3,522 matches
-
o plăcută surpriză a fost orchestra-suplă, când transparentă, când densă, mai atentă ca deobicei, poate mai bine strunită, căci Opera a încredințat premiera unui dirijor invitat, Ion Iancu de la Timișoara, care este muzician de primă mână, vădindu-se stăpân pe partitură, fosă și scenă.........". Ziarul "Tbilisi" - orașul Tbilisi (Georgia) din 10 iunie 1983 Ziarul "Magyar Hirlap" - Szeged (Ungaria), din 14 februarie 1990
Ion Iancu () [Corola-website/Science/297621_a_298950]
-
din Serai", "Nunta lui Figaro", "Don Giovanni", "Cosi fan tutte", "Flautul fermecat". A mai compus 19 mise, cantate, motete pentru soprană și orchestră, oratoriul "Die Schuldigkeit des ersten Gebots" și, în fine, "Requiem"-ul în re minor. Cărți și materiale Partituri
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
până astăzi ca o figură cardinală în evoluția muzicii tuturor timpurilor, recunoscut și în limbajul și tehnica muzicii contemporane. Beethoven este revoluționarul întemeietor al unei noi generații de muzicieni și a unei alte atitudinii față de creațiile compozitorilor. Din fragmente de partituri rămase de la Beethoven, Barry Cooper a reconstituit ceea ce el consideră a fi Simfonia a 10-a, în Mi bemol major (E flat major), pe care compozitorul nu a mai apucat să o finalizeze. Nu se poate dovedi că toate aceste
Ludwig van Beethoven () [Corola-website/Science/296598_a_297927]
-
rămase de la Beethoven, Barry Cooper a reconstituit ceea ce el consideră a fi Simfonia a 10-a, în Mi bemol major (E flat major), pe care compozitorul nu a mai apucat să o finalizeze. Nu se poate dovedi că toate aceste partituri au fost scrise în acest scop de Beethoven, dar există un consens între specialiști că el intenționa să mai compună o simfonie.
Ludwig van Beethoven () [Corola-website/Science/296598_a_297927]
-
Directorul de pe atunci al "Orchestrei Radio" era renumitul Theodor Rogalski, care a intuit uriașul pontențial al tânărului Ion Voicu și l-a sprijinit, rugându-l pe Mengelberg să accepte să-l audă cântând o piesă. După ce Voicu a interpretat căteva partituri de Bach, Beethoven și Mendelssohn Bartholdy, Mengelberg a spus: A devenit solistul acestui ansamblu, uimind criticii acelei vremi. La unul din concertele sale a atras atenția lui George Enescu, care i-a oferit lecții gratuite. În anul 1946, Yehudi Menuhin
Ion Voicu () [Corola-website/Science/298230_a_299559]
-
Armstrong îl substituie cu succes pe trompetistul orchestrei, Kid Ory, el însuși fiind o celebritate locală. Abia în noiembrie 1918, stimulat de performanțele efectuate pe ""riverboats"" - mici vase ce navigau pe Mississippi - începe să învețe notele muzicale și să descifreze partituri, devenind astfel un muzician profesionist complet. În anul 1922 se mută la Chicago, care devenise în acea vreme centrul muzicii de jazz, în continuă dezvoltare. În această perioadă a maturizării sale artistice, Louis Armstrong este preocupat de rigorile polifonice ale
Louis Armstrong () [Corola-website/Science/298273_a_299602]
-
astfel că în 1956 l-a putut aduce din New York în Germania. Starea sănătății nu i-a mai permis să compună. S-a încercat o operație chirurgicală pentru a-l vindeca, dar Paul Abraham a murit pe masa de operație. Partitura originală a operetei "Die Blume von Hawaii", considerată pierdută în anul 1933, a fost regăsită de curând într-o colecție particulară.
