3,538 matches
-
din compartiment vor uita în totalitate cuvintele fără conținut exprimate de el, numai ca să se afle în treabă. Aruncă o privire în interior. Toți erau mai agitați ca de obicei. Până și Florin se trezise. Probabil că și el era nerăbdător să ajungă cât mai repede acasă. Acum, după ce îi cunoscu mai bine pe acești doi soți cu o statură care îi dezavantajau, aflându-se în preajma lor și privindu-i mai cu atenție, își dădu seama că nu greșise în aprecierea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
liniște, ca sub zidurile unei mănăstiri în ruină. Doar vreo doi jandarmi, care neavând cum să-și petreacă timpul, precum pistonul unei pompe cu aburi, se duc și vin dintr-un capăt în altul; câțiva bătrâni, o mamă cu copiii nerăbdători să se urce în tren, vreo trei la număr, și ceva mai mulți elevi de liceu sau de școli postliceale, în calitatea lor de principali beneficiari ai acestui mijloc de transport. Ei se plimbă în liniște pe lângă nenumăratele uși închise
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ridice și pe sora lui. O ținea strâns de mână. Era foarte grea. Îl trăgea în jos. Cu eforturi supraomenești a reușit și de data aceasta. Acum erau sus amândoi. Mai aveau de urcat câteva trepte. Dulăii flămânzi, nervoși și nerăbdători se străduiau în urma lor, voiau să facă același lucru hămăind și urlând din ce în ce mai tare, din ce în ce mai amenințător. Nu izbutiseră chiar de la prima încercare. Încă puțin și vor urca și ei, vor fi din nou pe urmele lor. În fața lor, o punte
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lui Bidaru și îl făcu se le ciulească involuntar. Melodia mult dorită venea dinspre geanta Danei. Precis erau vești de acasă. Dana, care și ea aștepta din moment în moment acest semnal, cu o grabă și o îndemânare specifică celor nerăbdători să afle o știre de mare importanță, scoase celularul și-l duse în mod firesc la ureche. Tipul, îmbrăcat neglijent și zoios, după ce și-a declinat identitatea reprobabilă și a prezentat și o legitimație destul de dubioasă, începu să-și expună
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
profesor, însă voi avea timp să-mi îndeplinesc visul. Voi picta! Soția?... Băiatul?... Soția, a rămas să împartă la vecini tot ce mai are prin casă și m-a rugat să-ți strâng mâna și din partea ei, iar băiatul e nerăbdător, de zece ori pe zi întreabă: "Când plecăm?" Acum e destul de mare, în clasa a șasea. Împărtășește agitația noastră. Apropo, ieri am fost la spital. Am stat de vorbă cu Gladiola. Medicii spun că se va face bine cu timpul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vrut să le spună: Am avut mare încredere în voi, însă acum m-am lămurit... Nu sunteți cu nimic mai breji, tot atât de superficiali!... Nu deosebiți binele de rău!...". Nu au terminat ce au avut de discutat când Mișu, care privea nerăbdător prin fereastră, ca un crosist experimentat la semnalul "Fiți gata... Start!", i-a și ieșit în întâmpinare. După câteva secunde bune, Bidaru, cu spatele la soarele ce se strecura printre pliurile perdelelor pe jumătate trase și care mai avea cel puțin două
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Iată pe scurt ce povestește directorul unui asemenea muzeu: Dimineață la ora nouă, când trebuia să-l deschidă și când aveau deja destul de multe bilete vândute, atât la grupuri organizate cât și la suficient de mulți vizitatori individuali, care așteptau nerăbdători să înceapă vizionarea, i s-a raportat că două săli sunt goale complet, iar ghidul, care trebuia să prezinte exponatele, habar nu avea ce anume dispăruse. Directorul supărat s-a dus personal să se convingă și să vadă cu ochii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
În grabă, fără să ochească, trase în direcția lui. Lupul se rostogoli în fugă, de câteva ori și, șchiopătând, dispăru în inima pădurii cu ceilalți... „L-am nimerit!... ninsoarea o stat, o să-i iau urma!“, își zise el și intră nerăbdător în casă la fetiță. O luă în palmele lui mari, simțindu-i zvârcolirile de viață. O privi îndelung în mărgeluțele acelea albastre simțindu-i bătăile inimii... „Ce fată strașnică“, murmură el fericit. Are dreptate mătușa Săftica! Copilul i-a răspuns
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
