6,523 matches
-
în a ei odaie, Preface-n tânăr sufletu-i divin: 255El stă frumos sub bolțile ferestii Purtând în păr cununa lui de trestii. Blond e - azi și părul lui de aur moale Pe umeri cade îndoios, îmflat; Ca ceara-i palid... buza lui cu jale 260Purta un zâmbet trist, nemângâiat. El o privește... sufletu-i s-adună În ochiul lui albastru, blând și mat... Ș-astfel cum sta mut înger din tării Părea un mort frumos cu ochii vii. 265- " O
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
poala neagră a norilor, apele păreau că latră, numai tunetul cânta adânc ca un proroc al pierzării. Prin acel întuneric des și nepătruns, Făt-Frumos vedea albind o umbră de argint, cu păr de aur despletit, rătăcind, cu mînile ridicate și palidă. El se apropiă de ea și-o cuprinse cu brațele lui. Ea căzu ca moartă de groază pe pieptul lui, și mînile ei reci s-ascunseră-n sânul lui. Ca să se trezească, el îi sărută ochii. Norii se rupeau bucăți pe cer
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se uită cu milă la ea, o mîngîiă - dar apoi, desfăcîndu-se de îmbrățoșările ei, se avântă pe șeaua calului și plecă în lume. Trecea prin codri pustii, prin munți cu fruntea ninsă, și când răsărea dintre stânci bătrâne luna cam palidă ca fața unei fete moarte, atunci vedea din când în când cîte-o streanță uriașă atârnată de cer, ce încunjura cu poalele ei vârful vre - unui munte - o noapte sfârticată, un trecut în ruină, un castel numai pietre și ziduri sparte
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fac nimica, dar de altă - dată... ține minte! Și luîndu-și fata alături cu el, pieri în vânt, ca și când nu mai fusese. Dar Făt-Frumos era voinic și știa drumu înapoi. El se reîntoarse și găsi pe fată iar singură, însă mai palidă și mai plânsă ea părea și mai frumoasă. Genarul era dus iar la vânătoare cale de două zile. - Făt-Frumos luă alți cai din chiar grajdul Genarului. Astă - dată plecară noaptea. Ei fugeau cum fug razele lunei peste adâncile valuri ale
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
văzură că se ridică o pădure neagră, deasă, mare, înfiorată de un lung freamăt de frunze și de un urlet flămând de lupi. - Înainte - strigă Făt-Frumos calului, care sbura asemenea unui demon urmărit de un blestem prin negura nopții. Luna palidă trecea prin nouri suri ca o față limpede prin mijlocul unor vise turburi și seci. Făt-Frumos zbura... zbura necontenit. - Mă arde-n spate! - zise fata c-un gemăt apăsat, ca și când s-ar fi silit mult ca să nu spuie încă. Făt-Frumos
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
forțată numai din interior. În consecință, consider că asasinul este numitul Samuel R., nepotul victimei. Primiți, vă rog, asigurarea deosebitei mele considerații, al dumneavoastră, Abatele Brown. Capul mic, plin de bucle albe, al Melaniei Lupu se ridică. În ochii albaștri, palizi, stăruia o scânteie de râs. Glasul pâlpâi ca o flăcăruie în odaia goală: ― Sânt convinsă, draga mea, că nici de astă dată nu te-ai înșelat. Criminalul este fără îndoială băiatul acela cu obrazul pistruiat. Scoase plicul de sub aparatul de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
subțire. Bătrâna îl alungă din poală. ― Te-ai amețit! Stau și mă întreb de unde ai împrumutat atâtea obiceiuri vulgare. Hm! Mă îndoiesc că pisicuța Vasileștilor a primit cea mai bună educație... Pe figura senină, cu trăsături mici, încremenise un zâmbet palid. Clătina din când în când capul, buzele se mișcau încet. ― Trebuie să-ți construiești o personalitate, draga mea, pentru ca ei să nu te recunoască niciodată. Vei fi aspră și caustică. Detești genul, dar de data aceasta e imperios ne-ce-sar! Vei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
știam că-i așa diliu, nu luam tramvaiul ăsta! ― Toți sîntem dilii, numai că individul merită și un premiu. Întoarse capul spre bătrînă: Nici cu baba nu mi-e rușine! Melania Lupu continua să recite, răcnind din toate puterile. Obrajii palizi i se umflau ca niște foaie, ochii îi străluceau inspirați. Ceilalți o ascultau cu inima strânsă. Mirciulică încremenise pe un scaun. Coada încovoiată, rigidă, ridica un semn de întrebare negru. Scarlat se sprijini de marginea aragazului. Își șterse fruntea și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ascuns în rochia Melaniei Lupu. Pe vindiacul de piele, sângele strălucea fluid. Între degete îi rămăseseră fire albe smulse din capul bătrânei. Șerbănică Miga, ghemuit în colțul odăii, privea consternat. Ținea gura deschisă, încercînd să respire fără zgomot. Nevastă-sa, palidă, cu expresia rătăcită, prinse mâna profesorului. Degetele înghețate rămaseră rigide și femeia se ridică greu sprijinindu-se de zid. ― Nici o mișcare! țipă Nucu Scarlat aruncîndu-i o privire sălbatică. Semăna cu o fiară rănită. Obrazul desfigurat arăta oribil, iar peste unul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
