3,808 matches
-
voia ca sufletul fiului său să fie chinuit. Privirea lui Jeanne păru s-o străpungă, cea pe care Loïc o lăsă să zăbovească o clipă asupra ei o Îngheță. Ar fi putut jura că Îl Înspăimînta. Mai rău: Îi producea oroare! Se scutură ca să alunge stinghereala și se Îndreptă spre cei doi bărbați care așteptau la o parte. Franck Caradec strînse cu blîndețe mîna coechipierei lui, un mod pudic de a-i spune că putea conta pe el. Apoi trecu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
maică-sii, era agitat de o mînie surdă, motivată În mod fățiș de teamă. Jeanne Încerca să-l aducă la sentimente mai normale. - Nimeni altcineva decît noi doi nu poate fi la curent În legătură cu Marie... - Ea e răspunzătoare de toate ororile astea! Diavolul care Își face acum de lucru la Lands’en e din pricina ei. - Taci din gură! - Trebuie să-i dăm ce caută și totul va conteni! - Niciodată n-am s-o jertfesc, mă auzi, niciodată! - Preferi să-i jertfești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din tumulus, Lucas deplasă un bloc al construcției. Atunci se ivi brusc din tumulus, cît pe ce să-i atingă obrazul, o mînă cadaverică. Lucas Își dădu pe dată seama despre ce era vorba Înțelese că Marie nu putuse depăși oroarea unei premoniții și se simți aproape ușurat că starea de inconștiență În care căzuse o cruța de sinistra descoperire. Trupul fără viață al lui Nicolas. * * * Din superstiție, nici un localnic nu voi să dea o mînă de ajutor jandarmilor ca să degajeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei cea mai convingătoare, o manevră pentru a arunca dezonoarea asupra familiei noastre și a ne stăvili proiectele de mărire a fabricii de faianță. Nimic mai mult. Și știu foarte bine cine e josnicul corb care se ascunde Îndărătul acestei orori! Ronan, tulburat, o văzu că-și Înhață cheile mașinii de pe birou și o ajunse din urmă cînd cobora scara. - Doar nu crezi că familia Kersaint s-ar coborî pînă la... - Șacalii ăștia sînt În stare de orice, dragul meu, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
avu altceva de făcut decît s-o lase să-și Înfrunte singură durerea. Marie era În toiul coșmarului. Adormise liniștită, dar, pitulată Într-un ungher al somnului ei, fiara hidoasă se năpustise Încă o dată, năpădind-o cu viziunile ei de oroare, torturînd-o cu o panică intensă, străveche. Valul monstruos, cu stropi de sînge, plasa unor plete imense, desfășurate, care o Înghițeau sub vîrtejuri de spumă, băltoaca de sînge dispărînd În nisip, teroarea unei mîini ivindu-se, apoi, Într-un horcăit Înspăimîntător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
proiectă spre Încăperea cea mare, totul desfășurîndu-se Într-o clipită. Îl zări pe Fersen care scotea arma din toc sus, la mezanin și, fără urmă de șovăială, trase. Lucas scoase un horcăit scurt și Marie auzi cu un sentiment de oroare zgomotul trupului care se prăbușea, făcînd să răsune lemnul podelei. - Lucas! Nu! Morineau, Înșfăcînd-o pe Marie de gît, aproape că o sugrumă pentru a o face să tacă. O tîrÎ spe scara mezaninului. - Am să-l termin, n-o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pînă la fundul paharului Înainte de a se simți În stare să-și revină din spaimă. În timp ce chema Întăriri pentru o cercetare sistematică a castelului, Lucas o văzu, aproape cu regret, că-și recapătă culoarea, dar și obișnuita-i vorbărie. - Ce oroare! Asta Înseamnă că toată lumea poate atunci să intre și să iasă de aici? - Iar Ryan cu siguranță nu s-a abținut. Și, fără nici o Îndoială, nici soțul dumitale... Lucas rămase cu fraza neterminată, căci i se păru că aude un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se puneau pe seama Babel-ului lingvistic ce se desfășura în capul ei. Nu că oamenii nu ar fi atras-o mai mult decât jivinele neinteresante ale pădurii, în fapt, o interesa omul, individual, luat în sine, în particular, dar dobândise o oroare paranoică în raport cu masele, grupuri, grupări, ședințe, conferințe, organizații și conclave. Pe omul singur, pe individ, îl putea duce și manipula ușor în sensul dorit de ea, cu limba ei elaborată și proteică, dar avea o aprehensiune pentru mulțime, ce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