Paul Abraham () [Corola-website/Science/298318_a_299647]
-
complexe. De exemplu, „Bohemian Rhapsody” este compusă din foarte multe note. Pe de altă parte, „Crazy Little Thing Called Love” este alcătuită din foarte puține note. Deși Mercury compunea deseori armonii complicate, acesta a declarat că nu știa să citească partituri muzicale. El a compus majoritatea melodiilor la pian, alegând deseori note greu de realizat de colegul de trupă, chitaristul Brian May. Cântărețul Axl Rose vorbea astfel despre talentul de compozitor al lui Mercury: „Dacă nu aveam melodiile lui Freddie Mercury
Freddie Mercury () [Corola-website/Science/297131_a_298460]
-
apare, potrivit muzicologului Peter Gradenwitz, și în culegerea de cântece liturgice evreiești publicată de Hazanul (Cantorul) Nissan Beltzer din Chișinău, ceea ce nu exclude de loc originea ei românească. După Gradenwitz, Shmuel Cohen ar fi cunoscut-o probabil din această culegere. Partitura "Hatikva" cu notele cunoscute până astăzi a fost publicata prima dată de editura C.G.Röder din Leipzig într-un volum intitulat "Vier Lieder" ("Patru Cântece") „puse pe melodii siriene” (sic)(Palestina și Siria, în acea perioadă, erau adesea, în special
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
ani pleacă la Viena, unde ia lecții de pian cu Richard Robert. Face progrese rapide și în 1905 - la vârsta de 10 ani - dă primul ei recital public cu lucrări diferite din creația marilor compozitori, pe care le execută fără partitură. În același an se înscrie la Conservatorul din Paris, unde devine eleva renumitului pianist Alfred Cortot. Câștigă mai multe concursuri de interpretare dar, din nefericire, este silită să-și întrerupă activitatea pentru mai mulți ani, fiind imobilizată în ghips din cauza
Clara Haskil () [Corola-website/Science/297427_a_298756]
-
care a trăit și lucrat. Clădirea, care a fost construită în secolul al XVIII-lea, este compusă din șase camere. Expoziția cuprinde: mobilier de epocă, fotografii și tablouri, cărți și periodice, obiecte personale, manuscrise, documente familiale, personale, culturale și istorice, partituri muzicale, hărți. În fața casei memoriale a fost amenajat Parcul Simion Florea Marian, unde a fost amplasat bustul scriitorului. Imagini cu monumente dedicate omului de cultură Simion Florea Marian, în orașele Suceava și Siret:
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
să se documenteze în privința culturii indiene. A învățat timp de patru ani limba hindi prin corespondență cu Centrul Hindi, cu sprijinul unui profesor din Universitatea București; acesta i-a procurat un sari (piesă de îmbrăcăminte specifică pentru indience), înregistrări și partituri cu muzică ușoară și de film din India. Pseudonimul ales de cântăreață este un joc de cuvinte, semnificând în limba hindi fie „cântul spiritului etern”, fie „cântecul tulpinii de lotus”; muzicologul George Sbârcea l-a tradus drept „"cântec pentru cei
Naarghita () [Corola-website/Science/317043_a_318372]
-
Pascal Bentoiu a închinat capitalei suita de mișcări simfonice "Imagini bucureștene", op. 10, cuprinzând tablourile: I. Șantiere; II. Grădini și III. Stadion. Prima audiție a fost prezentată în același an de către orchestra Radiodifuziunii Române, aflată sub conducerea lui Iosif Conta. Partitura a fost publicată de Editura Muzicală în anul 1972. Ion Dumitrescu a intenționat să scrie o „"compoziție grandioasă"” pentru București, însă a renunțat din lipsă de timp. În revanșă, a susținut o conferință dedicată muzicii Bucureștiului în data de 21
Cea de-a 500-a aniversare a atestării documentare a Bucureștiului () [Corola-website/Science/317232_a_318561]
