3,306 matches
-
publicul, ceea ce sugerează că are nevoie de un sentiment mai mare de siguranță. Inocența copilei, liniștea afișată, trăsăturile delicate ale feței, mâinile fine sunt în contrast cu starea de spirit anxioasă. Această imagine a fost descris de William Ritter în paginile revistei pariziene "Gazette des Beaux-Arts", în modul următor: „[Boznanska] a creat ... portretul unei fetițe cu ochi ciudați, neliniștitori, ca două picături de cerneală, care par să se extindă pe fața palidă, bolnăvicioasă, un ideal contemporan al unui Maeterlinck. Este un copil enigmatic
Fata cu crizanteme () [Corola-website/Science/329314_a_330643]
-
umoristica. Își satisface serviciul militar în 1949, în capitala Marocului, Rabat. Claude Nougaro trimite texte lui Marguerite Monnot, compozitoarea lui Édith Piaf, care le pune pe muzica (Méphisto, Le Sentier de la guerre). În 1959 începe să cânte într-un cabaret parizian, le Lapin Agile, din Montmartre, pentru a-și câștiga existența. În 1958, se hotărăște să-și cânte propriile texte, cu un prim album scos la Président, scris și înregistrat cu partenerul său, textierul Michel Legrand 5. Cu toate acestea, succesul
Claude Nougaro () [Corola-website/Science/329323_a_330652]
-
hotărât să îi pregătească în Franța. Se spune că al-Țahțăwī a fost trimis în Franța cu un grup de candidați la aceste funcții, în calitate de ghid spiritual. De-a lungul șederii sale la Paris, 1826 - 1831, Rifă‘a a studiat societatea pariziană în toate aspectele sale, iar observațiile și concluziile la care a ajuns au dat naștere cărții intitulate "Taḫlīș al - 'Ibrīz fī taḫlīș Bărīz" (Cairo: Bulaq Press, 1849), în limba arabă (تخليص الإبريز في تلخيص باريز), care a circulat mult în
Rifa'a at-Tahtawi () [Corola-website/Science/329353_a_330682]
-
marginea falimentului, si a transformat-o în 1934 sala de musical-hall ABC. Afacerea era considerată riscantă la vremea respectivă din cauza concurenței serioase din partea cinematografiei. Numele "A.B.C." l-a ales intenționat, pentru a figură, după ordinea alfabetică, în fruntea programelor pariziene. A inovat un sistem de programe original, având afișul bazat numai pe artiști confirmați și care se reînnoia tot la 2-3 săptămâni. Acest concept a fost utilizat ulterior cu succes de către Bruno Coquatrix la sala "Olympia". Angajase o orchestră proprie
Mitty Goldin () [Corola-website/Science/328571_a_329900]
-
Brauner a pictat - la îndemnul lui André Breton - un tablou în care făpturile închipuite de el le întâlneau pe acelea iscate de imaginația lui Rousseau. Acestea din urmă, potrivit lui Breton, trebuie că mai stăruiau încă, precum duhurile, în ungherele atelierului parizian din strada Perrel. Tot așa și Cătălin Bălescu a știut să evoce, dar și să reinventeze vechile energii ale actului creator, cuibărite prin ungherele atelierului, dar și în sedimentele civilizației europene a imaginii. Unele dintre pânzele lui Bălescu își propun
Cătălin Bălescu () [Corola-website/Science/330906_a_332235]
-
starețului, a început să studieze anatomia, botanica și desenul la Paris. El a învățat tehnica de gravură la faimosul . Bulliard a trecut o școală bună, devenind un maestru de gravură și acuarelă. Mărturire dau cele 640 de plăți, privind flora pariziană respectiv plantele care cresc aproape de Paris, cu diferite denumiri, clase, ordine, și genuri care li se potrivesc, aranjate în funcție după metoda lui Carl von Linné care sunt cuprinse în cele șase volume editate de Pierre François Didot între 1776
Pierre Bulliard () [Corola-website/Science/335445_a_336774]
-
culori deschise pentru a-și semnala homosexualitatea cu alte persoane de aceeași orientare. Oscar Wilde a fost faimos pentru purtarea unei garoafe verzi atașată de rever, iar floarea se crede că a fost folosită de el și alți londonezi și parizieni ai sfârșitului de secol XIX-începutului de secol XX pentru a-și exprima tacit orientarea lor. Robert Hichens descrie fenomenul în "Garoafa verde" (1894), și, în parte, cartea a fost un catalizator în procesul lui Wilde pentru sodomie. Galbenul era folosit
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
12 libanezi. În iulie 2001 ziaristul sirian Nizar Nayuf, care a fost eliberat dintr-o închisoare siriană, a susținut că l-a văzut acolo pe prizonierul israelian în august 1993. „La 7 august 1993 era viu” a spus Nayuf săptămânalului parizian „Le Point” ." În acea zi a fost luat de niște oameni și dus la camera de baie pentru a se spăla. Dup[ afirmatiile lui Nayuf, „starea fizică a lui Arad era bună.” „Dacă i s-a întâmplat ceva rău după