câteva lacrimi. „O strâns-o Dumnezău, așa di mititică..!“ Ori de câte ori gândul îl poartă la ea, lăcrimează. Își aminti cum, în fiecare dimineață, cu pușca pe umăr, pleca cu îndeletnicirile lui de pădurar, și, seara când se întorcea acasă, toți copiii, nerăbdători, se strângeau ciorchine în jurul lui și într-un glas îl rugau: - Hai, tatai... hai, povestești-ne ce-i văzut azi în pădure? și, el, cu o bucurie în ochi nespusă, le povestea, iar ei, numai fiori, ascltau cu sufletul la
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
povârniș prăpăstios.. Dealul acela se cheamă Movila Roșie... Dar, nimeni nu știe de unde‟i vine numele. De acolo, de sus, vez‟ ca‟n palmă vreo șăsî-șăpti sati răzășăști... - Ce‟i cu satele răzeșești... cum au apărut ele?! ..îl întrerupse moșierul nerăbdător. - Apăi, cum!.. Când oamenii vorbesc despre ea, Movila Roșie, aduc vorba, mai întotdeauna,și de numele lui Ștefan-Vodă cel Mare. Se povestește, că pe vârful acelui deal, mai ridicat decât celelalte, se afla pe vremuri un foișor de strajă. Acolo
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
acolo ar fi o comoară îngropată la!... îl zgândărî moșierul pe bătrân. - Da, da... așa‟i!... Se spunea că acolo este o comoară îngropată, la rădăcina unui gorun... - Povestește-ne... povestește-ne Toma, ce știi despre comoară? îl ruga boierul nerăbdător ca un copil să afle povestea comorii, mai ales că-i plăcea mult harul bătrânului de povestitor. - Hm..! făcu Toma, scărpinându-se în creștet și pe ceafă, zâmbind. Și, după ce mai pufăi o dată din țigară, cu ochii mijiți... poate înspre
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
linia de ochire, își pironi privirea pe lupul cel mai bine expus, care părea să fie conducătorul haitei, o lupoaică. El știa că în doar câteva salturi, ar fi coborît valea și erau peste ei. Doi dintre ei se ridicară, nerăbdători. Și, atunci, peste urletele prelungi de chemări ale străbunilor, înainte ca prădătorii să pornească la atac, ca un trăsnet căzu detunătura, care vui năpraznic peste pădure, răscolind văile cu ecou vălurit. Cu un salt larg, lupul ochit drept în cap
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
că localul era înțesat de lume comparativ cu biserica. Din crâșmă, coboară într-o pivniță, unde îl întâmpină un „gentleman” păzit de două namile îmbrăcate în negru și cu pistoale la brâu. Aceștia se gratulau cu termenul „frate”, de unde adolescentul nerăbdător deduce că aceștia ar fi „francmasoni”. Șerban jubilează că a obținut așa de ușor drogurile jinduite. Într-adevăr, câteva luni este în culmea „perfecțiunii” și a „fericirii”. Stupefiantele sunt noul său dumnezeu. Numai că, la scurt timp, banii mamei se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
deoarece acesta semnifica singurul său imperativ, iar rezultatul acestuia ar fi însemnat un trofeu personal, pe care l-ar fi prețuit pentru totdeauna și care iar fi adus cu adevărat împlinirea. Când se gândea la toate astea, dintr-odată devenea nerăbdător. Însă, în viață, uneori se întâmplă a se ivi piedici în drumul spre atingerea scopului râvnit, care, puse laolaltă în balanță, cântăresc mai mult chiar decât însuși scopul! Cu alte cuvinte și fără să mă mai lungesc, voi spune că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dată scadentă se prelungise deja prea din cale afară de mult. Iar timpul părea că trece cu o repeziciune uluitoare și parcă făcea așa aproape intenționat, ca și cum ar fi conspirat cu răutate, clipă de clipă, în defavoarea tânărului. „Traficanții dracului! Cât de nerăbdători mai pot fi și oamenii ăștia!”, își zicea el înciudat. Era pentru prima dată în viața lui, când nu-și putuse ține promisiunile față de cineva și, deși știa prea bine că o promisiune devine o obligație, iar asta întotdeauna, acum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
din cap în picioare, al scenetei noastre. Toți bărbații rămân cu privirile lipite ca și cu prenadez, de gagica asta. De bibliotecara asta fâșneață... Buuună jumăruță! 2. Mă decid să nu mai ocolesc răspunsurile. Întrebarea de disperat sau de copil nerăbdător, pripită, pe care aș fi evitato, devenise iminentă: Domnule Valy, spune-mi cinstit: sunt eu urmărit sau nu? - rostesc întrebarea aiurea și într-o clipită simt părere de rău, cum era de așteptat. Sincer, nu... De ce să fii urmărit? De
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
iubirii, adică al înfiripării și închegării sentimentelor. Împreunarea fizică era rezultatul iubirii pe care o construiserăm de bine de rău, de câteva săptămâni, în acea parte abstractă a ființei noastre sufletul. Nu mai eram eu flăcăul tânăr de altădată, adolescentul, nerăbdătorul și încrezătorul numai și numai în împreunarea fizică. Încă de pe vremea aceea îmi repugnau la culme fetele fandosite, care la suprafață pozau imaculate, iar în adâncime poate că erau mai mânjite decât multe altele. În definitiv, cucerirea fiecărei femei presupune
