3,686 matches
-
avea încă nici o ocupație fermă, își făcuse relații pe la poarta spitalului și, venind aproape în fiecare zi, devenise îngerul meu păzitor. Odată l-am văzut cocoțat la ferestruică deasupra capului meu și pe Mircea Săucan - și m-am cutremurat de oroare. A venit să mă vadă și Ticki Rădulescu, dar, îmbrăcat în halat alb, în calitatea lui de medic, a putut pătrunde chiar în salon și am putut astfel să stăm mai mult de vorbă. Afară bântuind căldurile bucureștene și având
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
se lase ajutat în nici un fel. După premiera filmului Terminus Paradis, Pintilie declară: "În nefericita mea țară, RĂUL s-a instaurat definitiv, inamovibil. Am încetat să comentez sau să încerc să-l dinamitez. Îl privesc cu un dezgust rece, cu oroare". Am văzut filmul la Geneva, într-o sală de cinema "alternativă", acolo unde aterizează filme de artă, filme de autor sau chiar pseudo-vintage, gen pornografie rusă fabricată special pentru trupele de pe frontul anului 1917. În sală, cel mult zece spectatori
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mai bun, o bază mai bună de plecare în carieră. Noi, românii, stăteam cu un ochi la întoarcerea acasă și la buzunarele goale, iar cu celălalt la biroul de plasare al universitații unde se afișau ofertele de lucru. Redescopăr cu oroare inventivitatea balcanică de sub centură a presei românești. Titlu de prima pagina: "Una este vrutul, alta este pututul". Pasaj adăugat ulterior, în Canada: astăzi, mânat de un bizar dor de țară și de limba românească, m-am conectat on-line pe site
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cât de neesențiale sunt aceste știri, cât de puțini importante? O națiune de spălați pe creier, de legume fierte în supa călduță a televiziunilor comerciale sau de partid, iată cum se vede România de departe. Ceea ce mi se părea mie "oroare" în 1999 a devenit copilărie în 2005.) 11 septembrie 1999 Poate cea mai bună definiție a "fenomenului" produs de filmul Matrix a fost dată de Alex Leo Șerban în Dilema: "există viață după Matrix". Ulterior am citit comentarii ultrasavante în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
adevărate, fir de aur. Sfântul este așezat într-o poziție ciudată, oarecum pe o parte, cu capul în căușul palmei, ca și cum ar fi fumat o narghilea. Efectul asupra grupurilor de vizitatori speriați este garantat, căci este prezentă în aer o "oroare sacră" pe care muzeificarea nu a izbutit să o îndepărteze. Pe de altă parte, am înțeles oarecum și de ce Reforma începută la Geneva a fost necesară pentru catolici, dar nu și neapărat utilă. Ies puternic tulburat din acest muzeu. Bem
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
flăcău american și s-au pus pe făcut copii. Dar și de data asta și-a dat în petec, pentru că a reușit să "marketizeze" (cuvânt oribil, dar necesar!) la maxim imaginea bieților și nevinovaților copii! Să vinzi fotografia propriului copil-ce oroare!). Din cauza unui exces de nostalgie, ascult pe Internet un post de radio românesc. Și nu orice ce post, ci Radio România Cultural, un amestec ciudat de voci comuniste și cultură înaltă, muzică clasică cu înregistrări de calitate și derive protocroniste
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
uscat de secetă. Desprind cu groază pielea palmelor, iar înăuntru se găsea un fel de mucilagiu negru-cenușiu în care apărea mugurele alb al unor boabe ca de fasole care puseseră stâpânire pe interiorul palmei mele. Am încercat să curăț cu oroare acest mucilagiu, dar am descoperit că și degetele de la mâna stângă încep să se desprindă unul câte unul, ca de pe mâna unui lepros. Dimineața nu mai reușeam să-mi privesc propriile mele palme. Duminică, 12 iunie 2005 Mă găsesc în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
-l reperăm, cu ajutorul Sfântului Google. Iată-l: Len Doherty, Fiii minerului, Editura pentru Literatură Universală, București, 1961. Dacă apăreați în Piața Uni versității cu cartea asta în iunie 1990, puteați deveni ortac de onoare. A.R. O, Doamne. Poate de oroare. Oricum, când văd cât de repede se poate afla totul despre tot, aproape că-mi vine să mă bucur că sunt bătrână. Mă rog, Fiii minerului era o carte muncitorească și proastă, de ton proletar, în pas cu vremurile. Eram
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