când de umeri, când de centură, prăvălită peste trupul cald încă. Profesorul încerca să nu privească dincolo de încălțămintea șoferului, niște ghete de antilopă cenușii cu crepul tocit la călcâie. ― Melania! hohoti Florence. Melania, mă auzi? Bătu ușurel obrajii reci și palizi. Bătrâna țeapănă părea că nu respiră. Doamna Miga își ridică fața răvășită. Țipă disperată: ― Ce să fac? Învățați-mă ce să fac!! ― Apă rece! bâlbâi Scarlat schimonosit de durere. Toată cana! "Dumnezeule! se sperie Melania Lupu. Asta mi-ar mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a fost sensibilă... Când ordonanța le tăia o găină, se închidea în dormitor toată ziua. Ronțăia șocolată și plângea. Dacă nu insistam la telefon, n-ar fi venit. E vina mea... Melania Lupu prăbușită în fotoliu privea printre gene. Nările palide, lipite, păreau de ceară. Semăna cu o moartă. O bucată de ciment se desprinse brusc și căzu în partea cealaltă. Inginerul își vîrî brațul până la subsuoară, apoi se lăsă pe spate și începu să lovească cu picioarele lărgind spărtura. Apucă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
juca biliard și bea trei sticle de chablis. Pretindea că-i stimulează digestia..." ― Un pahar cu apă, mormăi Scarlat. Nu, nu vreau proaspătă. Asta de pe masă. Doamna Miga ridică din umeri. ― Cum dorești. Melania își strânse gulerul rochiei. Peste ochii palizi trecu o umbră de îngrijorare. " În realitate, omul acesta suferă în-gro-zi-tor și nu-mi dau scama cum I-aș putea ajuta. Abia ține arma în mână. Ceilalți cred că au pătruns în muzeu. E doar trecut de miezul nopții." Suspină
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
prefăcîndu-se că doarme. Profesorul, cu brațele moi, atârnând neputincioase pe lângă scaun, privea orb înainte. Ținea gura căscată cu expresia aceea specifică a omului care a încercat o mare surpriză și este incapabil să-și revină. Melania Lupu își strâmbă buzele palide. " Ce imprudență din partea domnului Scarlat să abandoneze arma! Adevărul este că se simte extrem de descurajat. Accidentul cu șoferul și acum tablourile... Biletul tău va fi un stimulent pentru el, îți garantez, draga mea, căci nu se va mai crede singur
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai bine, am să-ți spun că acesta este un truc psi-ho-lo-gic. Un bilet găsit în antreu, lângă ușă, te duce cu gândul la un expeditor dinafară și nu di-nă-un-tru." Bătrâna lăsă hârtia jos și o acoperi cu talpa. Ochii palizi prinseră din nou luciri blânde. Uite ce-am găsit în ușă! Dascălu flutura bucata de hârtie ca pe un drapel. Căruntul își ridică obrazul desfigurat. ― Unde-ai dus mașina? ― Vreo trei străzi mai încolo. Dar întîi am dat o raită
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de dumneavoastră și de avionul dumneavoastră. Șerbănică Miga întinse gîtul: "Sînt nebuni? Ce să facă cu un avion?" Ioniță Dragu scoase o exclamație ușoară și închise gura repede. Dascălu se amuza copios rotindu-și ochii de la unul la celălalt. Alexandru, palid, cu figura încremenită, șopti: ― Nu înțeleg... ― Sîntem șapte inși în această încăpere. Ne veți scoate din țară. Tânărul sări în picioare. ― Absurd! Dascălu îndreptă arma spre el. ― Stai jos, tăticule! ― Absurd! repetă agitat Alexandru. Inginerul clătină din cap. ― Chestiunea se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fi sigur că vei asista la patru înmormîntări! Făcu un gest circular spre bătrâni. Alexandru înghiți în sec. Întâlni ochii speriați ai lui Șerbănică. Desluși în ei o implorare mută, disperată. Avea fruntea roșie și în mod ciudat obrajii rămăseseră palizi. Ioniță Dragu, complet stors, părea de cârpă. Privea fix într-un singur punct, neîndrăznind să se uite la Florence. Pilotul întrebă gâtuit fără să-și ridice ochii: ― Cum trebuie să procedez? Inginerul îi azvârli o privire iute, subțire. Încerca parcă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un fel fac parte din familie. Profesorul Ioniță Dragu și doamna Melania Lupu. Cristescu tresări puternic. Întrebă încă o dată: ― Cine?! Alexandru, surprins, se bîlbîi: ― Profesorul Ioniță Dragu și doamna Melania Lupu. Niște oameni extrem de cumsecade. Cel puțin tanti Melania... Surâse palid. M-am obișnuit să-i spun așa de când eram