3,243 matches
-
nu uită niciodată să biciuiască pe făuritorii de vorbiri artificiale. Chiar și în Istoria unui galbîn, din 1844, el nu uită să-i atace, și anume pe Eliade, care începuse de curând să plănuiască o limbă nouă. Când galbînul 1 Oda ostașilor români; cf. Scrisori, p. 90. vorbește de Eliade, îl numește, în râs, "marele amiratoare della prestidigitazione", la care paraoa răspunde: "(boldind ochii): Ce cuvinte sunt aceste? Galbînul : Aceste sunt câteva dintr-o limbă nouă românească ce se descopere acum
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
numește personajele după îndeletnicirea lor sau după ridicolul pe care vrea el să-l arunce asupra lor). Acest Acrostihescu, căruia prietenii îi mai zic - desigur cu învoirea lui Alecsandri - și Odobașa, este un personaj care are gata la dânsul felurite ode pentru toate prilejurile: "Acrostihescu ... (scoate din buzunar un volum manuscris și caută filele): Aurora... La mormântul ei!... odă la împăratul... odă la șahul... odă la craiul!" Și dacă el își pune poezia și în slujba șahului, asta nu-l împiedică
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Acrostihescu, căruia prietenii îi mai zic - desigur cu învoirea lui Alecsandri - și Odobașa, este un personaj care are gata la dânsul felurite ode pentru toate prilejurile: "Acrostihescu ... (scoate din buzunar un volum manuscris și caută filele): Aurora... La mormântul ei!... odă la împăratul... odă la șahul... odă la craiul!" Și dacă el își pune poezia și în slujba șahului, asta nu-l împiedică să o înalțe sus de tot - în teorie: Acrostihescu: "Poezia este o artă sfântă... o fiică cerească." Flutur
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
îi mai zic - desigur cu învoirea lui Alecsandri - și Odobașa, este un personaj care are gata la dânsul felurite ode pentru toate prilejurile: "Acrostihescu ... (scoate din buzunar un volum manuscris și caută filele): Aurora... La mormântul ei!... odă la împăratul... odă la șahul... odă la craiul!" Și dacă el își pune poezia și în slujba șahului, asta nu-l împiedică să o înalțe sus de tot - în teorie: Acrostihescu: "Poezia este o artă sfântă... o fiică cerească." Flutur: Apoi, dacă-i
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
desigur cu învoirea lui Alecsandri - și Odobașa, este un personaj care are gata la dânsul felurite ode pentru toate prilejurile: "Acrostihescu ... (scoate din buzunar un volum manuscris și caută filele): Aurora... La mormântul ei!... odă la împăratul... odă la șahul... odă la craiul!" Și dacă el își pune poezia și în slujba șahului, asta nu-l împiedică să o înalțe sus de tot - în teorie: Acrostihescu: "Poezia este o artă sfântă... o fiică cerească." Flutur: Apoi, dacă-i o fiică cerească
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de vedere, a acestui om, și ne arată posibilitatea sintezei criticismului moldovenesc cu patruzecioptismul muntenesc. 1 Ibidem, III, p. 466, 469. 2 Ibidem, p. 483, 485. 3 Ibidem, I, p. 24 ă"Muncitorul romîn"î. 4 Ibidem, p. 27 ă"Odă Romîniei"î. Această dualitate - care, în realitate, este o armonie: Odobescu a fost un suflet armonios -, această dualitate l-a făcut pe Odobescu, care avea în sine un junimist, să nu se alipească de "Junimea", de care-l îndepărta patruzecioptismul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
să pară sens constituit, fixat, închegat. Poetul dă senzația că ascultă de un „singur instinct, al Cântului”: versurile sale sunt perfect ermetice, deschizându-se cu greu înțelegerii, dar, prin extraordinara lor eufonie, solicitând simțul auditiv: „Gasteropozi!/ Mult-limpezi rapsozi,/ Moduri de ode/ Ceruri eșarfă/ Antene în harfă: // Uvendenrode/ Peste mode și timp/ Olimp!” B. se apropie aici foarte mult de natura orfică a poeziei; poemul său nu mai narează un act necugetat de magie (precum După melci), ci, prin materia sa verbală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
