5,043 matches
-
parte din cavaleri și mercenari greu înarmați. Și oștile otomane aveau un nucleu format din oameni care posedau un armament greu (platoșe, coifuri, cămăși de zale etc). Din puținele informații pe care le avem, putem să afirmăm că și în oștile românești din secolele XIV-XV existau oameni bine înarmați, la fel ca cei din statele feudale apusene. O frescă de pe un stâlp din biserica Sfântul Nicolae din Curtea de Argeș reprezintă pe un cavaler înarmat așa cum erau înarmați cavalerii occidentali. La 22 iunie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oțel; dar drept platoșă ei toți îmbracă niște haine de in, umplute cu bumbac în grosime de trei patru degete, mai ales în partea umerilor și până la coate... și sunt socotite drept platoșă, căci sabia nu le poate pătrunde”. În oastea moldoveană se aflau și oameni care slujeau cu plată, mercenari, dar numărul lor era mic în secolul al XV-lea. Reichestorffer scria că Petru Rareș “ține pentru strălucirea curții sale, pe cheltuiala sa zilnică, trei mii de călăreți care stau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Rareș “ține pentru strălucirea curții sale, pe cheltuiala sa zilnică, trei mii de călăreți care stau necontenit sub arme, gata să însoțească oriunde pe voievod”. Bine înarmați trebuie să fi fost și marii boieri care, cu slugile lor, alcătuiau elita oastei, oastea cea mică. Ca forță de șoc, această oaste era inferioară elitei oștilor ungurești sau polone. Aceasta o arată felul în care Ștefan cel Mare i-a înfruntat pe turci la Cătlăbuga, modul în care a folosit corpul de călăreți
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ține pentru strălucirea curții sale, pe cheltuiala sa zilnică, trei mii de călăreți care stau necontenit sub arme, gata să însoțească oriunde pe voievod”. Bine înarmați trebuie să fi fost și marii boieri care, cu slugile lor, alcătuiau elita oastei, oastea cea mică. Ca forță de șoc, această oaste era inferioară elitei oștilor ungurești sau polone. Aceasta o arată felul în care Ștefan cel Mare i-a înfruntat pe turci la Cătlăbuga, modul în care a folosit corpul de călăreți greu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
zilnică, trei mii de călăreți care stau necontenit sub arme, gata să însoțească oriunde pe voievod”. Bine înarmați trebuie să fi fost și marii boieri care, cu slugile lor, alcătuiau elita oastei, oastea cea mică. Ca forță de șoc, această oaste era inferioară elitei oștilor ungurești sau polone. Aceasta o arată felul în care Ștefan cel Mare i-a înfruntat pe turci la Cătlăbuga, modul în care a folosit corpul de călăreți greu înarmați, trimiși în ajutor de regele polon. Valoarea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
călăreți care stau necontenit sub arme, gata să însoțească oriunde pe voievod”. Bine înarmați trebuie să fi fost și marii boieri care, cu slugile lor, alcătuiau elita oastei, oastea cea mică. Ca forță de șoc, această oaste era inferioară elitei oștilor ungurești sau polone. Aceasta o arată felul în care Ștefan cel Mare i-a înfruntat pe turci la Cătlăbuga, modul în care a folosit corpul de călăreți greu înarmați, trimiși în ajutor de regele polon. Valoarea individuală a luptătorilor români
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
scut și cu sabie încovoiată, arme îndeosebi turcești, câțiva folosesc buzdugane de fier și cei mai mulți securea. Se încaieră la luptă cu atâta îndrăzneală, cu atâta dispreț de dușman și încredere în sine încât deseori cu puține forțe au bătut chiar oști puternice ale vecinilor... Ei pot să ridice, dacă trebuie să lupte cu toate forțele, patruzeci de mii de oameni călări. La acele neamuri nu se folosește aproape deloc pedestrimea, atât pentru că este alcătuită din oamenii cei mai de jos, și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cai mici, dar foarte buni la muncă, nu se prea deprind cu grajdul; chiar în mijlocul iernii pasc pe câmp și învățați de desprinderea zilnică și de nevoie ei zdrobesc cu copitele lor, deși nu au potcoave, gheața acoperă iarba.” Așadar, oștile Țărilor Române, aveau în secolele XIV-XVI efective foarte mari în comparație cu oștile feudale din apusul continentului. Aceste oști erau alcătuite din luptători care se bucurau de aprecieri laudative din partea străinilor care i-au cunoscut. Tactică și strategie. Inferioritatea armamentului din oștile
