3,713 matches
-
c) locuțiunea verbală a o lua la sănătoasa; d) adjectivul extrem de atentă. Propoziția subordonată circumstanțială de cauză (cauzală) Transcrieți, din textele de mai jos, propozițiile subordonate cauzale și realizați contragerea lor: (a) "Tată, iată a sosit timpul; mă duc să pândesc și eu. Du-te, zise împăratul; dară negreșit că și tu ai să te întorci rușinat ca și frații tăi cei mai mari. Pentru mine n-are să fie așa mare rușine, zise el; fiindcă nu numai că sunt mai mic
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
avut senzația că în spatele acestor uși întredeschise de-a lungul culoarului, o sumedenie de ochi erau ațintiți asupra lui și a mea. M-am întors în salon. El plecase. Camerista mi-a povestit cum a fost sosirea lui, cum îl pândiseră, cât de repede mergea și cum bătrânul Hasard nu permisese nimănui să-i țină mantaua. Eu am dus mantaua străbunicului său, a bunicului și astăzi o duc pe a sa. Mi-a povestit cum a vrut să-l dezarmeze și
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
mai moale cu cârteala, fiindcă ți s-ar putea replica: "Du-te și tu, și n-ai decât să te fotografiezi și nud". În al treilea rând, opinia publică, încarnare a bunului simț impersonal și nu ecoul beției proprii, îl pândește la colț și îl taxează nemiloasă imediat ce dă un chix, cum a fost acum câțiva ani, cu filmul. Nu s-a mai văzut urmă de BHL câteva luni, și-a lins rănile orgoliului lovit peste nas și a.... relativizat, măcar
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
din intențiile originare ce țin de trunchiul dezvoltării cognitive globale. Conștiința mediază acest flux tranzitoriu care face recognoscibil fundamentul esențial în materia dinamică a activității reflexive și tot ea păzește miezul de semnificație al acesteia de pericolul alterării concretizatoare care pândește orice reacție nesigură virtual atașabilă condiției umane nestatornice. Ea este susținută de un cadru conceptual și formal și în același timp se învrednicește de justa lui inserare în faptul cognitiv real. Se închide astfel în act interior o buclă a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Comunismului (condus de Marius Oprea) ori chiar ale foștilor și actualilor membri ai Colegiului CNSAS. Căci dacă ar exista posibilitatea ca lupul să păzească oile, firește că el le va și mânca mult mai ușor decât dacă le-ar fi pândit din afara țarcului. Din nou însă, cu obstinație parcă, ofițerii de Securitate care ar trebui întâi și întâi deconspirați au fost uitați de Asociația Civic Media. Din nou tot coada este cercetată și frământată ca o mantilă de corridă, evitându-se
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
ci în realitate. Dar de aici începe alt roman. Vladimir Makanin Ă Spaima Satirmanul și nimfeta Bogdan Romaniuc Vladimir Makanin este poate ultimul „clasic“ al literaturii ruse. Makanin descrie în romanele sale agonia unei societăți îmbibate de ideologie. Personajele sale, pândite la tot pasul de diavol (ca în Falsificatorii de bani al lui Andre Gide), și care cred că și-au descoperit fericirea, pierd „partida“ în ultima clipă. Nu le rămâne atunci decât sarcasmul, prin care sfidează o lume lipsită de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
ocazie... Ce e Zâtul? Zâtul e frica pe care o simți atunci când pleci singur în pădure la cules de ciuperci, când pleci în mlaștină la cules de ruginț sau tot acolo la prins de viermoloi. Zâtul e cel care te pândește din spatele copacilor, pe viscol cumplit, când mai curând ți-ai săpa drum prin zăpadă spre izbă, dar tu trebuie să copiezi poemele lui Fiodor Kuzmici... Dacă mai punem la socoteală faptul că vederea iubitei face ca mândrețea ta de coadă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
încotro să împușcăm, când vom primi ordin de tragere. Descărcam și noi câte un încărcător în aer, semn că am înțeles. Într-o noapte fără ordin de tragere, mâncam liniștit din gamelă, cu ochii ațintiți în întunericul din care ne pândeau rușii. S-a auzit un foc de pușcă. Unul singur. La scurt timp, m-a lovit peste frunte ceva ca o piatră. Am căzut de pe lada pe care stăteam mai mult de spaimă decât de lovitură. Soldat Aldea de lângă mine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
prin lift, că aici e și orașul pedofililor americani și pe mine mă molipsește stricăciunile astea, da’ fetele, ce să facă și ele, sărmanele, au țâțe de pe la 8 ani, că asta e vârsta ta adevărată, și de atunci eu te pândesc pe tine prin crăpături și orificii voaioriste și nemica n-am înțeles, că ai acum vreo 40 de anișori bătuți pe muchia patului cu arcuri și eu tot cu buza umflată-căcălău stau la poarta sufletului tău de tembelă criminală. Că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