relațiilor internaționale ale României în prioada 1948-1989. Superficialitatea (sau dacă preferați "fușăreala") atât de răspândită în Epigonia seculară și suculară ar trebui să ridice niște semne de întrebare. Dar în Epigonia se scrie, nu se citește... Se scriu mai ales ode. La adresa conducătorilor (de doctorate inclusiv) și /sau la adresa celor cu care "e bine să te ai bine", adică la adresa celor "instituționalizați". Încă un aspect care evidențiază autorul drept o stranie apariție pe meleagurile Epigoniei. Nu numai că el nu respectă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
2009-2014. Tratatul de Reformă a fost semnat la mănăstirea Jeronimos din Lisabona, la 13 decembrie 2007, de către șefii de state și de guverne ai statelor membre. Ceremonia semnării s-a desfășurat sub drapelul Uniunii Europene și în acordurile imnului acesteia (Oda Bucuriei). Dacă ne imaginăm că, la plecare, liderii europeni au pus câțiva euro în cutia milei sub privirea blândă a sfântului Jeronimos, mulțumit și el de atâta unitate în diversitate, am enumerat principalele simboluri ale Uniunii Europene, unanim recunoscute, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Scriitorilor din RSS Moldova (1958-1965). Primele scrieri le-a publicat în 1945, debutând editorial în 1952, cu placheta Bună dimineața!. Încă de la debut, precum și în cărțile de versuri din deceniul următor, R. se dovedește mai degrabă un dibaci „compunător” de ode și reportaje lirice (suprasaturate de patetism, euforie și declarativism) despre „realitățile” satului postbelic. Și în poemele din Vremea cireșelor (1972) și Struguri de foc (1976) el plătește tribut realismului socialist. Când se nutrește din creația populară, din umorul și satira
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289372_a_290701]
-
a pământului, Chișinău, 1960; Păcălici, Chișinău, 1960; Cu soarele și cântecul la drum, Chișinău, 1961; Doi rățoi și un cocoș, Chișinău, 1961; Hai, urcați-vă și voi, Chișinău, 1961; O vară la Nistru, Chișinău, 1961; Cine e harnic?, Chișinău, 1962; Odă entuziasmului, Chișinău, 1962; Cine l-a trezit pe urs?, Chișinău, 1963; Întâlnire cu dragostea, Chișinău, 1963; Ciuciulete Ghemotoc, Chișinău, 1964; Viteazul, Chișinău, 1964; Versuri, Chișinău, 1965; Aoleu, e primăvară, Chișinău, 1966; Mintea de pe urmă, Chișinău, 1966; Cântece de la mare, Chișinău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289372_a_290701]
-
considerabil, el se transformă într-un creuzet subordonat „megalomaniei amfitrionului și cauționării propagandistice a regimului ceaușist”. În același timp, profită de avantajele puterii, călătorește, se înavuțește, trăiște opulent. Dar plătește aceste beneficii oferite de sistem prin apologia puterii Ceaușescului, prin odele ce i le închină, prin publicarea unor poezii grandilocvente ce înfățișează „miracolele” împlinirilor ceaușiste. El contribuie decisiv la instituționalizarea Unicului (partid, conducător), la eternizarea Eroului Absolut, el se identifică cu rolul de cântăreț al „dăinuirii” și „permanenței”, de superstar al
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Cosma, Ion Simuț. Aici, în 1966, își face debutul Ileana Vulpescu, cu Scrisoare către un necunoscut, la rubrica „Cu bucurie deschidem coloanele noastre...” Sunt publicate inedite de Dan Botta, Ionel Teodoreanu, N. Labiș, Victor Papilian, G. Călinescu (traducerea juxtalineară din odele lui Horațiu, 12 ș.u./1966), V. Voiculescu, Ion Chinezu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Tudor Arghezi (articole inedite, 12 ș.u./1987). În numărul 2/1968 este publicat proiectul Istoriei literaturii române de I. Negoițescu și se deschide o anchetă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