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu grajdul; chiar în mijlocul iernii pasc pe câmp și învățați de desprinderea zilnică și de nevoie ei zdrobesc cu copitele lor, deși nu au potcoave, gheața acoperă iarba.” Așadar, oștile Țărilor Române, aveau în secolele XIV-XVI efective foarte mari în comparație cu oștile feudale din apusul continentului. Aceste oști erau alcătuite din luptători care se bucurau de aprecieri laudative din partea străinilor care i-au cunoscut. Tactică și strategie. Inferioritatea armamentului din oștile române era suplinită de modul în care românii au înțeles să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe câmp și învățați de desprinderea zilnică și de nevoie ei zdrobesc cu copitele lor, deși nu au potcoave, gheața acoperă iarba.” Așadar, oștile Țărilor Române, aveau în secolele XIV-XVI efective foarte mari în comparație cu oștile feudale din apusul continentului. Aceste oști erau alcătuite din luptători care se bucurau de aprecieri laudative din partea străinilor care i-au cunoscut. Tactică și strategie. Inferioritatea armamentului din oștile române era suplinită de modul în care românii au înțeles să ducă războiul, care este aproape fundamental
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oștile Țărilor Române, aveau în secolele XIV-XVI efective foarte mari în comparație cu oștile feudale din apusul continentului. Aceste oști erau alcătuite din luptători care se bucurau de aprecieri laudative din partea străinilor care i-au cunoscut. Tactică și strategie. Inferioritatea armamentului din oștile române era suplinită de modul în care românii au înțeles să ducă războiul, care este aproape fundamental deosebit de acela folosit de oștile feudale din Apusul continentului. Istoricii militari sunt de acord cu faptul că tactica și strategia oștilor occidentale feudale
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care se bucurau de aprecieri laudative din partea străinilor care i-au cunoscut. Tactică și strategie. Inferioritatea armamentului din oștile române era suplinită de modul în care românii au înțeles să ducă războiul, care este aproape fundamental deosebit de acela folosit de oștile feudale din Apusul continentului. Istoricii militari sunt de acord cu faptul că tactica și strategia oștilor occidentale feudale se rezuma, până către sfârșitul secolului al XV-lea, aproape la un singur principiu, atacul cavaleriei executat în masă. J. B. Liddell
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
armamentului din oștile române era suplinită de modul în care românii au înțeles să ducă războiul, care este aproape fundamental deosebit de acela folosit de oștile feudale din Apusul continentului. Istoricii militari sunt de acord cu faptul că tactica și strategia oștilor occidentale feudale se rezuma, până către sfârșitul secolului al XV-lea, aproape la un singur principiu, atacul cavaleriei executat în masă. J. B. Liddell Hart arăta că “lipsa de subtilitate a acestei strategii caracteriza mentalitatea acestei epoci. Strategia medievală, de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
urmată de lupta om la om, bătălia transformându-se într-un duel de mari proporții. În acest sens, pare semnificativă observația pe care o făcea Jean de Beuil, soldat de meserie, despre lupta de la Formigny (15 aprilie 1450): “niciodată o oaste nu trebuie să manevreze în fața alteia, trebuie mai bine să se lupte în locul în care a găsit-o dușmanul”. La Pavia, în 1525, Francisc I avea o numeroasă artilerie, care fusese amplasată în prima linie cu gândul de a lovi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și materială. Unul dintre principiile strategice, de la care domnii români nu s-au abătut, a fost acela de a evita o confruntare decisivă în câmp deschis, unde inamicul ar fi fost superior dacă nu ca număr, cel puțin ca armament, oștilor românești. Urma, apoi, distrugerea hranei din calea năvălitorilor, dându-se foc și pustiind totul. Acest principiu a fost sintetizat în mod strălucit de Grigore Ureche, care scria că românii nu au luptat niciodată “la gol”, adică în câmp deschis. Campania
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
-se foc și pustiind totul. Acest principiu a fost sintetizat în mod strălucit de Grigore Ureche, care scria că românii nu au luptat niciodată “la gol”, adică în câmp deschis. Campania din 1330, când regele Carol Robert de Anjou și oastea lui de cavaleri au suferit un adevărat dezastru, cum îl caracterizează el însuși, la Posada, este un exemplu de felul în care s-a folosit strategia, pentru a slăbi puterea de luptă a adversarului. Cronicarul (istoricul) bizantin Laonic Chalcocondil, care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de pe cal pe adversar. Domnii români au imaginat și anumite procedee tactice: simularea unui atac, apoi retragerea în fugă, atrăgându-l pe inamic într-un loc unde putea fi atacat din toate părțile și, ceea ce nu întâlnim în confruntările dintre oștile feudale din apusul Europei, organizarea unui atac de noapte. Așa a procedat Țepeș, în 1462, așa a făcut Ștefan cel Mare la Baia, în 1467. Dând foc caselor sau corturilor, se crea confuzie, mai ales că dușmanul era surprins în timp ce