Ron Arad (pilot) () [Corola-website/Science/336455_a_337784]
-
dintre cele mai importanți poeți din Franța de la începutul secolului al XX-lea. S-a născut în Honfleur (Calvados) pe 28 decembrie 1864 și a urmat studii de drept la Paris. În 1885 el a început să contribuie la revistele pariziene, iar versurile sale au fost publicate de majoritatea periodicelor franceze și belgiene ce erau favorabile scriitorilor simboliști. După ce a început ca parnasianist, el a păstrat tradiția clasică, deși a adoptat unele dintre inovațiile lui Jean Moréas și Gustave Kahn. Stilul
Henri de Régnier () [Corola-website/Science/336510_a_337839]
-
(; 20 decembrie 1875 - 6 februarie 1963), cunoscută de asemenea sub numele anterior căsătoriei Marie de Heredia sau sub pseudonimul Gérard d'Houville (), a fost o poetă și romancieră franceză, implicată îndeaproape în cercurile artistice pariziene de la începutul secolului al XX-lea. Marie de Heredia a fost cea de-a doua dintre cele trei fiice ale poetului francez de origine cubaneză José-Maria de Heredia și a fost implicată încă de la o vârstă fragedă într-un cerc
Marie de Régnier () [Corola-website/Science/336513_a_337842]
-
a născut în localitatea Kandıra, fiul lui Raif Erim și al Macide Erim. După ce a absolvit Facultatea de Drept a Universității din Istanbul în 1936, a plecat la Paris unde a obținut titlul de doctor în drept la celebra Școala pariziană de studii juridice în 1939. Tot în anul 1939 a revenit în Turcia și a devenit profesor-colaborator în cadrul Universității din Ankara, Facultatea de Drept. În 1943 a fost numit consilier juridic în cadrul Ministerului de Externe al Republicii Turcia, fiind în
Nihat Erim () [Corola-website/Science/331067_a_332396]
-
prin răcoarea hibernală pe care o caută cât și prin presiunea exercitată de om asupra speciei. Paleontologii au găsit deja în secolul al XIX-lea oseminte de marmotă pe marile câmpii ale Europei de Vest (între care în Franța , bazinul parizian inclusiv și mai la vest în Poitou-Charentes) sau mai la nord în Belgia (în Paleoliticul mijlociu potrivit fosilelor din peștera Walou de la Trooz de exemplu) unde primii paleontologi au fost surprinși să descopere că marmota viețuia altădată, pe teritoriul Belgiei
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
să crească în viitor. El consideră că, pentru a evita problemele sociale asociate acestor inegalități, trebuie introdus un sistem de redistribuire printr-un impozit pe averea globală. Piketty s-a născut la 07 mai 1971, în orașul Clichy din suburbia pariziană. A obținut bacalaureatul științific, și apoi a intrat la 18 ani la Școala Normală Superioară (ENS), unde a studiat matematica și economia. A obținut doctoratul la 22 de ani cu o teză despre redistribuirea averilor, scrisă la EHESS si London
Thomas Piketty () [Corola-website/Science/334243_a_335572]
-
apăruse mai devreme în acel an în almanahul "The Gift: A Christmas and New Year's Present" pentru anul 1840, fără a fi datat însă. Povestirea a fost ulterior tradusă în limba franceză în decembrie 1844 și tipărită în ziarul parizian "La Quotidienne" în două părți. Aceasta a fost prima publicare a unei scrieri a lui Poe într-o altă limbă decât engleza și a marcat pătrunderea operei lui Poe în Franța. Prima traducere în limba română a fost publicată anonim
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
și adăpostea o mare parte din lagărele de exterminare. La finele războiului mondial al-Husseini a fost capturat la 15 mai 1945 de forțe franceze cantonate pe solul german în zona lacului Konstanz. La 19 mai a fost transferat în regiunea pariziană, unde a fost cazat, în condiții favorabile, împreună cu cei doi secretari ai săi, într-o vilă din Saint-Maur. I s-a pus la dizpoziție, între altele, un bucătar de la comunitatea islamică din Paris.. mai și a fost apoi închis în
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
o sărbătoare a perversității”<ref name="Tribune 15/11">Les derniers instants du concert au Bataclan, "La Tribune", 15 noiembrie 2015</ref> Folosirea instrumentelor muzicale este interzisă de SI. De altfel, Bataclan este considerată ca atracția principală a unui cartier parizian „totodată burghez, progresist și cosmopolit” caracterizat de „o eterogenitate socială și etnică ce a dispărut din multe alte arondismente” Grupul american Eagles of Death Metal, ce cânta în ziua atentatelor, atrăsese un public foarte divers.