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
acolo de sute de ani și că avea să fie în continuare, până ce amintirea lui și chiar a nepoților lui se va fi șters de pe fața deșertului. Va avea timp să se întoarcă pe unde a venit, când soldații, mereu nerăbdători, vor fi obosit să-l caute. „Acum sunt furioși, își zise. Dar peste o lună nici n-or să-și mai amintească de existența mea.“ Către amiază se opri, obligă mehari-ul să îngenuncheze într-o mică zănoagă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
păros. Se ridică fără chef și, așazat pe pătura murdară, întredeschise ochii, străbătând cu privirea, în mod automat, întinderea albă. Dintr-o dată, inima îi tresări; luă binoclul și-l fixă asupra unui punct aflat drept în fața lui. După care strigă nerăbdător. — Kader! Kader! Scoală-te, blestemat pui de cățea! Umflatul Mohamed Kader deschise ochii fără chef și deloc ofensat, căci în anii de conviețuire se obișnuise cu caporalul, care nu-i putea pronunța numele fără să adauge o insultă drăgăstoasă. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ivit din burta umflată a cămilei moarte. Trecu pe lângă el, după ce-i aruncă o scurtă privire pentru a se asigura că nu prezintă nici un pericol, împinse cu piciorul mitraliera grăsanului, îndepărtând-o, și se îndreptă grăbit spre jeep, unde căută nerăbdător, până găsi un bidon cu apă și bău îndelung, fără să-și ia privirea de la rănit. Bău, lăsând lichidul să i se scurgă pe gât și pe piept, înecându-se și tușind, dar bând din nou, ca și cum n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care o înconjurau. îl copleși zidul de ferestre, uși și balcoane ce închidea aproape ermetic piața și clătină din cap cu neîncredere când simți diversitatea izurilor puturoase, absolut necunoscute lui, ce îl asaltară ca niște cerșetori înfometați care îi așteptau nerăbdători sosirea. Nu era miros de sudoare omenească, de excremente sau de animal mort și putrezit. Nu era nici mirosul de apă stricată în puțuri vechi sau de țap în călduri. Era mai delicat, se simțea mai puțin, dar era la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că și vocea sa se tulbură și că, asemenea celuilalt, încerca, fără succes, să afișeze un calm pe care nu-l simțea. — Dar Al Humaid vă datorează totul... Era un comandant obscur, care niciodată... — Știu, Ali, știu - îl întrerupse glasul nerăbdător. Dar acum este aici, e guvernator militar într-o garnizoană-cheie, cu cele mai puternice unități de tancuri la ordinele lui... — Destituiți-l! — Asta ar precipita evenimentele... Dacă el se răzvrătește, toată provincia îl urmează. Și o provincie răsculată este exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
am plecat așa de brusc și fără să-ți fi mulțumit cum se cuvine. Ai fost bun cu mine noaptea trecută. — Nu mi-a plăcut ideea să stai În compartiment cu bărbatul acela când nu te simțeai bine, spuse el nerăbdător, bătând cu creionul În lemn. Aveai nevoie de un somn adevărat. Dar de ce te-a interesat persoana mea? Ea primi fatalul și inevitabilul răspuns: — Mi s-a părut că te cunosc destul de bine. S-ar fi Întors la calculele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nimic pentru el. Că nu-i tulbură nici o secundă oglinda minții. Continuă să-i vorbească, tot cu blândețe, despre sănătatea ei, fără s-o privească În ochi. Se gândește la cu totul altceva, Își dădu ea seama și se aplecă nerăbdătoare să-și ia bagajul, vrând să-l părăsească. El Îi zădărnici intenția cu un flux de instrucțiuni despre sedative, sucuri de fructe și haine călduroase. În străfunduri, tânăra Își dădu seama de o schimbare În atitudinea lui. Ieri căutase singurătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și Încete ca să-și dea seama că lăsase să se vadă unde era valetul când făcuse cărțile. Funcționarul de la mesagerie nu-și putu reține un chicotit. — La urma urmelor, spuse Ninici, și eu sunt sărac. — Am pariat deja, spuse Lukici nerăbdător și Ninici Întoarse cărțile. Ochii lui se căscară ceva mai mari când văzu că ambele mize erau câștigătoare. Pentru o clipă, o vagă bănuială Îi trecu peste față. Apoi numără monedele și se ridică. — Vrei să ieși? Întrebă Lukici. — Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]