Se tipăresc și versuri de Al. Sihleanu. Într-o scrisoare către redacție, Bolintineanu recomandă spre publicare fragmente din Contractul social de J.-J. Rousseau, traduse de Adelaida S., care apar în 1863. Alte transpuneri, puține, aparțin chiar lui Bolintineanu (Horațiu, Odă la țară) și lui Gr.H. Grandea (fragmente din Străbunii de Mickiewicz). Se mai tălmăcesc versuri din Uhland (M. Strajanu), Schiller și Musset (N. Nicoleanu). Demnă de semnalat este atitudinea față de Transilvania, manifestată în articole prin care se semnalează opiniei publice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289164_a_290493]
-
tensiune acumulată În mine că simt că-mi vor plesni nervii. Și de nervi sînt atît de rea cu fiecare. De ciudă și de nervi capăt adevărate accese de furie. Azi Însă mi-a venit poftă să fac puțină poezie: ‘Odă soarelui/ Să cînt, să rîd, să plîng aș vrea/ De dragul tău, o soare,/ Căci tu-mi-aduci cu lumina ta/ Tot ce se poate astăzi da/ Unei inimi iubitoare/ De cîntec, flori și soare’. Nu-mi vor reuși niciodată poeziile, n-am
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cu toate virtuțile (prietenie, dragoste, bravură, entuziasm), dar el ne "consolează de sfârșitul inevitabil... [și] ne face să acceptăm scurtimea existenței". Poetul latin poate fi considerat drept cântărețul zeului vinului. Mai bine de o treime din scrierile sale (37 de ode, 3 epode, 7 epistole în versuri, 5 satire) este consacrată lui Bacchus, faptelor și alaiurilor sale. În poezia bahică a lui Horațiu a luat naștere amatorul de vin bun căruia îi place să sărbătorească evenimentul scoțând din pivniță o amforă
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
mențiunile biblice ale "sângelui strugurelui" (sanguis uvae) și rolul său în cadrul simbolisticii creștine, de opera ordinelor monastice din Evul Mediu, de autorii greco-latini (de la versurile lui Homer la scrierile lui Tacit, trecând prin poezia bahică a lui Horațiu) sau de odele chinezului Li T'ai-Po (sau Li Po), de poemele anatolianului Mowlana Rumi sau cele ale persanilor Omar Khayyâm, Omar ibn Al-Farid și Muhammad Sham al-Din Hâfiz (sau Hafez), fără a mai vorbi de marii pictori pentru care vinul a fost
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Tom a fost lipsit de cugetele bune. Fii izbăvit, fiu de cavaler, de necuratul vrăjmaș. Cinci demoni deodată au intrat în bietul Tom: al desfrîului, Obidicut; Hoberdidance, prințul mu ten iei; M a h u , a l hoți ei; M odo, a l uc id er îi ; Flibbertiggibet, al strîmbăturilor, care acum a intrat în cameriste și-n fetele-n casă. Așa că, fii binecuvîntat, stăpîne. GLOUCESTER: Ia punga-mi tu, de-a' cerului năpaste Smerit spre chinul tot. Că sînt nenorocit
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Biarritz (1979) mizează pe dimensiunea parodică și comică. SCRIERI: Indulgențe, București, 1969; Ironica, București, 1970; Mioritiada, București, 1973; Retorica, București, 1975; Vox populi, vox Dei. Stilistica, București, 1979; Voi de colo, de la Biarritz, București, 1979; Scrisori de serviciu, București, 1982; Odele pământului pârjolit de iubire, București, 1986. Repere bibliografice: Florența Albu, „Indulgențe”, VR, 1970, 2; Mircea Iorgulescu, „Mioritiada”, LCF, 1973, 39; Piru, Poezia, II, 449-455; Barbu, O ist., 400-404; Iorgulescu, Scriitori, 119-129; Mircea Constantinescu, „Voi de colo, de la Biarritz”, RL, 1979
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288446_a_289775]
-
