KorAP: Find »[drukola/base=oaspete & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...128 129 130 ...308 >

7,693 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392

mai tare, o aducea Într-o stare de surescitare vecină cu isteria. De mult timp Mașa nu mai râsese atât. Simpla prezență a Extraterestrului o făcea să uite pe moment de toate necazurile și să se simtă În largul ei. Oaspetele, În schimb, se manifesta destul de ponderat. Gusta giumbușlucurile Mașei, și nu prea. - Nu glumi cu asemenea lucruri, spuse Extraterestrul. De-ai ști ce se Întâmplă acolo sus, te-ai Îngrozi. Ai văzut tu, vreodată, Mașa, un tablou electronic de comandă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Câț, făcu el, alungând motanul negru care Încerca să se i urce din nou pe genunchi. Ia-l de aici, Mașa. Nu-mi plac motanii. Seamănă cu diavolii și au un caracter pervers. - Visarion, se răsti Mașa la motan, lasă oaspetele În pace. Ia treci la locul tău pe canapea! Motanul Își desprinse ghearele din genunchii Extraterestrului și, mieunând mieros, se lipi de fusta Mașei. - Dacă ar fi după mine, aș spânzura toți motanii din lume de câte un bec și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
zicem, În anul 2026, pierzând doar opt sute de milioane de spermatozoizi, acel procent de zece la sută, atunci spune-mi, te rog, dragă Mașenca, la ce v-ar mai trebui ceilalți bărbați!? Mașa Îl privi din nou cu suspiciune. Desigur, oaspetele o punea la Încercare. Probabil Înșirase toate aceste bazaconii ca s-o vâre În cine știe ce Încurcătură... - Da, Într-adevăr, spuse oaspetele, am vrut să te pun la Încercare. Să văd ce gândești despre bărbați... - Și ce gândesc? Îl sfidă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
rog, dragă Mașenca, la ce v-ar mai trebui ceilalți bărbați!? Mașa Îl privi din nou cu suspiciune. Desigur, oaspetele o punea la Încercare. Probabil Înșirase toate aceste bazaconii ca s-o vâre În cine știe ce Încurcătură... - Da, Într-adevăr, spuse oaspetele, am vrut să te pun la Încercare. Să văd ce gândești despre bărbați... - Și ce gândesc? Îl sfidă cu privirea Mașa. Extraterestrul se eschivă. - Adevărul e pe undeva la mijloc, zise. Bărbații nu sunt chiar așa de răi cum par

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
ei. Formau un adevărat vârtej. Nu scăpa bine de una, când locul ei Îl lua alta. Erau asemenea unui stol de ciori ce se rotesc seara deasupra unui câmp proaspăt arat. Oare cine o inspira să vorbească astfel? Nu cumva oaspetele străin, care sforăia acum pe canapea? Gândurile ei nu cumva erau gândurile pe care i le insufla el, tocmai ca să-i sucească mințile și s-o Împingă spre necredință? De ce astfel gânduri n-o frământaseră pe Mașa până acum? În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
unul, ci de mai mulți dumnezei care te obligau să crezi În ei... Ce fel de dumnezei mai sunt și ăștia? Își spuse ea. Nu cred În nimic și nici nu respectă singura entitate care se roagă pentru toți?!“ Probabil oaspetele glumise sau voise să-i Încâlcească mintea și așa destul de Încâlcită după atâta sporovăială fără rost... Da, Întrebările sale roiau asemenea unui stol de ciori. Ciorile umblau prin mintea ei, răscoleau cu ciocurile lor negre solul proaspăt arat și semănat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Dumnezeu. În fond, nu aceasta este și dorința intimă a fiecărui om? Nu vrea oare bărbatul să fie Dumnezeu În casa sa? Să fie Dumnezeu pentru femeia lui? Iar femeia să fie adorată de el ca o icoană? Poate că oaspetele sosit din alte galaxii se simțea În lumea lui atât de singur și Înstrăinat de toți, Încât venise pe Pământ să caute un suflet care să-i Însenineze gândurile și să-i aline durerea. Gândindu-se la toate aceste lucruri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
m-aș Întoarce În casă cu găletușa goală, iar laptele din țâțele Evlampiei ar ajunge În halatul lui...“ După discuția de-aseară cu Extraterestrul, Mașa dormise destul de prost, răsucindu-se când pe o parte, când pe alta pe canapea. Pe oaspete Îl culcase În tindă, așternându-i pe laviță o plapumă veche pe care o folosi În loc de saltea, acoperind-o cu lenjerie curată, dar destul de ponosită, iar de Învelit, Îl Înveli cu o cergă aspră adusă din pod. Mașa insistase să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