înmormântate împreună. Mumiile lor dorm somnul veșnic, una lângă alta, îmbălsămate și bătute în pietre prețioase. Doi savanți americani le fotografiază în anul 1968, cercetează minuțios și constată - cu mare tulburare, poate cu uimire, poate și cu un fior de oroare, dacă nu și cu umor anglo-saxon - că mica prințesă Mutemhit nu e altceva decât o maimuță mumificată. Bijuterii scumpe i-au fost implantate în orbite - ca oricăror mumii promovate din regnul uman - și, prin cele câteva trăsături care leagă indubitabil
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
România. Prefață În ultimii ani, mărturiile despre comunism au crescut, din fericire, în progresie geometrică. Cu toate acestea, mereu aflăm ceva nou, mereu putem fi luați prin surprindere. Amintirile, rememorările, explorările - cum vrem să le spunem - au trecut încet-încet dinspre ororile din spațiul carceral către reconstituirea cenușiului vieții cotidiene, dinspre istoria elitelor către istoria oamenilor comuni, dinspre viața politică spre cea domestică sau de la focalizarea vieții adulților către cea a adolescenților sau a copiilor. Totuși, memoria noastră a rămas cumva insensibilă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ale „revoluției“, „teroriștii“, grozăviile despre care relata presa internațională, farsa procesului, executarea soților Ceaușescu, imaginile de coșmar din căminele de copii abandonați și handicapați, stabilimente ce semănau cu barăcile unor lagăre de exterminare ce stârneau în Germania un val de oroare se contopeau într-un amestec de hybris și catharsis, luând proporții emoționale copleșitoare în preajma Sărbătorilor Crăciunului, când cei de-aici sunt cuprinși dintr-odată de o nețărmurită milostenie și de debordante accese de filantropie. La liceul particular la care fiul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și ceai. Trăgând cu urechea la povestea ei, am simțit sau am presimțit atunci că intimitatea feminină prezenta interes pentru o serie de experimente asemănătoare acelora din lagărele de concentrare. Intuiam o legătură între întâmplarea ei și lecturile mele despre ororile dușmanilor naziști. Habar n-aveam pe atunci că istoria nu se derulase ca în filmele de război cu nemți. O astfel de apropiere e, bineînțeles, un sacrilegiu, însă așa credeam la vârsta aceea, cu inocența celui care ignoră adevăratul mers
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
dintre ei nu voia să publice și să devină scriitor. Le ajungea distracția aceea într-un cerc minimal. Cînd a apărut cenaclul meu, toți au migrat totuși spre el, și vechiul grup s-a dizolvat. Cu toate astea, „ideologia“ inițială, oroarea de afirmare socială, de bombasticul literar, de calita tea găunoasă de „scriitor“, de textele „importante“, cu miză existențială sau morală, le-a rămas și eu o consider esen țială pentru o întreagă generație. Cei mai mulți dintre oamenii tineri pe care i-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
care i-am „păstorit“ eu, ca și alții, foarte mulți, din aceeași promoție, deși foarte buni, unii străluciți, n-au reușit să se impună în literatura de azi. Motivul esențial este lipsa oricărei dorințe de a se impune. Solitari, cu oroare de viața literară, n-au constituit grupuri, școli, n-au avut am biții generaționiste. S-au dezinteresat stupe fiant (din punctul meu de vedere) de propriile lor scrieri. Au debutat aproape întîmplător, în tiraje mici pe care nu le-au
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și între ruperea luminii în fiecare seară au avut, spune Cezar, latura lor bizar-pozitivă, de care puștii profitau din plin. Iată cum, într-o nouă formă literară, emerge un nou ade văr : adevărul generațiilor mai tinere, care n-au cunoscut ororile Canalului, ale deportărilor, și care-au trăit în lumea comunistă ca viermele-n hrean. Eu însumi pot da seamă de adevărul acestei per spective. La prima ieșire în străină tate, în 1990, la Paris, am spus în fața unei săli pline
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
lumea comunistă ca viermele-n hrean. Eu însumi pot da seamă de adevărul acestei per spective. La prima ieșire în străină tate, în 1990, la Paris, am spus în fața unei săli pline de cei care așteptau de la noi să demascăm ororile comuniste că eu, personal, m-am simțit liber în ciuda opresiunii și că nu aș fi scris altfel dacă aș fi trăit în Occident. Sala a fost stupefiată. Nici eu, atunci, nici Cezar, acum, nu negăm caracterul odios al comunismului. Negăm
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