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Matei Corvin. Atacul s-a desfășurat în adânc. Chalcocondil scria că Țepeș “având făclii și torțe aprinse și înaintând cu armata în ordine desăvârșită și bine închegată, s-a pornit întâi asupra Porții (cortului) împăratului”. În lupta de la Baia, oastea lui Ștefan cel Mare, care înainta pe două ulițe, era organizată în formă de pătrat (careu), cum scrie Bonfinius. Rolul comandantului. Comandantul unei oști feudale pornea la atac în fruntea alor săi, conducând personal unitățile din subordine. Prezența șefului, vitejia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
desăvârșită și bine închegată, s-a pornit întâi asupra Porții (cortului) împăratului”. În lupta de la Baia, oastea lui Ștefan cel Mare, care înainta pe două ulițe, era organizată în formă de pătrat (careu), cum scrie Bonfinius. Rolul comandantului. Comandantul unei oști feudale pornea la atac în fruntea alor săi, conducând personal unitățile din subordine. Prezența șefului, vitejia arătată de acesta, îi încuraja pe oștenii săi. Exista riscul ca șeful să cadă chiar de la începutul bătăliei, cu un efect funest asupra moralului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
șeful să cadă chiar de la începutul bătăliei, cu un efect funest asupra moralului celor pe care îi conducea la luptă. În armatele orientale, rolul comandantului se apropie de acela al comandantului modern, care organizează și coordonază acțiunile diferitelor corpuri de oaste. Tamerlan, în Tozoukât-ul său, recomanda: “Este de cea mai mare importanță ca șeful să nu acționeze ca urmare a unei porniri, el trebuie să conducă toate mișcările trupelor sale; când este obligat să participe în persoană, să o facă fără
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vieții, cât și după moarte. A te îndoi de faptele săvârșite de Ștefan înseamnă să te situezi în afara faptelor, în afara istoriei. Organizarea militară a Moldovei era teritorială. Fiecare ținut era condus din punct de vedere militar de un staroste, iar oastea de sub comanda sa forma un steag. Lămuritor din acest punct de vedere este privilegiul din 2 ianuarie 1432, prin care domnul îi întărea lui Dragoș Urlat satul lui, pe Tutova, unde era casa lui. Este vorba, așadar, de un boier
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
urmașii săi să țină de steagul de la Tutova, “cine îl va ține, și alt judecător să nu aibă”. O altă parte steagurilor erau subordonat cetăților, iar locuitorii acestora erau comandați, în timp de război, de către pârcălabii cetăților de care aparțineau. Oastea cea mică Cetele boierești. Organizarea militară a societății feudale se baza pe obligația vasalilor de a sluji cu armele pe seniorii lor. Seniorul dăruia vasalului un feud (o moșie) și, în funcție de mărimea acestui feud, era obligat să se prezinte la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
baza pe obligația vasalilor de a sluji cu armele pe seniorii lor. Seniorul dăruia vasalului un feud (o moșie) și, în funcție de mărimea acestui feud, era obligat să se prezinte la chemarea seniorului cu un anumit număr de oameni înarmați. O oaste feudală era formată din seniori și vasalii lor care formau cetele feudale (banderii), țăranii fiind excluși în felul acesta de pe câmpul de luptă. Primul istoric român, care a încercat să stabilească o anumită paralelă între realitățile militare românești și cele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fie în straje împotriva tătarilor, așa precum au fost până acum, fiind din ceata boierului nostru Gangur”. Pentru Ioan Bogdan, documentul respectiv reprezintă “prima mențiune documentară despre cetele războinice ale boierilor moldoveni”. Așadar, Moldova secolului al XV-lea avea o oaste tipic feudală, formată din cetele boierești. Documentul din 1484 a fost considerat, însă, ca fiind fals. Dar, chiar dacă îl socotim autentic, documentul nu sprijină interpretarea făcută de Ioan Bogdan. În cazul celor doi români din Galiția, lor le este dăruit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cetele militare boierești. În ceata militară boierească intrau rudele boierului. Boierii aveau slugi la curtea boierească, datoare să păzească curtea boierului, să perceapă dările din satele stăpânite de boier. Înarmate, cum era toată lumea înarmată în vremea respectivă, slugile mergeau la oaste făcând parte din ceata boierului. S-a afirmat că “slugile boierești erau oameni de oaste călări de pe moșiile lor (boierilor) care în schimbul unor scutiri și concedări de pământ din domeniul boieresc slujeau alături de stăpânul lor la război”. Din Moldova secolului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]