pare Că-n nori zboară-un pescăruș, Dar e ,,m’’, ce-n graba mare, A pierdut un picioruș. Îl găsim la noi în cană Și nicicând nu te-ai gândi Că e-n lână, e în vană; Poate-oricând din nou pândi. Nazuri face, însă nasul Când își ia el la purtare, ,,M’’-ul spune la tot pasul C-o să-i pună-alte picioare. Ești copil isteț, ai minte; Poți ușor să afli dacă ,,N’’ apare în cuvinte. Câți de ,,n’’ pe-aici
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
în coadă. Văd un ,,s’’ cu o codiță Ce a pus-o drept sub el. Ăsta-i ,,ș’’? O șopârliță; Șarpe-o fi c-un clopoțel? Știu că-i prins pe o șăpcuță, C-un șiret; și-un șoricel, Ce pândește-o pisicuță, Are ,,ș’’. E șmecher el? Găinușa-l are-n gușă; Șoimu-l știe; e-n păpușă Ori în șură, după ușă, Și la pește sau mănușă. Ești copil isteț și-ai minte; Poți ușor să afli dacă ,,Ș’’ apare
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
genele întoarse la vârf în pulberi fine de marmeladă solidificată, cu care îți accentuai până la halucinație sprâncenele zmulse viclean cu penseta, folosind creioane lunguiețe, senzual-dermatografice, apropiindu-ți mult fața infantil-muierească de cea geamănă, virtuală, îndoindu-te viclean, scoțând caraghioasă (mă pândeai să observi dacă mă uit!)... reliefând în aerul pudibond al încăperii fundul tău orgolios, futut și răsfutut... suprafețe tulburi reflectând victorios ochii enormi, negri ca antracitul, cu sclerele opace, albe, bombate... Căutam în dulapurile rămase rufăria ta intim-somptuoasă... sau minuscul-deocheată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
tremuri din pricina unui vizitator necunoscut, în plină noapte, la etajul opt. Puțin a lipsit să nu urlu către părinții care se aflau în camera alăturată, cu ușa deschisă. Așa aș fi făcut dacă curiozitatea nu m-ar fi împins să pândesc, cu un ochi, numai cu unul, de sub pătură. În dreptul ferestrei, o pată de lumină aruncată de o lanternă scotea la iveală un chip de copil, cu o gură care spunea ceva, însă eu nu auzeam nimic. Privind mai atentă, mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
dat seama că nu era altcineva decât Ayako. Sau, mă rog, cineva care semăna perfect cu ea. Mi-am făcut curaj și m-am apropiat, iar făptura îmi făcea semne disperate să deschid. Cu părul răvășit și ochii oblici, parcă pândind, putea să fie un demon malefic care luase înfățișarea prietenei mele. Totuși, după cum părea să-i turuie gura, părea să fie chiar ea. Nu, nu-mi dădeam deloc seama dacă e cu adevărat ea sau nu. Cu inima cât un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
de Radu Tătărucă Traducere de Camelia Secăreanu INSTITUTUL EUROPEAN 2001 PREFAȚĂ IMPRESII PE TEMA ORIGINALELOR PIERDUTE Trăim în jungla grea și miraculoasă a cărții. Din care cei cuminți rup un lăstar; în care necuminții hălăduiesc pentru totdeauna unei vieți. Semnele pîndesc în hățișuri primordiale, ne vînează, trec mortal prin noi, dincolo de noi, cu toată cohorta de schingiuitori ai lemnului întru carte: pădurari, fabricanți de hîrtii și cerneluri, scriitori, editori, tipografi, librari, bibliotecari. În fiecare carte e răstignit un pom. O răstignire
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
cercetătorului modern, dar concep și formele moderne ale cărților de cult, ale dicționarelor, ale mai tuturor scrierilor specializate. Se afiliază în școli, căutînd identități salvatoare. Dar, mai ales, rezistă, împreună cu fragila lor povară, răbdător, încăpățînat, agresiv, acelorași pericole care au pîndit peste tot roadele și rosturile spiritului. Unde am citit astea? Se înădiseră cazacii să bată biserici și mănăstiri în Moldova. Luau ce le lipsea în staniță, neuitînd, firește, de odoare și cărți. Trimiteau pe urmă veste cu tocmeli de răscumpărare
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Veghea este un titlu care se potrivește perfect tuturor personajelor, pentru că fiecare dintre eroii lui Sarah Waters, într-un moment sau altul al acțiunii, stă de veghe în noapte, în timp ce întreg orașul doarme. Cele patru personaje din romanul Veghea sunt pândite la tot pasul de spaimă, de gelozie și de anxietate. Narațiunea este la persoana a treia, iar cronologia este inversată, cititorul coborând din anul 1947 în 1944, apoi în 1941. Ceea ce are cu adevărat importanță în Veghea nu este prezentul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