intrat musca asta mare în magazin ?“ - că n-are rost.) Dar să revenim. țigările Cișmigiu semănau ele cu kentanele, dar erau rele la gust. Golf și alte țigări de în jur de 20 de lei am fumat mult mai tîrziu. Ororile de tipul Dacia sau Top, cu filtru de hîrtie igienică, încă nu apăruseră. Dintre cele străine, fumam iugoslavele Vikend sau Vek (destul de bune), BT-uri sau DS-uri și Apollonia, pe care le luam de la unele baruri mai stilate, dîndu-le
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fără filtru. Liviu povestea cum, odată, într-o tabără, a primit pedeapsă la cărți să fumeze o țigară Carpați cu filtru în așa fel încît să-i fumeze și jumătate din filtru. (în momentul acela, pe fața auditoriului era întipărită oroarea.) Omul a ales, desigur, varianta cea mai onorabilă : și-a aprins țigara invers, de la filtru (să fumezi și țigara și, apoi, și filtrul ar fi fost o caznă mult prea greu de suportat). Chiar și-așa, Liviu n-a fost
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
lui Iago. Bineînțeles, nu și-a dez văluit nimănui intențiile. Stătea la țuici cu taică-meu și, pe lîngă treaba cu nevasta moartă cu pruncul în pîntece, îl prelucra cu sistem și răbdare în privința Svetlanei, povestindu-i tot felul de orori. Apoi venea la noi și ne spunea : „Ia uite ce-au zis ai tăi...“. Rezultatul a fost că taică-meu, îngrozit de ce femeie ordinară îi adusesem în casă, a izbucnit la un mo ment dat și, cu mintea întunecată, a
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
-mă de violența emoțiilor... Ascunzîndu-ne Însă Într-o piramidă, am fugit de viață sau am apărat-o? Viața nu cere cumva, dimpotrivă, s-o Înfruntăm și să-i acceptăm toate darurile În plin soare? Trebuie să-mi reproșez sau nu oroarea mea de urît, de suferință și de moarte? ... Această Înserare care coboară. Și niște copii strigă afară, jucîndu-se... E mult mai ușor, În ciuda tuturor aparențelor, să Înfrunți o Întreagă istorie pasivă decît un adevăr mic al tău, care-ți Încearcă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se povestesc lucruri teribile...) Cine l-a urmat pe Tezeu a făcut-o, bineînțeles, dintr-o dorință de claritate. Și vrînd să vadă cum triumfă dragostea asupra dezordinii. El strălucește de Încredere În sine Însuși și, asemenea lui Heracles, are oroare de tot ce contrariază ordinea firească a lucrurilor. Într-o sculptură realizată În cea mai bună manieră neoclasică, Tezeu și centaurul, pe care am văzut-o la intrarea În galeriile muzeului de artă din Viena, Antonio Canova l-a reprezentat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și a ridica ancora grăbit, nesuportînd suspine și lacrimi, e singurul său cinism. Dar nu se uită În urmă cu dispreț. Pe Ariadna n-o părăsește pentru că s-a plictisit de ea, ci pentru că ea aparține trecutului, iar el are oroare de melancolii. E prea lucid și practic pentru a face greșeala să fie melancolic. Si prea febril pentru a Întîrzia printre ruinele unor momente trăite. Acest aventurier jertfește tot ce i-a fost apropiat. E clar ca firul Ariadnei reprezintă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
zidurile pe care se sprijină, Icar nu-l neagă pe Anteu. Cum nici florile acestea albe spînzurate pe gardul din jurul lacului nu contestă pămîntul ce le hrănește. Intuiesc de ce a fost exaltat adesea peisajul mineral, dar e absurd să duci oroarea de moarte și de confuzie pînă la ura față de arbori, ca Baudelaire. Anteu Puțin interesează cît de puternic era acest gigant care pînă la Heracles n-a avut rival. De reținut e doar faptul că-și reînnoia puterea de cîte
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
zeu obișnuit...) Valurile Înspumate lovesc În continuare țărmul. Țărmul, eșecul mării, ar spune Proteu. El e profund anticlasic. Fuge pe o elipsă și de aceea vom Întîlni În acest vagabond un zeu baroc. (...Alergătura mea continuă pornește, de fapt, din oroarea ce mi-o dau lucrurile care mor. Simt cum fiecare clipă moare În brațele mele. Și atunci mă Îneacă un dezgust profund care mă face să azvîrl cadavrul acelei clipe și să alerg mai departe. Speranța mea este să se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
piramida, cu toate că un zeu nu are nevoie de așa ceva. Eu sînt Însă un zeu cu Înclinații omenești pentru că știu totul despre cei care fug de memoria lor. Nu mă pot ascunde Într-un surîs. Mă ascund În fuga mea continuă. Oroarea de ceea ce moare mă urmărește ca o fiară, gata să mă sfîșie dacă aș renunța la alergătura mea. Mă tem să-mi privesc Îndelung chipul În apă. Mă tem să nu observ și pe fața mea timpul...) Iată deci condiția
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]