4,526 matches
-
scapă, așa că nu sânt de vină aparatele de control, fiindcă ori sânt bune, ori nu sânt bune. Nu ne interesează pe noi fustele încrețite ale moldovencelor, n-au ce face tractoriștii cu fetele astea când le rămân tractoarele împotmolite prin noroaie..." " Chiar acum mă duc..." "Au rebuturi mari, mi se adresă apoi Bularca și, în loc să tragă consecințele care se impun, dau drumul produsului pe piață. La mine acasă mi s-a stricat odată flotorul de la baie, vechi de douăzeci de ani
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cuvele înghesuite în care, în miros de prăjeală și rufe ude, cocleau avortonii socialismului, ocoleam mormanele de PFL, ferindu-ne de pensionari, muncitori în izmene și femeile lor care arătau ca Marian Nistor, și-ajungeam la capătul betonului; ne scuturam noroiul de pe cizme și-o porneam pe străduțe. Era ca și cum ai fi sărit dintr-un container: asfaltul se rupea, casele vechi începeau trist, abrupt, cu zidurile laterale retezate și grădinile ciobite de moloz. Îți venea să urli. Privirea se-așeza apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
după cincizeci de ani de comunism. Acum lipseau din doi în doi metri, parcă strada fusese decupată de-un dobitoc. Aveai impresia că te plimbi pe-o cartelă Jaquard; dacă le cercetai de-aproape, găurile erau deja înfundate cu crengi, noroi și frunze. Mai dispăruseră și casele vechi, cu marchiză de sticlă și îngerași grăsulii deasupra ferestrelor. Orașul le îngrămădise printre blocuri, fugărindu-le dintr-un cartier într-altul, până nu mai rămăseseră decât niște insule izolate, ascunse de ochiul trecătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
făcut de TIR-uri. Apa băltea tot anul acolo, și-n mod sigur nu era de la robinet. Sătenii se-amuzau, făceau pariuri la un rachiu, care trece și care rămâne împotmolit. După pod, ieșeai din apă, dar morfoleai mașina prin noroi și pietriș, deșertat de basculantele care lucrau pe centură. Abia la urmă, ajungeai la RAR. Plecai de-acasă frumos, cu mașina spălată, cum scria pe hârtia de programare; când intrai pe poartă, puteai să juri că te-ai întors de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu era submarin. L-am văzut din nou pe Mihnea, de data asta-n fața farurilor. Făcea semne cu mâna, să accelerez ușor. Am mers pe mâna lui și-am apăsat pedala: încet, cu grijă. Oricând puteam să rămânem în noroi. „Dă-i balans, bolovane!“, striga instructorul auto la mine, pe traseu în Pajura. Nu ploua la fel de tare, dar ne împotmolisem pe-o laterală, spre Dămăroaia. Abia am scos mașina de-acolo, ne-au ajutat niște țigani. Era o figură instructorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ajuns în Neptun. Am depășit ușurel zona din centrul stațiunii, cu grijă să nu se țină cineva după mine. Rămăsesem singuri, nu mișca nimeni în jur. Crima perfectă. Prudent, am tras Opelul în spatele sălii Uniunii, sub un salcâm. Ploua cu noroi și frunze, dar măcar controlam ieșirea din spate. Aia pe care urma să ridicăm „coletul“. Mihnea a deschis ușa din dreapta și-abia atunci pauza din capul meu a încetat și-am auzit cuvintele. Parcă butonase cineva sonorul la un DVD
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu-atâta grijă. Degeaba te căzneai să aduni cât mai mult, se găsea mereu ceva care să te doboare. Blocurile cădeau, forfecate de grinzi putrede și țevi sparte. Casele scrâșneau din temelii. Halele postmoderne, copiate pe verticală, scuipau praf și noroi prin mii de panouri sticloase: 280 de tone pe kilometru pătrat. Când veneau ploile, cartiere întregi pluteau, cu mașinile legănându-se la suprafață. În mijlocul îngrămădelii de bălți, case pestrițe și hale industriale, lumea căuta să mai pună ceva. Spațiile libere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca-n Creangă sau Tom și Jerry. Doudou avea vreo patru ani, un singur filament de păr și niște galoși de polițist în picioare, cu care juca fotbal prin curte. Uneori, Tonton stătea în poartă și recolta mingi pline cu noroi de la Pif și Hercule. Când uita să se descalțe, îi arunca nevastă-sa din bucătărie cu tigăi și veselă în cap. Era o figură Cezar. Prin 2002, se angajase împreună cu Andrei la o firmă cehească de mașini second-hand. Andrei lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vizibil, într-o explozie de metal și cioburi lovind casca pilotului. Dedesubt, la sol, lângă umărul care ținea pușca, se încorda un soldat - englez, australian sau multinațional, nu-ți puteai da seama, pentru că trăgea cu spatele, avea uniforma pătată de noroi și bombănea în limba franceză, pe gustul traducătorului și înțelesul publicului cititor: „Damned!