3,729 matches
-
personală premeditată.". Gavrilă Olteanu nu a fost condamnat pentru evenimentele de la Aita Seaca, dosarul fiind clasat. În 4 septembrie 2004, la 60 de ani de la evenimente, în curtea bisericii ortodoxe din Aita Seaca, au fost reînhumate cu ritual creștin osemintele ostașilor români uciși în urmă cu 60 de ani la Aita Seaca. Inițiativa și organizarea acestui "act necesar și reparatoriu" aparține Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei prin Protopopiatul Ortodox din Sf. Gheorghe și Centrului Eclesiastic de Documentare "Mitropolit Nicolae Colan
Aita Seacă, Covasna () [Corola-website/Science/300367_a_301696]
-
Protopopiatul Ortodox din Sf. Gheorghe și Centrului Eclesiastic de Documentare "Mitropolit Nicolae Colan", cu spijinul Garnizoanei militare Sf. Gheorghe, a autorităților publice și a societății civile românești din județul Covasna. În iunie 2008, modestă cruce de lemn așezată la căpătâiul ostașilor români, căzuți la datorie în septembrie 1944 în Aita Seaca și reinhumati în curtea bisericii ortodoxe din localitate, a fost înlocuită cu o cruce din marmură. La înscrisul așternut pe marmură monumentului - "În memoria ostașilor români căzuți la Aita-Seacă în
Aita Seacă, Covasna () [Corola-website/Science/300367_a_301696]
-
de lemn așezată la căpătâiul ostașilor români, căzuți la datorie în septembrie 1944 în Aita Seaca și reinhumati în curtea bisericii ortodoxe din localitate, a fost înlocuită cu o cruce din marmură. La înscrisul așternut pe marmură monumentului - "În memoria ostașilor români căzuți la Aita-Seacă în septembrie 1944", este adăugată mențiunea: "Tot aici sunt așezate rămășițele pământești ale unui ostaș german". Toate obiectele personale găsite la exhumare, în septembrie 2004, în groapă comună, asupra ostașilor români și a ofițerului german, se
Aita Seacă, Covasna () [Corola-website/Science/300367_a_301696]
-
curtea bisericii ortodoxe din localitate, a fost înlocuită cu o cruce din marmură. La înscrisul așternut pe marmură monumentului - "În memoria ostașilor români căzuți la Aita-Seacă în septembrie 1944", este adăugată mențiunea: "Tot aici sunt așezate rămășițele pământești ale unui ostaș german". Toate obiectele personale găsite la exhumare, în septembrie 2004, în groapă comună, asupra ostașilor români și a ofițerului german, se află în păstrare la Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni.. În august 2010, slujba de pomenire a militarilor români căzuți
Aita Seacă, Covasna () [Corola-website/Science/300367_a_301696]
-
așternut pe marmură monumentului - "În memoria ostașilor români căzuți la Aita-Seacă în septembrie 1944", este adăugată mențiunea: "Tot aici sunt așezate rămășițele pământești ale unui ostaș german". Toate obiectele personale găsite la exhumare, în septembrie 2004, în groapă comună, asupra ostașilor români și a ofițerului german, se află în păstrare la Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni.. În august 2010, slujba de pomenire a militarilor români căzuți în toamna anului 1944, la Aita Seaca, oficiată de IPS Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei și
Aita Seacă, Covasna () [Corola-website/Science/300367_a_301696]
-
la Aita Seaca, oficiată de IPS Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei și Harghitei, a fost urmată de o ceremonie de depunere de coroane de flori. Autorități locale și județene, și reprezentanți ai societății civile au depus coroane de flori la monumentul ostașilor români, în vreme ce reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române și cei ai societății civile românești din județul Covasna au depus o coroană de flori la monumentul localnicilor de etnie maghiară, uciși în toamna anului 1944. Discursurile prilejuite la această comemorare au scos în