puști. O femeie încîntătoare. ― Cum vi s-a părut că privește incidentul? ― Era total distrusă. Ca și ceilalți... A avut totdeauna o viață liniștită, ferită de emoții. Îi place liniștea. Mi-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mea. Propun să ne supărăm mai târziu, fiindcă acum ești o-bli-ga-tă să născocești ceva pentru a-l ajuta pe domnul Ionescu. Cu cât veți pleca mai repede de aici, cu atât va fi mai bine." Inginerul îi întîlni privirea fixă, palidă, apoi lăsă ochii să-i alunece în altă parte. * La 4, 30 apăru locotenentul Azimioară. Se răsese în grabă și pe bărbie îi rămăsese un punct negru, ca o musculiță. Îți venea să întinzi mâna și s-o alungi. Maiorul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
scară. Cu cântec înainte, marș! Șerbănică vru să stingă lumina. Inginerul îl împinse ușurel înainte: "Lasă-i să-și imagineze că sîntem înăuntru. Îmi pun gâtul că nu trec zece minute și casa va fi înconjurată". Stropi mărunți udau obrajii palizi ai Melaniei Lupu. Își aduse brusc aminte de ceva și ridică poșeta. ― Bagă capul înăuntru, Mirciulică, vrei să răcești iar? * Mașina se angajă pe o stradă largă cu două șiruri de castani. În spatele lor strălucea câte un acoperiș ud, în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Adăugă aproape plîngînd: Nu plec fără Mirciulică! Acesta e ultimul meu cuvânt și sânt gata să suport toate consecințele! ― În regulă! interveni împăciuitor inginerul. Nu sîntem noi ăia care să despărțim doi prieteni. Calmați-vă, doamnă. Melania Lupu, cu ochii palizi, inundați de lacrimi, dădu recunoscătoare din cap. Dragu, clătinîndu-se ca un cocostârc bolnav, înalt cât ușa, o privea îngăduitor: "Nu-și dă seama de situație. E atât de copilăroasă! Norocul ei... Florence, în schimb, suferă groaznic" și scrută pe furiș
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bine știind că individa a rămas aproape de noi. Înțelegeți? Nu eram singuri, nu eram abandonați. Textul, dacă nu mă înșel, suna cam așa: Pentru orice eventualitate căutați și în bibliotecă. Pe-aici! Maiorul ezită câteva clipe. Îi privea atent chipul palid cu trăsături slăbite. ― Spuneți-mi, domnule Ionescu, v-a trecut prin minte ― cu titlu de ipoteză firește ― că necunoscuta se afla în casă? ― Nu pricep... Unde? Ascunsă pe undeva, sub pat, în dulap sau în frigider? ― Nu! Că ar putea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
oamenii ăștia, gândi Grigore Popa. Nu mi-au plăcut niciodată, iar acum și mai puțin. Ultimii pe care i-aș fi luat într-o combinație, dar n-am de ales." Continua să se audă doar liniștea. * Trecîndu-și degetele peste obrazul palid, construit din unghiuri, maiorul Cristescu încercă să și-i închipuie în viața de toate zilele. Îi făceau o impresie curioasă. Mizeriile inerente existenței în comun, micile meschinării, inevitabilele incidente ― zece minute în plus la baie, un anume drept la o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai absurd eveniment: că a nins sau că ea inaugura o pălărie nouă. Găseau un pretext de a fi în al șaptelea cer. Nu vi se pare formidabil? Cristescu îl scrută curios. Tânărul vorbea plin de căldură iar în obrajii palizi, osoși, năvălise un val de sânge. ― Neobișnuit, în orice caz... ― Comentam într-o zi cu contabilul... ― Care contabil? ― Vîlcu! E și el vecin cu noi. Un tip foarte nostim... Îi plac, șprițul și femeia vopsită. Are o colecție întreagă: roșii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Îl privi lung. Ai și tupeu! După ce i-ai cârtit două ceasuri despre Margot și topor... ― Îl auzi? Recunoaște că a ascultat la ușă. ― Totdeauna am fost sfătuit să urmez exemplul bătrânilor... Melania Lupu îl scrută atent. Nările fine erau palide. ― Și-apoi, reluă adresîndu-se lui Grigore Popa, țineam mult să cunosc părerea dumitale despre doamna Melania. ― Despre mine? ― Foarte originală, tanti. Te asigur! ― Luați loc, domnule Matei, șopti bătrâna. Situația s-a agravat. Trebuie să discutăm... ― N-am nimic de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Grigore Popa. ― Oriunde, n-are importanță. ― La dumneata în odaie, de pildă? ― De ce nu? Tot stați de caraul... Și-apoi, nu uitați că trebuie să sosească amicul din Amsterdam, oricum umblăm la ele. Pe buzele Melaniei Lupu apăru un surâs palid. Părea să încerce o mare dezamăgire. Grigore Popa nu-l slăbea pe sculptor din privire. ― Le-ai găsit și un loc anume, bănuiesc... ― Nu, dar putem găsi printre materialele mele, sub parchet... ― Sau în sacul de voiaj... Matei ridică brusc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]