“. Soldatul tocmai ridica brațele spre cer, în timp ce colegii lui jubilau: „Bien joué! Bon Dieu!“ Și mai jos, în aceeași bulă a replicii, se putea citi continuarea: „Par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să se arate în sat; de când se întorsese, nu mai umbla decât desculță. În aceste zile, mai ales copiii, cu toată ceata - și erau vreo patruzeci și ceva de școlari -, au început s-o necăjească și chiar să arunce cu noroi în ea. Ea s-a rugat de un păstor s-o lase să păzească vacile, dar păstorul a alungat-o. Atunci ea, fără voie, a început să plece de acasă ziua întreagă, ținându-se după cireadă. Deoarece îi aducea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sătenii au vrut s-o judece și s-o pedepsească, dar, slavă Domnului, au renunțat; iar copiii s-au înrăit și mai mult, n-o mai lăsau în pace, o necăjeau și mai abitir ca înainte, aruncau în ea cu noroi; o goneau, ea fugea ca să scape de ei, fiind bolnavă de piept, se sufoca, însă o urmăreau în continuare, țipând, ocărând-o. Odată eu era cât pe ce să mă bat cu ei. Apoi am început să le vorbesc, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui, totul s-a stricat și că, în sfârșit, situației trebuie să i se pună capăt. Ajunseră într-un târziu pe strada Liteinaia. Încă mai era moină; un vânt deprimant, călduț, jilav șuiera pe străzi, echipajele își afundau roțile în noroi, trăpașii și gloabele tropăiau sonor, înfundându-și potcoavele prin bălți și lovind cu ele caldarâmul. Mulțimea posacă și plouată a pietonilor rătăcea pe trotuare. Nu lipseau nici bețivii. Vedeți aceste mezanine luminate? întrebă generalul. Aici locuiesc toți foștii mei camarazi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe cei prezenți. — Ar fi foarte bine dacă ați pune capăt singur și pe loc acestei tărășenii, spuse Aglaia cu o seriozitate cumva deosebită, apropiindu-se de prinț. Iar nouă permiteți-ne să fim martori. Vor să vă împroaște cu noroi, prințe, și dumneavoastră trebuie să vă justificați în mod solemn: de pe acum mă bucur grozav pentru dumneavoastră. — Și eu vreau ca, în sfârșit, să se termine cu această pretenție infamă! strigă generăleasa. Ia-i tare, prințe, nu-i cruța! Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ai fost în stare nici măcar să pricepi că Lizaveta Prokofievna a rămas acum cu dumneata numai fiindcă ești bolnav - numai dacă într-adevăr ești pe moarte -, ca să zic așa, din milă, din pricina jalnicelor dumitale cuvinte, domnule, și nici un fel de noroi nu-i poate, în nici un caz, împroșca numele, calitățile și aprecierea de care se bucură... Lizaveta Prokofievna! încheie generalul, care se înroșise tot la față. Dacă vrei să pleci, atunci să ne luăm rămas-bun de la bunul nostru prinț... — Vă mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sunt la mijloc, alții și, ca să zic așa, e mai degrabă o fantezie decât o intrigă. — Păi despre ce-i vorba? Explică-mi, pentru numele lui Hristos! Chiar nu înțelegi că mă privește în mod direct? Doar este împroșcat cu noroi Evgheni Pavlovici. — Prințe! Prealuminate prințe! începu iarăși să se strâmbe Lebedev. Doar dumneavoastră sunteți cel care nu-mi permite să spun tot adevărul; doar am mai început să vă spun adevărul; nu m-ați lăsat să continui... Prințul tăcu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dincolo de Balcani pe un ger de crăpau lemnele și pietrele, în caz de-a se descoperi lucrul, e însărcinat el însuși să conducă cercetările în contra sa, apoi e ales senator, trece în funcții și mai bine plătite și stropește cu noroiul trăsurii sale pe acei pe cari i-a despoiat. Caracterul poporului nostru este atât de blând încît el pare făcut anume pentru ca cei virtuoși să domnească peste el, ca de obicei. El nu se indignează de nimic; nici de afacerea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
vite și-i duce iar la percepție și, dacă peste noapte n-au găsit să plătească banii, ei [î]i bagă cu picioarele goale prin pâraie, prin spini, încalică pe gâtul lor, [î]i ung pe obraz cu baligă, cu noroi, în fine iscodesc tot feliul de batjocuri, tot feliul de schingiuri. Copiii, femeile umblă și ele sărmanele împrejurul bărbaților, se smulg de păr, se bocesc, cad în genunchi; sărută picioarele dorobanților, călărașilor, primarilor, perceptorilor, se roagă să-i mai păsuiască
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