-
a bazat conferința a fost ulterior expus în broșura "Muzica în Bucureștiul de ieri și de azi", apărută în luna septembrie a aceluiași an. În 1957, compozitorul Mircea Chiriac scrisese suita simfonică în cinci părți "Bucureștii de altă dată". Interpretarea partiturii de către Orchestra simfonică a Radiodifuziunii române, avându-l la pupitru pe dirijorul Emanuel Elenescu, a apărut pe disc în 1959 (Electrecord ECE 036, alături de "Dansurile simfonice" ale lui Theodor Rogalski). Lucrarea a fost reeditată în 2004-2006 de către fiica muzicianului, Corina
Cea de-a 500-a aniversare a atestării documentare a Bucureștiului () [Corola-website/Science/317232_a_318561]
-
performanța actorilor. Excepție face Dinică cu „Diplomatul” său, personaj colorat, odios și seducător în același timp. Replică rapel pt. calitatea literară a dialogului, aparținând personajului lui Cornel Coman: „Așa îmi dau eu socoteala...” pt „Așa cred eu!” Pr. ACIN pentru partitura muzicală a lui Radu Șerban. Menț. spec. Cannes (tineret), Diplomă Onoare, Avelino.”" Asociația Cineaștilor din România (ACIN) a acordat în 1976 acestui film Marele Premiu pentru filmele artistice de lung metraj ("ex-aequo" cu filmul "Osînda" al lui Sergiu Nicolaescu) , iar
Prin cenușa imperiului () [Corola-website/Science/317574_a_318903]
-
muzică clasică din România. În mod tradițional, oferta muzicală a festivalului este eclectică atât cronologic cât și componistic și interpretativ. În cadrul festivalului au loc concerte simfonice, vocal-simfonice precum și recitaluri camerale și solistice acoperind întreaga istorie a muzicii clasice, de la primele partituri pâna la compoziții contemporane. Iarăși în mod tradițional, festivalul omagiază anual câte un mare compozitor, contribuind uneori la o mai bună cunoaștere a unor opere intrate într-un con de umbră. Invitații festivalului, veniți de pe trei continente, concertează în mai
Toamna Muzicală Clujeană () [Corola-website/Science/317599_a_318928]
-
la Orchestră de cameră München ("Münchener Kammerorchester"). În decembrie 2009, la un concert de abonament al orchestrei Radiodifuziunii bavareze, l-a înlocuit cu succes pe Riccardo Muți (care se îmbolnăvise de gripă), având la dispoziție doar o noapte pentru studiul partiturilor În toamna anului 2003 a fost profesor la „University of Phenian“ din Coreea de Nord. A fost desemnat director artistic al festivalului "Tongyeong Internațional Music Festival" (TIMF) din Coreea de Sud, urmând să preia acest post în 2011. În decembrie 2008 a fost ales
Alexander Liebreich () [Corola-website/Science/318034_a_319363]
-
numără două concerte, pentru vioară (1952) și pentru oboi (1960), muzică de cameră, piese vocale și muzică de film. Și-a început cariera pedagogică în 1951 la Conservatorul din București, unde a predat până în 1964 cursuri de orchestrație, citire de partituri și dirijat orchestral în calitate de lector, asistent și apoi profesor asociat. În 1953 a dirijat Ansamblul Consiliului Popular din București. Un am mai târziu, a fost numit dirijor permanent al Filarmonicii de Stat „George Enescu” din București, funcție pe care a
Mircea Basarab () [Corola-website/Science/319648_a_320977]
-
frecvent în turnee dar dând și lunar concerte la Moscova. Spre sfârșitul vieții Vera Leșcenco s-a măritat cu un alt muzician, Eduard Vilgelmovici Kumelan. Acesta a ajutat-o să întocmească o discografie a lui Petre Leșcenco și să scrie partituri pentru pian ale tuturor cântecelor sale. De asemenea a ajutat-o să-și creeze o colecție a discurilor lui Leșcenco și a întreprins demersurile pentru ca, în calitate de vădură a artistului, să obțină plata drepturilor de autor pentru toate reeditările discurilor sale
