4,483 matches
-
a spus Ahab). Este menționat și un "profet anonim", care l-a sfătuit pe Ahab în primul război victorios împotriva invadatorului Ben Hadad. În timpul lui Ahab, după Biblie, ar fi avut loc trei războaie cu regatul sirian Aram Damasc din nord-est. Potrivit "Cărții regilor" din Vechiul Testament, Ahab a fost confruntat cu o invazie militară siriană în care regele sirian "ben Hadad" a ajuns să asedieze capitala israelită Samaria. Povestirea biblică menționează că, ascultând sfatul unui profet iahvist anonim, Ahab, cu numai
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
Pe 10 mai 1857 soldații Armatei Indiei Britanice (cunoscuți ca „sepoy (cipai)” din cuvântul urdu "sipaahi" = „soldat”), recrutați din cadrul populației indiene hinduse și a celei musulmane, s-au revoltat împotriva britanicilor în garnizoana din Meerut, (la cam 65 de kilometri nord-est de Delhi). În acele vremuri, dintre cei 238.000 de soldați ai Companiei Indiei Răsăritene Britanice, doar 38.000 erau europeni. Soldații indieni au pornit în marș spre Delhi pentru a-și oferi serviciile împăratului mogul și, în scurtă vreme
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
Se observă că, la nivelul țării, structura etnică a Braziliei nu este omogena. Datorită fluxurilor masive de imigranți europeni, din sec. al XIX-lea, în Regiunea de Sud domină populația albă, însumând un procent de 76,6%. În Regiunea de Nord-Est, 61,1% din populația regiunii este reprezentată de negri și mulatri, aici fiind aduși scalvii africani să muncească. Regiunea de Nord, acoperită cu pădurea amazoniana, are o populație predominant mulatra "pardos", reprezentând 71,5% din totalul populației regiunii. Sud-Estul și
Demografia Braziliei () [Corola-website/Science/310964_a_312293]
-
cel de-al doilea grup etnic din Brazilia. Culoarea pielii variază de la deschis spre negru, fiind o rasă mixtă formată prin amestecul albilor, negrilor și amerindienilor. Cea mai numeroasă populație din această rasă este localizată în regiunea de nord și nord-est a Brazilie. Asiaticii reprezintă al patrulea grup etnic al Braziliei,1 milion de persoane. Cel mai numeros grup etnic asiatic sunt japonezii, urmați de populația chineză și sud-coreenii. Amerindienii constituie al cincilea grup etnic din Brazilia, cu o populație de
Demografia Braziliei () [Corola-website/Science/310964_a_312293]
-
european "E 60" (București - Oradea - Budapesta - Viena), totodată are legături rutiere cu "Coridorul 4 European" (Arad - Deva - Alba Iulia - Târgu-Mureș - Brașov - București - Constanța), care face intrarea localității în circuitului european. Totuși lipsa interconectării rapide cu partea de est (în special nord-est) a țării ("Coridorul 9 European"), privează Târgu Mureșul de legăturile necesare cu aria sa de influență economică. Abundența fluxului de tranzit și transport de marfă, coroborată cu lipsa unei șosele de centură adecvate, augumentează traficul intern, perturbând circulația în municipiu
TranSportul în Târgu Mureș () [Corola-website/Science/309485_a_310814]
-
foarte important în istoria Europei și a creștinismului. În deceniul următor, Charles a condus armata francă împotriva ducatelor estice, Bavaria și Alemannia, și ducatele sudice, Aquitania și Provence. S-a ocupat de conflictul în curs de desfășurare cu saxonii din nord-estul său cu un oarecare succes, dar cucerirea deplină a saxonilor și încorporarea lor în Imperiul Franc va fi înfăptuit de Charlemagne, nepotul său, deoarece Martel și-a concentrat cea mai mare parte a eforturilor sale împotriva expansiunii musulmane. Deci, în loc să