de Învelit, Îl Înveli cu o cergă aspră adusă din pod. Mașa insistase să-i ofere canapeaua, vizitatorul Însă o refuză politicos, spunând că nu a venit aici ca să se lăfăiască În huzur și nici să ia locul nimănui. Dimpotrivă, oaspetele dorea să-și odihnească oasele pe un pat cât mai aspru, eventual să doarmă pe podea sau afară, pe pământul gol, la rădăcina vreunui pom, punându-și un bolovan sub căpătâi. Abia după nenumărate insistențe, Mașa reușise să-l facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
aș putea Înlocui. Sigur că da. Ori fac pe câinele, ori fac pe Onisei, mi-e totuna...“ „L-ați cunoscut pe fostul meu bărbat?“ Întrebase cu inimă strânsă Mașa. „L-am cunoscut, cum să nu-l cunosc, Începuse să turuie oaspetele. Eram, Într-un fel, vecini și ne Întâlneam destul de des. Pe Calea Lactee... Părea un om destul de rezonabil... Mai schimbam o vorbă Între noi, iar uneori, poposeam la una mică... Ai zis că mi-ai lăsat și o țâră de rachiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
om destul de rezonabil... Mai schimbam o vorbă Între noi, iar uneori, poposeam la una mică... Ai zis că mi-ai lăsat și o țâră de rachiu? Asta nu e rău...“ Mașa se hotărîse să nu-i mai pună nici o Întrebare oaspetelui, deși ardea de curiozitate să afle ce s-a Întâmplat cu răposatul ei soț. Vizitatorul era Într-un asemenea hal de beție, Încât sigur nu ar fi fost În stare să spună ceva coerent. Chiar treaz fiind, vorbea În așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
lăsase păgubașă și nu-l mai Întrebase nimic de Onisei, deși vizitatorul continua să bată apa-n piuă, pomenind ba de câine, ba de fostul ei bărbat. În fine, tot Împleticindu-se și boscorodind ba despre una, ba despre alta, oaspetele se retrăsese Încet-Încet În tindă și, fără să-și mai scoată cizmele murdare de noroi, se Întinsese pe laviță și adormise cu fața În sus. „La noi se doarme cu fața-n jos, murmurase el prin somn, dar aici eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
atunci mă culc. Că dacă te durea, poate nu mă mai culcam...“ „Hai, noapte bună“, Îi urase din ușă gazda. „Mai este și mâine o zi...“ „Sigur că este. Somn ușor și vise plăcute“, bolborosise vizitatorul pe jumătate adormit. După ce oaspetele se culcase, Mașa strânsese masa, apoi Își făcuse rugăciunile de seară, apoi se apucase să tămâieze prin odaie. Tămâiase, rostind Tatăl nostru, masa, scaunul, cuțitele, paharele, furculițele, cana, resturile de scrumbie și de pâine pe care le strânsese de pe masă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
du-te la treburile tale...“ Însă de la Îndemn până la faptă era o cale destul de lungă, astfel că Mașa, după ce-și șterse mâinile de poală, rămase cu ele atârnate În gol; gândurile Îi zburau când la Țara Sfântă, când la oaspetele care sforăia și acum pe lavița din tindă, când la copilăria ei pierdută În negura uitării... La babulea Tatiana, la tatăl ei, Nicanor, și la mama sa, Fevronia, ale căror chipuri Îi răsăreau tot mai cețos În minte, dar de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
a clopotelor strălucind În soare i s-au Întipărit adânc În memorie. Ele s-au sedimentat atât de profund În conștiința ei, Încât de fiecare dată când e departe de satul ei natal, le aude tânguindu-se prin ceață... Fiecare oaspete sosit duminică În casa lor Îi dădea fetiței, la plecare, câte o bancnotă de zece lei. Nașul ei, Martirie, un bărbat Înalt, frumos, rămas nebotezat, care Îi vizita destul de des, mai ales În luna premergătoare sărbătorilor, stând În prag, lipea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Mecadosta trăgea o linie, trecând și data. Uneori, consemna ora, minutul și secunda fulminantă. Linia și data le trecea cu penița obișnuită, tocmai ca să sublinieze, prin contrast, diferența, dintre circumstanță și instanță. Ei bine, Mașa, cu banii adunați din buzunarele oaspeților și ale părinților, Își cumpărase din prăvălia unui evreu rădăuțean, prieten cu tatăl ei, un stilou identic cu cel pe care-l avea directorul. De aici și până la jocul „de-a domnu’ Mecadosta“ nu a fost decât un pas. Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
otova ca un ou sau naiba știe ce... Poate că m-am Întrecut aseară prea mult cu băutura, iar azi mi se Învârte capul de văd totul rotund...“ Ce se Întâmplase cu fața și cu părul său? Nu cumva apropierea oaspetelui avusese asupra ei o influență atât de nocivă, Încât Îi ștersese de pe chip orice trăsătură umană, făcând-o să semene cu o sferă? „Mai lipsește să vină cineva și să traseze pe față continentele și am să arăt taman ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