săreau draci mari și mici în toate direcțiile. Haide! Nu te-au învățat la școală să desenezi? Arată ce știi să faci! Desenează o broască țestoasă, o floare, un inorog... La ce te pricepi tu mai bine! Îl privesc cu oroare în timp ce se apropie mama cu grupul ei gălăgios, ce tocmai se desfăta într-o partidă de râs. Miorlăiau în cor ca pisicile în călduri. Las-o în pace! Uite că-ți desenez eu portretul, aici pe nisip. Și începe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aceste legi nu sunt abolite, așa cum nu este abolită nici lumea estetică pe care o alcătuiesc. Se întâmplă doar ca o lume prin natură estetică să capete chipul care îi este propriu în epoca modernă: cel al oribilului și al ororii. Rolul științei devine clar atunci când aceasta își propune să intervină în chiar interiorul esteticii, înțeleasă de data asta ca o disciplină a cunoașterii. Cuvântul "estetică" are într-adevăr mai multe accepțiuni, și aceasta în mod necesar. Potrivit structurilor fundamentale ale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ființei pornind de la izvorul său tainic. Ascunse de schelării care îi fac să creadă pe puținii turiști că au nimerit în toiul unor lucrări de restaurare, imense dâre albicioase de stuc și ciment își întind tentaculele monstruoase, semănând dezolarea și oroarea acolo unde până mai ieri străluceau tonalitățile sclipitoare ale fragmentelor de sticlă șlefuită și pietrelor colorate. Scenele sfinte sunt literalmente ciopârțite, lipsite pentru veșnicie de sens și de viață, cercul care figurează în jurul Pantocratorului inelul celest este sfâșiat, fragmentele aurite
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
simplu să i se opună cu brutalitate, să respingă această suferință și, în același timp, acel ceva în care orice suferință se desfășoară, însuși faptul de a se simți al unei subiectivități și al unei vieți. În acest fel, așadar, oroarea de viață purcede întotdeauna din aceasta, nu dintr-o privire exterioară aruncată asupra aparenței sale obiective, stranii, diforme sau stângace: mai curând în ea însăși, într-una dintre tonalitățile prin care ea trece în mod necesar și care sunt asemenea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o bună zi), pentru ea care se angoasează în fața corpului său, în fața posibilității pe care o suscită acesta în ea și care, pentru a pune capăt angoasei sale, se lasă în voia jocului determinării obiective, a devenirii sale care, în oroarea ființei-naturale, a devenit a sa. Cititorul lucrării Conceptul de angoasă a lui Kierkegaard nu știe oare despre sexualitate ceva mai mult decât cel care a parcurs totalitatea tratatelor științifice trecute și viitoare despre acest subiect, cu puzderia lor de statistici
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de gât. Viața aceasta răsturnată, călcată în picioare, sfărâmată, strivită, negată oferă un spectacol oribil! Însă această negare a vieții nu este diferită de cea care prezidează în fiecare zi adunarea a milioane de ființe umane în fața micului lor ecran, oroarea acestei negări nu este diferită de cea a spectacolului din care le-a fost dat să se nutrească în seara respectivă: în el se află adevărul existenței mediatice, iar în fața ochilor lor halucinați a scânteiat vreme de o clipă propriul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
locurilor lor. — Bun venit În Împărăția adevăraților nevoiași, messer Alighieri. Și domnia ta tot În căutarea unui acoperiș peste noapte? Omul rânji, scoțându-și la iveală dinții sfărâmați. Poetul nu Își vârâse Încă lama În teacă. Un sentiment de mânie Înlocuise oroarea din urmă cu câteva clipe. Mâinile Încă Îi tremurau. Se aruncă Înainte și Îl Înșfăcă pe cerșetor de gât, izbindu-i capul de perete cu violență. Doar privirea terorizată a celuilalt, mai curând decât slaba sa cerere de Îndurare, izbuti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dreapta, iar mai apoi ne surprinde din partea stângă. Ceilalți continuau să Îl fixeze pe Dante În tăcere. Pecetea animalieră de pe chipul lor devenise și mai accentuată, pe măsură ce tensiunea interioară venea la suprafață. — Un chin făcut Încă și mai dureros de oroarea care umblă printre noi, adăugă poetul cu răceală. Tensiunea spori. O umbră se coborâse, ca un văl funebru, peste expresia tuturor. În cele din urmă, Cecco d’Ascoli rupse tăcerea. — Oroarea... printre noi? Vrei să spui ferocitatea oarbă care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
suprafață. — Un chin făcut Încă și mai dureros de oroarea care umblă printre noi, adăugă poetul cu răceală. Tensiunea spori. O umbră se coborâse, ca un văl funebru, peste expresia tuturor. În cele din urmă, Cecco d’Ascoli rupse tăcerea. — Oroarea... printre noi? Vrei să spui ferocitatea oarbă care i-a lovit pe cei doi exponenți ai Studium-ului? Ucigătoarea dispoziție a cerurilor, care a provocat o asemenea pierdere? — Vreau să mă refer la cel care, dintre voi, i-a ucis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