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
Comuna Racovița, este așezată la poalele Vârfului Suru (2281m), pe zona de contact dintre dealurile submontane ale Munților Făgăraș și terasa joasă, aluvionară, de pe malul stâng al Oltului, la o altitudine de 385 metri. Localitatea se mărginește spre nord și nord-est cu hotarul orașului Avrig, hotar care se întinde de la confluența Văii Mârșa cu Oltul și până în Vârful Sorliței, hotar trasat după anul 1200 și marcat ca atare cu semne de hotar numite 'morminți'. De aici, din punctul numit „La tri
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
argilele de „Pe deal”, „Pe față” etc. Harta geologică a zonei Sibiu, editată de Institutul Geologic Român în 1968 Hotarul satului este cuprins între altitudinea de 373m corespunzătoare luncii Oltului și 1049m corespunzatoare „Vârfului Sorliței”. Coborând în trepte pe direcția nord-est, nord-vest, deosebim mai întai o zonă de munți scunzi, puternic fragmentați, legată organic de versanții nordici ai Munților Făgăraș. În cadrul ei se evidențiază: „Dealul Bârnelor”(972m), „Cetatea”(846m), „Vârful Scaonelor”(799m) precum și „Chiscul Pleșii”(779m), înălțimi acoperite cu păduri întinse
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
metru. În general, numărul anual al zilelor cu ninsoare nu depășește pe cel de 40. Străjuită în mare parte de către „Dealu Șăghișului” și de „Dealu Morii”, localitatea este ferită, oarecum, de vânturile care bat în zonă. Iarna, dinspre est și nord-est suflă Crivățul, care aduce zăpezi abundente și geruri mari. Primăvara, de pe versanții Munților Făgăraș, se prelinge spre lunca Oltului „"Vântu ăl mare"”, cald și secetos, care datorită temperaturii sale ridicate și a uscăciunii aerului pe care-l aduce, grăbește topirea
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
cumano-valahilor Basarab s-a războit cu ceilalti cumani. Unii istorici merg atât de departe încât să sugereze mai recent ca însuși clanul din care s-a tras Basarab Întemeietorul își avea originile în sudul Basarabiei de azi pe țărmurile de nord-est ale Mării Negre.. Alți cumani, posibil din același spațiu geo-politic și același deceniu al secolului al XIII-lea, probabil, cum s-a văzut mai sus, înrudiți cu Basarab, și localizați la est de Bugeacul Basarabiei la nordul Mării Negre, au ajuns, covertiți
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
și porturile de aici, plus o înaintare de aproximativ 190 km spre sud-vestul Parisului, de la Le Havre, prin Le Mans spre Tours, astfel încât, după 90 de zile, aliații să controleze zona mărginită de râurile Loara la sud și Sena la nord-est. În lunile care au precedat invazia, Aliații au pus la punct o amplă acțiune de diversiune, „Operațiunea Bodyguard”, concepută să-i convingă pe germani că zonele de debarcare sunt altele decât Normandia, ci mai degrabă Peninsula Balcanică, sau sudul Franței
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
est de zonele de debarcare se afla o câmpie vastă, inundabilă, dintre râurile Orne și Dives, care era ideală pentru desfășurarea unui contraatac al tancurilor germane. Zona de debarcare și câmpia inundabilă erau separate de râul Orne, care curgea spre nord-est dinspre Caen înspre Sena. Singurul punct de traversare al râului Orne la nord de Caen se afla la 7 kilometri depărtare de coastă, în apropierea localităților Bénouville și Ranville. Acest pod era de o importanță vitală pentru orice contraatac german
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