nici un sens. „E ca și cum, Își spuse ea, Înăuntrul oului pe care l-a ouat găina s-ar afla Însăși găina care l-a ouat... Și În afară de aceasta, găina ar fi În același timp și găină, și ou.“ De când Îi venise oaspetele din alte galaxii, toate se Întorseseră În casa ei cu susul În jos... Ba chiar și mintea sa gândea anapoda. „Pesemne, Își spuse ea, În lumea lui orice-i posibil...“ Mașa stătea pe trepied cu privirea ațintită În gol. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
subțire, aducând cu un tirbușon, și pâlnia spiralată căpătau forme și proporții neobișnuite În Închipuirea Mașei. „Nu cumva nemernicul mi-a făcut pocinogul, că am suferit astfel de transformări?“, Îi trecu prin minte. „Dar când?“, se Întrebă ea. Că doar oaspetele după ce s-a Îmbătat a adormit, iar ea a rămas În continuare trează!? „Nu cumva a fost suficient să-mi Închipui ceea ce mi-am Închipuit pentru ca dorința să se transforme-n faptă?“ Nu văzuse ea, oare, această entitate, În imaginația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Parcă ghicindu-i gândurile, Evlavia Își răsuci gâtul, aruncându-i o privire plină de reproș. Privindu-o la rândul său, Mașa tresări de spaimă: capul ce se Întorsese spre ea semăna cu Extraterestrul. „Vasăzică așa, umblați cu fofârlica...“, Îngână ea. Oaspetele Însă nu catadicsi să-i răspundă. Ci, apucând În dinți ziarul vechi pe care Mașa Îl dosise Într-o crăpătură pentru ca să aibă cu ce să-și șteargă seara sticla de la lampă, Începu să-l mestece alene, privind-o cu insistență

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
v-am rugat să-mi faceți nici o dezlegare... Nu am nevoie de nimic. Taina datului În boghi păstrați-o pentru dumneavoastră. Eu mă mulțumesc cu ce am... Nu am nevoie nici de aur, nici de argint.“ „Nu insinuez nimic, răspunse oaspetele. Și-am spus una, iar tu Înțelegi alta. Aici nu e vorba de nici un fel de boghi sau de vreo altă scamatorie. Ceea ce ai văzut tu e un anunț de la «Mica publicitate», cu care eu n-am nici În clin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
neobrăzate, În timp ce părul despletit Îi mătura podeaua... „Ne-am Împerecheat În interiorul acestui animal, repetă Extraterestrul. Tu Însuți, În dublă ipostază, ai fost martoră la acest proces.“ „Și acum ce se va Întâmpla cu mine?“, Întrebă femeia. „Nu fi Îngrijorată, răspunse oaspetele, Îmblânzindu-și vocea. Te voi lua În lumea mea...“ „Nu plec nicăieri, spuse Mașa, locul meu e aici.“ „Ai să fii și aici, și dincolo, replică oaspetele. În universul În care trăiesc eu, dubla prezență e un fapt curent. Unindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
acum ce se va Întâmpla cu mine?“, Întrebă femeia. „Nu fi Îngrijorată, răspunse oaspetele, Îmblânzindu-și vocea. Te voi lua În lumea mea...“ „Nu plec nicăieri, spuse Mașa, locul meu e aici.“ „Ai să fii și aici, și dincolo, replică oaspetele. În universul În care trăiesc eu, dubla prezență e un fapt curent. Unindu-te cu mine, și tu ai devenit pe jumătate ubicuă... De altfel, adăugă el, am să-ți fac o mărturisire: am venit aici multiplicat În câteva zeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
În locuri diferite? Sau cum pot ocupa mai multe trupuri același loc În spațiu? Ceea ce-mi spune această arătare e rodul unei minți bolnave, care urmărește să-și transfere boala și În mintea mea...“ „Nu urmăresc nimic, Îi spuse oaspetele. Vreau doar să te lămuresc asupra unor chestiuni privind identitatea mea și să elimin din mintea ta anumite clișee pe care ți le-ai Însușit cu sau fără voia ta. Dar să-mi continui ideea: puteam să obțin aprobarea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Extraterestrul bântuise sau bântuia acum și prin alte case tăvălindu-se prin pat sau cine știe prin ce alte locuri cu alte femei n-o Încânta deloc... „Poate că-și fac, ce te interesează? Nu cumva te Încearcă gelozia?“, behăi oaspetele. „Văd că ați organizat aici o adevărată orgie!“, exclamă ea. „Nu am organizat-o singur...“ „Nu, spuse Mașa, nu singur, ci cu toate celelalte șaptezeci de trupuri ale dumneavoastră...“ „Șaizeci și nouă, o corectă Extraterestrul. Am făcut această precizare pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]