Aita Seacă, Covasna () [Corola-website/Science/300367_a_301696]
-
ridicat o troița (1947); tot în 1947, a ridicat o troița și familia Sima; de asemenea și familiile Aurel Bocarnea și Vasile Chiș au contribuit la înălțarea unei troițe; din 1945 o troița dăinuie și pe dealul Almas. În memoria ostașilor români din sat căzuți în cele două războaie mondiale s-a ridicat un monument în fața bisericii, având o înălțime de 2,50 m. Soclul este alcătuit din trei corpuri dreptunghiulare, cu un paralelipiped deasupra pe care este aplicată o placă
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]
-
țară cât și din străinătate, cunoscând o dezvoltare din ce în ce mai accentuată. În anul 1844 se construiește Biserica Ortodoxă în stil basilical, cu altar în formă de absidă semicirculară și iconostas pictat. În interiorul bisericii se află o placă comemorativă aplicată în memoria ostașilor căzuți în 1914-1918. Începând cu anul 1876, satul Vâlcele a aparținut de Comitatul Trei Scaune din Regatul Ungariei, apartenență ce se va încheia în anul 1920, odată cu semnarea Tratatului de la Trianon, tratat ce urma să stabilească frontierele Ungariei cu vecinii
Vâlcele, Covasna () [Corola-website/Science/300385_a_301714]
-
fizică, bogăția și cunoașterea. Aceste trei elemente pot fi convertite ușor dintr-una în alta. Cel mai important, mai puternic și mai flexibil dintre ele este cunoașterea: Astazi, câștigarea unei bătălii nu ține de forța militară brută și de numărul ostașilor. Dominante sunt elementele ce țin de inteligența umană: diversiunea, vicleșugul, spionajul, manipularea opiniei publice, experiența comandanților, psihicul luptătorilor... Mijloacele de luptă în cadrul acestor războaie au fost descrise pentru prima dată de Sun Tzu ca fiind niște principii ale războiului. Elementele
Război informațional () [Corola-website/Science/298603_a_299932]
-
de la Candes pe Loara, la Vest de Tours; imperativul de a asigura unitatea Bisericii face ca în ciuda bătrâneții sale, el să decidă să meargă acolo. Intervenția sa este încununată de succes, dar în ziua următoare, epuizat de această viață de ostaș al lui Hristos, Martin moare la Candes, la sfârșitul toamnei, pe data de 8 noiembrie 397, pe un pat de cenușă cum mureau oamenii sfinți; revendicat atât de cei din regiunea Poitou, cât si de cei din Touraine, corpul său
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
dintre cele mai mari și mai diversificate averi din România. În timpul războiului mondial, Barbu Știrbey a fost alături de familia regală, în refugiul de la Iași. Izbucnirea revoluției în Rusia și înlăturarea țarismului, în martie 1917, au avut un puternic ecou asupra ostașilor ruși de pe frontul din Moldova. Pentru a preveni o eventuală "contaminare" a ostașilor români, în covârșitoarea majoritate țărani, regele Ferdinand a fost sfătuit de Știrbey și Brătianu, de N.Iorga și regina Maria să adreseze ostașilor un mesaj prin care
Barbu A. Știrbey () [Corola-website/Science/299702_a_301031]
-
Barbu Știrbey a fost alături de familia regală, în refugiul de la Iași. Izbucnirea revoluției în Rusia și înlăturarea țarismului, în martie 1917, au avut un puternic ecou asupra ostașilor ruși de pe frontul din Moldova. Pentru a preveni o eventuală "contaminare" a ostașilor români, în covârșitoarea majoritate țărani, regele Ferdinand a fost sfătuit de Știrbey și Brătianu, de N.Iorga și regina Maria să adreseze ostașilor un mesaj prin care să promită înfăptuirea reformelor. Textul a fost redactat de Barbu Știrbey și a
Barbu A. Știrbey () [Corola-website/Science/299702_a_301031]