trebuie exploatat, după cum a remarcat Simone de Beauvoir în lucrarea Al doilea sex. Exemplificăm câteva celebrități feminine antice grecești, repere pentru acest statut social, și revenim asupra lor în capitolul următor. Despre Sapho (sec. VII-VI î.H.), autoarea unor ode, imnuri, cântece nupțiale, elegii, recunoscute ca valoare, se spune că patrona o comunitate feminină în care erau primite tinere ce se afirmau apoi ca poetese, dansatoare, muziciene. Și maestrele și ucenicele erau invitate la banchete, serbări, diferite ceremonii pentru a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în perioada conflictelor militare cu împăratul Carol al V-lea și cu regele Franței, Francisc I. Unor lideri politici le-a câștigat bunăvoința, dedicându-le poeme. Veronica Gambara a lăsat posterității aproximativ optzeci de poeme-sonete, madrigaluri, balade, poezii de dragoste, ode, pastorale, poezii de reflecție religioasă, cu conotații politice și 150 de scrisori. Reproducem un sonet: Cum, spre norocul meu, o, dulci coline, spre voi și-aceste limpezi de sorginte ape mă-ntorc, pe locurile sfinte de fire-mpodobite-n vrăji divine, acestei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ciclul Așteptare și hotărâre și lungul poem în proză Orlando, animat de un vizionarism febril, amintesc de un rimbaldian anotimp al „semnelor”. Limbajul condensat, lirismul reflexiv, discursiv, retorica filosofic-livrescă rămân mărcile stilistice ale poemelor și prozelor poetice ale lui D. Odele morții și alte poeme (1991), volum de proză poetică organizat sub forma unui mozaic compus din scurte texte, este un arabesc impresionist-vizionar de imagini și reflecții. Cele cinci volume de Eseuri (1992-1997), intitulate Psihologia libertății și psihologia sclaviei, Tranziția politică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
din diversele spații ale culturii și civilizației, propunând, de fiecare dată, un model soteriologic, o posibilă terapie. SCRIERI: Intimitatea verbului, București, 1981; Tratat de tehnica renunțării, București, 1982; Scrisoarea lui Hipparc, Cluj-Napoca, 1984; Pluralitate, Cluj-Napoca, 1988; Aspecte naturale, București, 1989; Odele morții și alte poeme, București, 1991; Argument pentru o estetică a științei - teoria cunoașterii, Cluj-Napoca, 1990; Eseuri, I-II, Cluj-Napoca, 1992, III-V, București, 1992-1997. Repere bibliografice: George Muntean, Caius Dragomir, „Tratat de tehnica renunțării”, RL, 1984, 20; Ion Cristofor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
înrâurirea, el este mai mult decât un epigon. Energia, patetismul, tensiunea mobilizatoare, lipsa de retorism a exhortațiilor își au izvorul în credința în rostul mesianic al poetului și poeziei. Participant la evenimentele timpului, C. închină revoluției, revoluționarilor, Unirii, strofe imnice, ode, adevărate manifeste politice învăpăiate de viziunea libertății, a gloriei țării. Același nobil civism, aceeași mistică a renașterii tutelează imaginea trecutului, resuscitat spre a fi propus model și îndemn prezentului. Fluide, bine ritmate, aceste poezii au avut răsunetul lor în vreme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
invidiei („Măcar pe vremea aia eram toți săraci”), punând problemele perioadei postcomuniste pe seama imixtiunilor străinătății. Prin urmare, nu era nimic din cale-afară de ilogic În ascensiunea unui Corneliu Vadim Tudor, sicofant literar notoriu la curtea lui Nicolae Ceaușescu, specializat În ode Întru gloria Conducătorului, care a trecut de la național-comunism la ultranaționalism. Cu sprijin financiar din diaspora românească, el a fondat În 1991 Partidul România Mare, a cărui platformă combina nostalgia iredentistă cu atacurile asupra minorității maghiare și afișa un antisemitism deschis
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]