Bataclan () [Corola-website/Science/335108_a_336437]
-
coloana. Dați-mi voie că, înainte de a aduce aminte cărui fapt i se datorează prezenta Familiei Regale la acest “ajun al Ajunului”, să vă spun o poveste. Generalul de Charette, un aristocrat din Vendee, comandând cetele care se opuneau revoluționarilor parizieni, a fost în cele din urmă capturat și așezat, rănit, pe o masă din bucătăria unui castel. Generalul revoluționar, aristocrat și el, i-a spus comandantului din Vendee: “Ce păcat de atâta vitejie, pierdută în zadar”! La care de Charette
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
o reproducere a afișului filmului "L'Auberge rouge", lansat în 2007, film al cărui subiect nu are nimic în comun, cu excepția titlului, cu nuvela lui Balzac. „Hanul roșu” este o povestire în ramă, în care naratorul inițial prezintă un banchet parizian, la care unul din invitați, bancherul Hermann, relatează celorlalți oaspeți o poveste. În ciuda poveștii senzaționaliste relatate de Hermann și a atmosferei dramatice a nuvelei, opera literară balzaciană este considerată în primul rând un fel de poveste filozofică, confirmând în mod
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
Hermann, relatează celorlalți oaspeți o poveste. În ciuda poveștii senzaționaliste relatate de Hermann și a atmosferei dramatice a nuvelei, opera literară balzaciană este considerată în primul rând un fel de poveste filozofică, confirmând în mod repetat nihilismul moral al înaltei societăți pariziene și existența unor secrete întunecate ascunse în familiile personalităților publice. Criminalul Taillefer este menționat în mai multe scrieri balzaciene printre care "Pielea de șagri" și "Moș Goriot" ca un om respectat, bogat și influent, ce fusese decorat cu Legiunea de
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
anul 1789, și până în anul 1794. Misiunile din modul multiplayer cooperative urmăresc dezvoltarea Frăției Asasinilor în timpul Revoluției Franceze. În plus, au fost introduse în poveste și "anomalii de timp". Accesarea lor îl duce pe Arno în diferite perioade ale istoriei pariziene, precum ocuparea acestuia de către Germania Nazistă în timpul celui de-al doilea război mondial. "Inițiatul" este un jucător al Helix-ului, un aparat produs de Abstergo, care permite accesul la diferite memorii genetice. Povestea începe cu jucătorul într-o memorie ce are
Assassin's Creed Unity () [Corola-website/Science/335248_a_336577]
-
reapărut în mai 1945 și a disparut definitiv în 1970. Pentru perioada 1829-1854, există variante belgiene contrafăcute ale acestei reviste care au reeditat versiuni piratate ale textelor literare și articolele apărute în "Revue de Paris", dar și din alte reviste pariziene: "La Revue des deux mondes, Revue nouvelle" etc.
Revue de Paris () [Corola-website/Science/335303_a_336632]
-
atacat și examinat de către locotenentul forțelor franceze libere Alexandre Rosenberg în afara Parisului, în august 1944. Soldații săi au deschis cutiile și au descoperit multe piese de artă jefuite și care anterior erau expuse în casa tatălui său, comerciantul de artă parizian Paul Rosenberg, unul dintre principalii comercianți de artă modernă din lume. Organizațiile de veterani germani, inclusiv cea de veterani SS din grupul HIAG, au obiectat față de faptul că soldați ai Wehrmachtului au fost prezentați în film că executând ostatici francezi
Trenul (film din 1964) () [Corola-website/Science/335308_a_336637]
-
în 1821 la Școala de Arte Frumoase, lucrând în atelierul lui Guillaume Guillon Lethière și primind o solidă pregătire clasică. A devenit tovarăș cu Eugène Devéria și un prieten apropiat al lui Victor Hugo, fiind invitat în diferite cercuri romantice pariziene, care a avut un efect decisiv asupra carierei sale. A avut parte de un mare succes la Salonul din 1827 datorită picturii "Supplice de Mazeppa", a fost premiat cu o medalie cu ocazia unui salon special pentru noua școală, unde
Louis Boulanger () [Corola-website/Science/335311_a_336640]
-
de regele Louis XI. Revenit la Paris, spre sfârșitul lui noiembrie 1462, poetul s-a văzut implicat, deși pasiv, într-o altercație de stradă după care a fost arestat, judecat și condamnat la moarte prin spânzurătoare. În urma apelului, Curtea supremă pariziană ("Le Parlement de Paris") i-a comutat condamnarea la expulzarea pe o perioadă de zece ani din Paris, în urma căreia, la vârsta de 31 de ani (1463) François Villon a părăsit orașul și a dispărut definitiv. Biografia lui Villon a
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
făcut să se înhăiteze cu alți novici în cler sortiți șomajului, apucându-se de beții și șotii pe deoparte și nutrind un profund dispreț, invidie și antipatie față de cei cu viitorul asigurat datorită apartenenței la familiile bine plasate, la burghezia pariziană. Locuind într-o chilie a bisericii Saint-Benoît, situată în centrul "Cartierului latin" Villon a avut ocazia să cunoască personal familiile celorlalți clerici din biserică, precum pe comandantul jandarmeriei pariziene, magistratul () Robert d’Estouteville și pe soția sa, sau pe Regnier
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]