de țară, / Ce-i cu noțiunea
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
le-am săvârșit pe toate.” (Doamne, sufletul să-mi ierți!) ... „Când mă sfădesc cu gândurile mele,/ Doar Ție, Doamne, mă mai confesez,”(Rugă) ... „Și Dumnezeu se termină-ntr-o zi,/ Când oameni-și vor renega credința/ Și-atunci, recunoscându-Și neputința,/ Va renunța, plângând, a ne-auzi.”( Și Dumnezeu...) „Eu am rămas ușor nedumerit, / Că n-am avut ofrande cui aduce... / L-am căutat pe Domnul... de-am murit; / Nu mi-a lăsat decât un semn - O CRUCE.” (Potopul) Dumnezeu - sursă
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
și-i gonit de soare s-ajungă doar la tine, la suplul tău fin cânt... dar, ah, ce lungă-i calea spre a ta ființă când ai plecat eu n-am știut ce pierd și gem, și plâng, alerg a neputință ca timpul să-l reduc și drumul să-l dezmierd primind nimicul în firea lui nătângă și plumbuite lacrimi, lăsând, cu dor, să plângă 44 If the dull substance of my flesh were thought, Injurious distance should not stop my
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
rafinate, mă copleșesc, Dacă cealaltă dragoste culori de praf în ochi-ți aruncă Jignirile-ți adesea în inimă-mi lovesc Și rana existentă devine mai adâncă Lascivă grație, iubire, oricare-ți e dorința Dușmani nu vreau să fim, rănește-mi neputința ! Sonnet 40 William Shakespeare Take all my loves, my love; yea, take them all. Citește mai mult traducere adaptată Mihaela TălpăuIa-mi iubirile toate, da, pe toate să le ieiCe poți face mai mult decât ai făcut până acum ? Neiubirea
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]