M-a lăsat sărac lipit. ................................ Dar ia spune-mi, frățioare, N-ai ceva tu de vânzare? Am pelcele și am lână, Dar sunt dincolo, la stână". Intră amândoi în stână. Gheorghelaș crede că Macovei se ascunde acolo. Se uită și pândește. "Moș Radule, barbă sură, Ai pe cineva la stână Ca să nu fac vro pricină? Ba să nu faci vro pricină, Ca să vezi ce e la stână: Mai aseară, pe-nnoptat, Oile-n strungă le-am dat; Mânătorul s-a sculat Lapte
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
rămas însărcinată. Fiul ei a primit numele de Făt-Frumos din Lacrimă. Era frumos și voinic. Când arunca sulița, aceasta străpungea cerul și cădea înapoi pe degetul lui cel mic. Cânta foarte frumos, acompaniindu-se din fluier. Piscurile și văile îi pândeau cântul, izvoarele și râurile se opreau ca să-l audă, iar vulturii ascultau nemișcați pe crestele înghețate. El a plecat să-l învingă pe vecinul tatălui său, împăratul. A ajuns la un lac, între două creste dantelate ca un maxilar de
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
dimineața dansaseră toate atât de mult încât papucii li se zdrențuiseră. Unde dansau și cu cine? Împăratul le promisese de soție pe una dintre ele celui care va dezlega taina. Unsprezece fii de regi și de împărați încercaseră să le pândească: nu mai fuseseră văzuți niciodată. Făt-Frumos le aducea în fiecare dimineață buchete prințeselor și se simțea cuprins de un sentiment foarte tandru pentru mezină, care-l privea cu un ochi binevoitor. Dar el nu îndrăznea să se destăinuie nicicum, de
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
deschide dând spre o galerie subterană, pe unde ele merg spre un palat înveselit de lumini, nestemate și muzică. Niște lăutari cântau de zor dansuri, hora, bătuta, brâul, pipărușul. Dansatorii erau cei unsprezece fii de regi și împărați care le pândiseră pe fete pentru a le lua de soții și care dispăruseră. După bal este servită o cină minunată, apoi dansatoarele se întorc pe același drum, cu pantofii rupți de prea mult dans. De trei ori le însoțește Făt-Frumos, nevăzut; apoi
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
-și revedea țara copilăriei; sunt două generații și o lume întreagă le desparte. Micuța Maria, dac-ar fi trăit, ar fi fost prima româncă a dinastiei. Întoarcerea la București, atât de mult dorită, a fost pasul spre moartea care-o pândea pe frageda făptură. De la Sinaia n-au îndrăznit să meargă mai departe. Regina îi scria prințesei-mamă: "La București, starea sanitară este atât de proastă încât cobor cu teamă. Tifosul și angina fac ravagii. Difteria a atacat o mulțime de copii
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
treisprezece zile mai târziu decât în Occident: "Nu ne puteam gândi niciodată că ținem sărbătoarea o dată cu cei dragi de acolo, ci mult după ei, când ei deja aproape o uitaseră". Dar ce mai însemna grija aceasta pe lângă durerea care o pândea? "Zilele pe care le credeam dureroase le regretăm pe urmă ca pe cele mai frumoase din viață când le privim mai târziu în adâncul trecutului..." După Crăciunul din 1873, moartea a stins focul și luminile. De atunci, Crăciunurile se perindă
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
prefacă a ține piept, pentru scurt timp, avansurilor celuilalt. În Anti-Justine de Restif de la Bretonne, e cazul tinerei Conquette Ingénue, fiica naratorului, care, făcându-și socotelile, vrea să se căsătorească virgină. Acceptă totuși să fie linsă. "O lingeam cu înflăcărare, pândind clipa când avea să dea drumul licorii virginale, ca să mă arunc pe ea și s-o pătrund. Slobozi încă de la a șasea limbă, de nici nu-mi venea a crede. Dar, îndată, zvârcolirile ei mă încredințară. Atunci, părăsind pizdulicea, mă
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
stimate dom profesor Elisav? — O să vedeți, răspunse el, zâmbind, în episodul următor. (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Balzac necunoscutul Emil BRUMARU A te încumeta să scrii despre Balzac este, cel puțin, o nebunie deșartă, dacă nu te pândește, major, și mai și, riscul unui penibil și devastator eșec sau, de ce n-am exagera puțin... moartea, da, chiar dânsa în persoană, fermecătoare și picant-ademenitoare și longilin-bombată-n șoldurile sânilor însfârcuiți maro, poros (bumbeleul are găurele!). Obișnuiți din pruncie să-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]