puține detalii cunoscute privitoare la istoria concretă a steagurilor, se pare că cel cu cercul la mijloc a fost semnalizat pentru prima oară în jurul anilor 1860 printre aromânii "cipani" (denumiți și "țipani", "țopani" sau "Torvlahi") care populau un colț din nord-estul provinciei otomane Macedonia, teritoriu aflat azi sub jurisdicția Bulgariei. Această ramură a aromânilor, originară în ultimă instanță din regiunea muntelui Gramos, s-a aflat pentru o vreme sub protecția domnitorului român Alexandru Ioan Cuza, care i-a încurajat să-și
Steagul aromânilor () [Corola-website/Science/309664_a_310993]
-
Rezervația Naturală Srebărna (Природен резерват Сребърна, Priroden rezervat Srebărna) este o rezervație naturală din nord-estul Bulgariei (Dobrogea de Sud), aflată lângă satul cu același nume, aflat la 18 km vest de Silistra și la 2 km sud de Dunăre. Ea cuprinde lacul Srebărna și zona înconjurătoare și se află pe Via Pontica, o rută de
Rezervația naturală Srebărna () [Corola-website/Science/309712_a_311041]
-
și malurile lacului Yssel. Această propunere avea să devină "". Pe 10 septembrie, generalul Dempsey, comandantul Armatei a 2-a britanice, i-a spus mareșalului Montgomery că are dubii asupra eficienței acestui plan și că este de preferat un atac spre nord-est spre Wesel. Montgomery a răspuns că a primit semanle de la Londra prin care se cer acțiuni care să neutralizeze rampele de lansare ale rachetelor V-2, ceea ce însemna că Market Garden trebuia să fie declanșată. Mai mult, operațiunile trebuiau să
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
pentu securitatea podurilor. „Market” urma să folosească cinci divizii din Armata I aeropurtată aliată. Divizia 101-a americană condusă de generalul Maxwell D. Taylor urma să fie parașutată la nord de Corpul al 30-lea, pentru a cuceri podurile de la nord-est de Eindhoven, de la Son și Veghel. Divizia a 82-a aeropurtată americană comandată de generalul James M. Gavin avea să fie parașutată la nord-est de Divizia a 101-a, pentru a prelua podurile de la Grave și Nijmegen, iar Divizia I
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
urma să fie parașutată la nord de Corpul al 30-lea, pentru a cuceri podurile de la nord-est de Eindhoven, de la Son și Veghel. Divizia a 82-a aeropurtată americană comandată de generalul James M. Gavin avea să fie parașutată la nord-est de Divizia a 101-a, pentru a prelua podurile de la Grave și Nijmegen, iar Divizia I aeropurtată britanică condusă de generalul Roy Urquhart și Brigada I independentă de parașutiști polonezi aveau să fie lansați la nordul extrem al zonei de
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
sunt sunt enclave, în timp ce Alaska și Hawaii sunt două state exclave. Teritoriul este împărțit în 7 regiuni. Capitala SUA este Washington, D.C., iar cel mai mare oraș este New York City. În zona estică, paralel cu țărmul Oceanului Atlantic, se întind din nord-est spre sud-vest munții Apalași, cu altitudinea maximă de 2.036 m. Zona centrală cuprinde câmpii și podișuri: în nord-est o parte a podișului Laurențian, spre sud, Câmpiile centrale mărginite de podișul Ozark și apoi munții Ouachita. În vest Marile Prerii
Geografia Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/310007_a_311336]
-
este Washington, D.C., iar cel mai mare oraș este New York City. În zona estică, paralel cu țărmul Oceanului Atlantic, se întind din nord-est spre sud-vest munții Apalași, cu altitudinea maximă de 2.036 m. Zona centrală cuprinde câmpii și podișuri: în nord-est o parte a podișului Laurențian, spre sud, Câmpiile centrale mărginite de podișul Ozark și apoi munții Ouachita. În vest Marile Prerii și munții Anzii Cordilieri, iar în sud câmpia litorală a Golfului Mexic. Lanțul estic al Cordilierilor îl constituie Munții