bunul trai al țăranului, când oamenii caută cauzele organice ale acestor rele, ce găsește "Romînul" să răspunză? Ia pasaje dintr-un articol al corespondentului nostru din Galați, falsifică înțelesul lor și spune că noi numim poporul care muncește și plătește noroi și vulg ordinar. Nu poporul care muncește și plătește îl numim astfel. Pe demagogi, pe cei ce-l amăgesc și-l exploatează, pe lepădăturile orășenești cari au împînzit satele ca tot atâtea lipitori, cari bagă ura și invidia între țărani
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
că legile naturii nu se pot altera, că prin urmare aceleași cauze aduc totdauna aceleași efecte. Acest pasaj arată în adevăr cum un rege, bun de altmintrelea, dar fără prevedere a fost jertfa demagogilor pe care i-a ridicat din noroi. Ca exemplu istoric ne învață că un rege cată să se păzească de-a face adiutanți și miniștri din eroii militari de la 11 fevruarie, din conspiratori de meserie. "Pseudo - românul " însă face cu totul alte deduceri, căci iată ce zice
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
gata să se Înece, oblojește rănile celui căzut Între tâlhari, slujește la patul bolnavului cu devotament, sfială, prețuire și dragoste, poartă poverile celor mai slabi (Galateni 6, 2), sfătuiește În bine pe cel ce este gata să se prăvălească În noroiul patimilor, satură pe cel flămând, adapă pe cel Însetat, Îmbracă pe cel gol, cercetează pe cel bolnav (Matei 25, 35‑36) etc. Dragostea apropie suflet de suflet, inimă de inimă și pune pe om În slujba omului. Dragostea face pe
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
posibilă la expresionism. Adeseori, sub entuziasmul întâmpinării feeriei citadine, străbate o tensiune surdă, un aer de „nebunie”, o anume stridență, pe care „țipătul fals” al „soneriei Europei” o sugerează pregnant, ca și „huruitul roților în beznă / și nebunia ca un noroi până la gleznă”, ori alte versuri precum: „Se-apropie noaptea: despletire albă, troică în nebunie”, „corul-lătrat: sirene și ciori Ave-Marie. Abstract surâsul. Vântul prins de epilepsie / Întreg șahul cer, în apă cu frunze răsturnat” etc. În chiar miezul energicelor, vitalelor desfășurări
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
într-un "neoclasicism" aflat în contratimp cu modele. Iar după 1989 desincronizarea cu jocul simulacrelor, cu bășcălia și cu pornografia ghidușă a fost și mai izbitoare. Iar peste toate, într-o vreme când e de bon ton să împroști cu noroi pe Eminescu, C. D. Zeletin mărturisește că dintre toți poeții români se simte cel mai apropiat de autorul Odei (în metru antic). Mărturisesc că nici eu n-am fost pregătit să-l înțeleg altfel pe poetul C. D. Zeletin când
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
șansă: de a-l cunoaște pe Eminescu din exterior, de a-și redimensiona, astfel, destinul spiritual printr-o transformare profundă. Domnia sa are dreptate să se mire că românii, atât de bogați la ei acasă, prin Eminescu, își mânjesc comoara cu noroiul cel mai sordid, "urinând", adică, "pe temple". Marea revelație a autoarei a fost că geniul eminescian are consistența ontologică a unui spirit de dimensiunile lui Heidegger. Iar descoperirea a fost posibilă deoarece lecturile critice ale Svetlanei Paleologu-Matta s-au prelungit
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Eugen Simion). Trăirea filosofică și religioasă începe să se întemeieze în versuri precum cele din Certitudine: „Cu siguranță lumea-i prea mare / Pentru durerea mică din noi, / Pentru ce-am durat nevârstnici și goi, / Catapetesme de vise / Din lut și noroi”, modul de abordare înrudindu-se mai mult cu cel arghezian. Deși stilul este excesiv intelectualizat, tematica aduce în prim-plan neliniștile existențiale, care vor constitui „sursa de analiză” și mai târziu. Fragilitatea graniței dintre ființă și neființă, invocată obsesiv în
VESPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290504_a_291833]
-
absența toxinelor și a reziduurilor, este evident că trebuie să ne păstrăm curățenia internă și externă pentru a fi sănătoși. De fapt, numeroase boli sunt provocate de neglijarea igienei fizice. Un corp murdar nu Înseamnă neapărat că este acoperit de noroi sau de jeg. Este vorba și despre interiorul corpului și despre cât de important e să-l păstrăm curat. Igiena fizică Înseamnă, printre altele, crearea unei baze solide de qi. Această bază asigură automat cea mai mare parte din munca
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]