litaniile de neînțeles despre care Îi vorbise Giannetto. Se concentră asupra chipului astrologului, asupra profilului său de acvilă. Așadar el fusese cel care coborâse sub pământ, În căutarea forței iradiante a astrelor? Glasul lui răsunase În acele galerii pline de oroare? Dar Ambrogio? Dar Teofilo? Ce putere le ceruse viețile? Atât de simplu, atât de scelerat... Nu era un complot urzit Împotriva Florenței, Împotriva Bisericii sau Împotriva partidului guelf. Cerul al Treilea conjura Împotriva lui Dumnezeu. Se ridică Încetișor din jilț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe computere. Aia grafică! Ea tăcea. La Început pentru că nu avea nici un răspuns. Nici măcar de circumstanță. Apoi tăcerea ei a devenit un scut protector pentru răspunsul pe care Îl găsise și pe care nu voia să Îl facă public: avea oroare de ecranul ordinatorului. Jocul cu mausul i se părea obscen, iar liniile, chiar pure și deseori interesante care țâșneau pe ecran i se păreau a fi jeturi de spermă cu care i se orna suprafața plată a pântecelui ei catifelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
despărțire neobișnuită.) Mi s-a promis un viol colectiv, continuă ea cu simplitatea cu care anunți schimbarea adresei sau a numărului de telefon. Când? Întrebă el sufocat de uimire și indignare. Căci nu găsi În glasul ei nici urmă de oroare sau repulsie și nici măcar de resemnare, ci doar de acceptare indiferentă. Parcă ar fi fost vorba de ploaie, de zăpadă, sau de alte fenomene naturale. Ba Încă i se păru că deslușise În strălucirea ochilor ei chiar o anume curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
puteai călători decât prin peșteri sau prin munții patriei. M-am gândit la Grațian care n-a ajuns nici măcar În Polonia să-i vadă pe Wajda, Kantor sau Grotowski. Am rămas aici cu gândul la voi. Ce eroare! Și ce oroare! Și ce ieftin sofism! M-am desprins din brațele lui Klaus și m-am apropiat de fântână. O fântână ca toate fântânile de pe-aici. Teatral, emfatic, parafrazând un vers al unui poet francez, am declamat, spre nedumerirea lui Klaus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din cauza ei. S-a Întâmplat la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Plecaserăm din Londra de bunăvoie și petrecuserăm perioada aceea Într-o căsuță dintr-un sat din comitatul Devon, pe care l-am romanțat În Daniel Martin. În ciuda ororilor externe și a privațiunilor din acea vreme, au fost pentru mine ani rodnici și de pârguire. Era pentru prima oară când descopeream natura Într-un sat autentic, cu fermieri autentici, și, Începând cu acea perioadă, am abandonat complet ideea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
În omul Însuși. Raymond Chandler și alți creatori ai detectivilor secolului nostru au folosit exact aceeași tehnică, Înlocuind copacii malefici cu orașul malefic și apoi luându-și o mare libertate, Îndărătul pretextului de erou incoruptibil, În a descrie toate viciile, ororile și seducțiile care Îl abat pe erou de la cărarea cea dreaptă și pe care acesta trebuie să le Înfrunte pentru a-și câștiga adjectivul. Sir Galahad și Philip Marlowe sunt frați de sânge. Pentru Întreg mileniul nostru aproape, adevărata virtute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
cu verigheta rămasă încă pe inelar. Ovare. Bucăți de viscere diforme. Un borcan plin cu penisuri. Secțiuni de gingii cu dinți de aur. Am simțit că mi se face rău și m-am ghemuit pe saltea, ca să nu mai văd ororile alea. Am luat unul din caiete și l-am răsfoit. Paginile erau acoperite cu un scris ordonat, care descria în amănunt profanări de morminte. Cimitirele, locurile de veci și datele erau trecute pe coloane separate. Când am dat cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
aer și a început o nouă zi. La început, Shif-re nu ne-a lăsat pe mine și pe Meryt să facem nimic în bucătăria sau în grădina ei, așa că amândouă stăteam degeaba și ne uitam cum muncea ea. Meryt avea oroare să devină o soacră băgăcioasă, dar mâinile îi tânjeau după o ocupație. - Măcar lasă-mă să storc eu berea, zicea ea. - Eu aș putea să mătur acoperișul, mă ofeream eu. Dar Shif-re părea jignită de propunerile noastre. După o sptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]