Geografia Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/310007_a_311336]
-
și prin schimbări bruște care generează deseori uragane și inundații. Cele mai importante cursuri de apă sunt: Mississippi cu afluenții Missouri, Ohio, Tennessee, Arkansas și Red, Rio Grande del Norte, Savannah, Potomac, Delaware, Hudson, Connecticut, Colorado, Sacramento și Columbia. În nord-est, la granița cu Canada, se află Marile Lacuri, cel mai mare sistem lacustru de pe glob. Vegetația este reprezentată în est îndeosebi prin păduri amestecate de conifere și de foioase, păduri de pin, iar în zona centrală prin prerii cu ierburi
Geografia Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/310007_a_311336]
-
doar unei regiuni mai mici a Poloniei Mici. Capitala tradițională este Cracovia. Fluviul Vistula formează o axă a regiunii. Polonia Mică istorică este mult mai mare decât Voievodatul actual care îi poartă numele. Se întinde de la Częstochowa, din vest spre nord-est a Lublin în partea de est. În Evul Mediu târziu, Polonia Mică a devenit treptat centrul statalității poloneze, cu Cracovia fiind capitala țării de la mijlocul secolului al XI-lea până în 1596. Nobilimea sa a condus Polonia atunci când regina Jadwiga era
Polonia Mică () [Corola-website/Science/309996_a_311325]
-
județul Ilfov, Muntenia, România, formată din satele Grădiștea (reședința) și Sitaru. Se află. Se află e pe malurile lacului Căldărușani. Pe teritoriul comunei se află Rezervația forestieră Căldărușani care a luat ființă în 1954. Comuna se află în partea de nord-est a județului, la limita cu județul Ialomița, pe malul râului Vlăsia, în zona unde acesta are confluența cu râul Cociovaliștea și formează lacul Căldărușani. Prin comună trece șoseaua județeană DJ101, care o leagă spre est în județul Ialomița de Fierbinți-Târg
Comuna Grădiștea, Ilfov () [Corola-website/Science/310023_a_311352]
-
sudic al lacului Căldărușani, în zona conacului Hagi Tudorache și a bisericii Sfânta Vineri, ce cuprinde așezări din Epoca Bronzului, secolele al V-lea&al VI-lea e.n. și secolele al XVI-lea-al XVIII-lea; și situl aflat la nord-est de primărie, ce cuprinde o așezare geto-dacică și una din Epoca Bronzului. Celelalte două sunt clasificate ca monumente de arhitectură biserica „Adormirea Maicii Domnului”-Măxineni din satul Grădiștea, datând cel puțin din 1547-1657, cu modificări efectuate în 1859; și biserica
Comuna Grădiștea, Ilfov () [Corola-website/Science/310023_a_311352]
-
Afumați este o comună în județul Ilfov, Muntenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Comuna Afumați este situată în Câmpia Vlăsiei, pe malurile râului Pasărea, la 15 km nord-est de București. Ea are în componență un singur sat, Afumați, satul de reședință, comuna acoperind o suprafață de 6325 ha. Prin comună trece șoseaua națională DN2, care leagă Bucureștiul de Urziceni; lângă Afumați, ea se intersectează cu șoseaua de centură
Afumați, Ilfov () [Corola-website/Science/310026_a_311355]
-
DN1) și spre sud-est la Găneasa, Brănești și Fundeni (ultima în județul Călărași). Se mai învecinează la nord cu comuna Dascălu, la vest cu comuna Ștefăneștii de Jos, la sud cu orașul Pantelimon, la sud-est cu comuna Găneasa, iar la nord-est cu comuna Petrăchioaia. Chiar dacă satul Afumați este atestat documentar în 1510, urme descoperite pe teritoriul de astăzi al comunei duc la părerea că originile Afumațiului, ca așezare omenească, sunt mult mai vechi. Istoricul C.C. Giurăscu (Istoria Românilor, 1937, vol II
Afumați, Ilfov () [Corola-website/Science/310026_a_311355]