Vera Leșcenco () [Corola-website/Science/319144_a_320473]
-
facă o imagine distinsă atît în spațiul exunional, cît și în cel european. Scena lirică a fostei RSS Moldovenești era una dintre cele mai prestigioase, dar și mai ambițioase din zecile de teatre lirice ce funcționau pe întinsul URSS. Multe partituri universale erau în premieră, pe Uniune, montate la Chișinău, și doar după aceea pe alte scene,
Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” din Chișinău () [Corola-website/Science/319186_a_320515]
-
și primul cu noul vocalist, Mikael Stanne. Acesta îl înlocuise pe Anders Fridén, care se alăturase celor de la In Flames. „The Gallery” este un album solid, în care piesele depășesc frecvent cinci minute, iar trupa a adăugat elemente clasice pe partiturile de chitară. Dark Tranquillity au astăzi în spate o carieră îndelungată, marcată de un sunet metalic agresiv combinat cu subtile pasaje de keyboard. In Flames „The Jester Race” este un album cu un ritm rapid, dominat de chitările lui Jesper
Death metal melodic () [Corola-website/Science/315524_a_316853]
-
întoarce la proiectul Armageddon și lansează în 2002 albumul "Three", la casa de discuri Toy's Factory. De data aceasta, avându-l ca vocalist chiar pe , albumul este practic unul pur power metal, concentrat pe stilul vocal melodic și pe partiturile de chitară ale lui Christopher. Arch Enemy a lansat Anthems of Rebellion în 2003, pornind apoi din nou într-un turneu mondial. În 2005 trupa a intrat în studio pentru înregistrarea albumului Doomsday Machine, însă imediat după înregistrarea acestuia Christopher
Christopher Amott () [Corola-website/Science/315561_a_316890]
-
care nu apare în textul Bibliei, si Xenophon (Kyra paideia IV, 6 și XII, 13). Händel a compus oratoriul pentru următorii cântăreți: Din cauza îmbolnăvirii cântăreței Susanna Maria Cibber distribuția a fost schimbată pentru premieră. Astfel Robinson a cântat pe Daniel, partitura trebuind să fie adaptată la vocea mai înaltă a cântăreții. Thomas Reinhold a cântat pe Cyrus. Rolul lui Gobrias a fost împărțit: o parte a fost cântată de John Beard, care interpreta și eroul principal, o arie a fost trasferată
Belshazzar () [Corola-website/Science/315748_a_317077]
-
de reală încîntare estetică.” (Vasile Donose - „Concertul orchestrei de cameră Philarmonia’’, Cronică română 10.05.2003) „Cristina Radu pare a fi o Donna Elvira ideală. Calitățile sale vocale o ajută din plin, iar inteligență o îndruma spre versatilitate în orice partitura pe care o interpretează. Succesul sau că soprana dramatică mozartiana nu face decît să confirme un început strălucitor de carieră.” (Valentina Sandu-Dediu - „Tineri în profil. Compozitori și soprane”, România literară nr.25/ 25 iunie - 1 iulie 2003) „O interpretare vocală
Cristina Radu () [Corola-website/Science/315783_a_317112]
-
Aceste instrumente sunt mai sonore decât coardele ciupite. Cele mai cunoscute instrumente cu coarde frecate folosesc arcușul și fac parte din familia viorii (vioară, violă, violoncel, contrabas), fiind singurele coarde frecate ce intră în componența unei orchestre simfonice. Deși multe partituri orchestrale folosesc instrumente cu coarde ciupite (harpa sau, mai rar, chitara) și lovite (pianul), denumirea de „coarde” în raport cu orchestra nu se va referi la ele, ci exclusiv la coardele frecate. Astfel, scriitura pentru „coarde” folosește cinci partide: vioara întâi, vioara
Instrument cu coarde () [Corola-website/Science/315164_a_316493]