-
un puternic ecou asupra ostașilor ruși de pe frontul din Moldova. Pentru a preveni o eventuală "contaminare" a ostașilor români, în covârșitoarea majoritate țărani, regele Ferdinand a fost sfătuit de Știrbey și Brătianu, de N.Iorga și regina Maria să adreseze ostașilor un mesaj prin care să promită înfăptuirea reformelor. Textul a fost redactat de Barbu Știrbey și a avut o primire entuziastă, contribuind la calmarea spiritelor, dar și la creșterea popularității regelui. La 4 iunie 1927 a acceptat solicitarea lui Ferdinand
Barbu A. Știrbey () [Corola-website/Science/299702_a_301031]
-
o rețea de 4 farmacii. Rețeaua instituțiilor culturale este formată din casă de cultură, 2 biblioteci publice, 4 instituții sportive, 3 locuri de odihnă și agrement 2 muzee, 3 monumente (1. Ștefan cel Mare, 2. Eroilor Necunoscuți 3.În memoria ostașilor căzuți în războiul din Afganistan ), 2 busturi (1 închinat lui "Alexandr Suvorov",al 2-lea închinat lui "Mihai Eminescu"), o placă comemorativa a primilor locuitori a orașului Ștefan-Vodă. În oraș este unul din cele două monumente din țară, închinate Marelui
Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/299703_a_301032]
-
de înaintare, fiecare pe o distanță de 40-80 kilometri. Ultimele localități luate în stăpânire, la 13 septembrie 1940, au fost Sfântu Gheorghe și Târgu Secuiesc. Înaintarea unităților ungare s-a produs în condiții pașnice, neexistând decât câteva incidente răzlețe cu ostașii români aflați în retragere spre sudul Transilvaniei. Armata ungară a fost întâmpinată cu entuziasm de majoritatea populației de etnie maghiară, ceea ce a fost documentat amănunțit pe peliculă, în cadrul filmelor de tip jurnal cinematografic din 1940, cu defilarea unităților militare, precum și
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
cucerirea voievodatului lui Gelou de unguri: "Tuhutum, tatăl lui Horca, un om șiret, a prins de veste de la locuitori despre bunătatea 'țării de dincolo de păduri' unde stăpânea un blac, anume Gelou... Și s-au luptat cu înverșunare și fură învinși ostașii ducelui Gelou și mulți dintre ei uciși, iar mai mulți fură prinși. (...)" Gelou rămâne primul voievod atestat al Transilvaniei A fost urmat de Tuhutum, Horca și Iula (Geula sau Gyula). La aproape 70 de ani după moartea lui Gelou, fostul
Gelou () [Corola-website/Science/299104_a_300433]
-
consideră aceste cifre ca fiind exagerate. O abordare credibilă pentru estimarea efectivelor pornește de la faptul că Herodot spune că la a doua invazie a Greciei (cea încheiată cu bătăliile de la Termopile și Salamina) fiecare triremă avea la bord 30 de ostași complet echipați (pe lângă cei 14 sau 15 marinari), deci cele 600 de trireme care acostaseră în golful Maraton puteau transporta ușor cel puțin 18.000 de soldați. Consensul istoricilor situează numărul perșilor la circa 25.000, plus circa 1.000
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
o personalitate culturală remarcabilă a literaturii române vechi. A fost cel care a înființat prima bibliotecă publică în Bucureștiul de astăzi, în secolul XVIII. Născut probabil în 1650, în Iviria (Georgia sau Gruzia), ucis cândva în intervalul septembrie-octombrie 1716 de către ostași turci. Luat de tânăr în robie de turci și dus la Constantinopol, este ulterior eliberat, trăind în preajma Patriarhiei ecumenice, unde a învățat sculptura în lemn, caligrafia, pictura, broderia, precum și limbile greacă, arabă și turcă; probabil, tot acum a fost călugărit
Antim Ivireanul () [Corola-website/Science/299157_a_300486]
-
1716, la cererea primului domn fanariot, Nicolae Mavrocordat, a fost înlăturat din scaun, închis, caterisit de patriarhul ecumenic și condamnat la exil pe viață în mănăstirea "Sfânta Ecaterina" din Muntele Sinai. În drum spre locul exilului, a fost ucis de ostașii turci și trupul aruncat undeva în râul Marița sau în Tungea, dincolo de Adrianopol. Abia după 250 de ani, în 1966, Patriarhia Ecumenică a ridicat această nedreaptă caterisire și a fost reabilitat. Antim Ivireanul a fost proslăvit ca sfânt (canonizat) de către
Antim Ivireanul () [Corola-website/Science/299157_a_300486]
-
de Mangop a rămas ca parte a Imperiului Roman de Răsărit (numit astăzi, incorect, Imperiul Bizantin) până la sfârșitul secolului al XV-lea. Ultimii apărători ai Mangopului în fața armatelor turco-tătare, apărători care au murit până la ultimul pe zidurile cetății, au fost ostașii lui Ștefan cel Mare, moștenitor al Mangopului prin soția sa, Maria de Mangop. Între 1441 și 1783 cea mai mare parte a Crimeii a făcut parte din Hanatul Crimeii. O parte din porturile din sudul peninsulei erau controlate de Republica
Republica Autonomă Crimeea () [Corola-website/Science/299176_a_300505]
-
localitate a poposit Ștefan de Mare, trecând pe aici într-o vară când țara era cotropită de necredincioși, probabil prin 1476. A fost surprins să audă sunete de trâmbiță, de parcă cineva se pregătea să-l atace. S-a oprit cu ostașii ce-l însoțeau sub acest stejar, gata să facă față unui eventual atac dușman. Nu erau însă dușmani, ci bacii localității care-și chemau oile la muls la amiază prin trâmbițele pe care le folosesc la fel și astăzi. Auzind
Cajvana () [Corola-website/Science/299254_a_300583]
-
un tezaur monetar, o necropolă de incinerație, inscripții etc. Se presupune existența pe vremea romanilor, pe aceste locuri, a unui post militar (castru) supravegheat de soldați ai Legiunii a XIII-a GEMINA (cu sediul în Alba Iulia - Apulum), unul dintre ostași fiind îngropat aici. Așa se poate explica enigma toponimicului Roștat - dealul care străjuieste ca un bastion valea în care este așezată localitatea romană, pe drumul roman ce lega Apulum de CEDONIA. Pe acest deal au construit romanii castrul ale cărui
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
Simionescu, a luptat cu înverșunare pentru cucerirea localității Florești. La 18 iulie 1941, localitățile din jurul târgului Florești au rămas definitiv în stăpânirea trupelor aliate, dar cu pierderi foarte mari din efectivul Diviziei 14 infanterie română: 105 ofițeri, 57 subofițeri, 2862 ostași, ceea ce, în total constituia 22% din efectivul ei. În luna mai 1945, asupra Moldovei s-a abătut o secetă cumplită nemaivăzută în precedenții 50 de ani. Situația meteorologică rămânea neschimbată nici în primăvara anului 1946. În luna mai temperatura era
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
Mihail Gh. Cibotaru, laureat al Premiului Național pentru literatură (1.10. 1986). Cod poștal MD-5040. În anul 2004, cu sprijinul lui Victor Țîbrigan și a locuitorilor din comună, în zona luptelor de pe înălțimea „Bortoasa” este amenajată „Fântâna Eroilor” și monumentul ostașilor români căzuți pe câmpul de luptă în vara anului 1941; iar la 25 octombrie 2008, Victor Țîbrigan a inaugurat Muzeul ostașului român „Memoria” situat pe adresa str. Mihai Eminescu nr. 56.
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
Victor Țîbrigan și a locuitorilor din comună, în zona luptelor de pe înălțimea „Bortoasa” este amenajată „Fântâna Eroilor” și monumentul ostașilor români căzuți pe câmpul de luptă în vara anului 1941; iar la 25 octombrie 2008, Victor Țîbrigan a inaugurat Muzeul ostașului român „Memoria” situat pe adresa str. Mihai Eminescu nr. 56.
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]