6,839 matches
-
șanse să piardă mingea. Prin urmare, este necesar să se retranscrie această realitate echilibrând diferitele acțiuni în funcție de postul ocupat. De exemplu: O pasă decisivă va avea o valoare mai mare pentru un inter decât pentru un conducător de joc; O pasă cu pământul defensivă va avea o valoare mai mare pentru un jucător de joc decât pentru un inter. Referitor la timpul de joc, o performanță realizată de un jucător într-un interval de 40 de minute nu poate fi comparată
UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT. In: APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
aliniere pentru supraviețuire. Desigur, se pune Întrebarea firească: Dacă până În 1914 România alege alinierea, de ce la inițierea conflictului ea Își declară neutralitatea? În realitate, speranța decidenților români era că neangajarea reprezenta soluția optimă de moment, Întrucât astfel Își minimaliza costurile, pasând responsabilitatea către puterile majore și sperând În același timp ca supraviețuirea să nu-i fie pusă În pericol: clasa politică românească a exprimat În repetate rânduri ideea că implicarea În conflict de partea Puterilor Centrale ar putea forța Rusia să
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
am chef să-mi Împart lama de ras cu soția. Cu aceste cuvinte, puse jos peria de haine și Își luă haina. ― Să nu mă aștepți, spuse el și ieși din dormitor. ― Du-te! strigă Desdemona după el. Puțin Îmi pasă! Dar ține minte: când nevasta ta turcoaică o să-și dea jos masca, să nu dai fuga Înapoi În sat! Dar Lefty plecase. Sunetul pașilor lui se stinse. Desdemona simți cum otrava misterioasă Îi inundă din nou sângele. Dar nu băgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În fiecare seară, când ofițerii luau masa, formația Începea să cânte pe puntea vasului. Acorduri din Vivaldi și Brahms pluteau spre ei o dată cu valurile. La un coniac, maiorul Arthur Maxwell, din infanteria marină a Maiestății sale și subordonații săi Își pasau unul altuia binoclul, studiind situația de pe țărm. ― Cam aglomerat, aș spune. ― Parcă e gara Victoria În Ajunul Crăciunului, sir. ― Uită-te la amărâții ăștia. I-au lăsat să se descurce singuri. Când o să se ducă vorba despre plecarea guvernatorului grec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
răspunse Lina zeflemitor. Ce crezi, că un grec se duce să Înoate În Marea Neagră și se trezește musulman? ― Dar are sânge de turc? Desdemona Își coborî vocea. ― De asta-i așa de Întunecat? ― Habar n-am și nici nu-mi pasă. ― Puteți să stați cât poftiți - Zizmo Îl conducea acum pe Lefty la etaj -, dar sunt câteva reguli ale casei. În primul rând, eu sunt vegetarian. Dacă soția ta vrea să gătească mâncăruri cu carne, trebuie să folosească alte oale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dăruiseră unei neveste care acum prefera să stea cu aceștia decât cu ei. Discuțiile erau Întotdeauna aceleași: despre violența turcilor, despre Venizelos și greșelile lui, despre regele Constantin și Întoarcerea sa și despre crima nerăzbunată a incendierii Smirnei. ― Și-i pasă cuiva? Nici vorbă! ― E așa cum i-a spus Bérenger lui Clemenceau: „Stăpânul petrolului e stăpânul lumii“. ― Afurisiții ăștia de turci! Ucigași și violatori! ― Au pângărit Hagia Sofia și acum au distrus și Smirna! Dar aici interveni Zizmo: ― Ia nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ultimele secunde ale ultimului meci din sezon, Între acele două vechi rivale, BCDS Hornets și Wolveretele de la B&I. Scorul este strâns, 4 la 4! Angajament la mijocul terenului și... mingea e la Hornets! Chamberlain driblează cu crosa și Îi pasează În lateral lui O’Rourke. O’Rourke fentează spre stânga, o ia la dreapta... trece de o Wolveretă, de alta... și acum Îi pasează lui Amigliato, de cealaltă parte a terenului! Becky Amigliato se apropie pe margine! Mai sunt zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
4! Angajament la mijocul terenului și... mingea e la Hornets! Chamberlain driblează cu crosa și Îi pasează În lateral lui O’Rourke. O’Rourke fentează spre stânga, o ia la dreapta... trece de o Wolveretă, de alta... și acum Îi pasează lui Amigliato, de cealaltă parte a terenului! Becky Amigliato se apropie pe margine! Mai sunt zece secunde, nouă secunde! În poartă la Wolverete este Stephanides și... vai de mine, vai, nu o vede pe Amigliato, care se apropie! Ce naiba?... Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a o sută șaisprezecea Carte Fundamentală, cu un alt nume grecesc, lung, pe copertă: Stephanides. Asta pe când eram tânără și plină de vise mărețe. Acum am renunțat la orice speranță de faimă durabilă sau de perfecțiune literară. Nu-mi mai pasă dacă scriu sau nu o carte importantă. Vreau doar să scriu una care, indiferent de neajunsurile ei, oferă o mărturie asupra vieții mele imposibile. Viață care, În timp ce așezam cărți pe raft, Începea În sfârșit să se arate. Căci iat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Întreținute. Am Început să mă rad pe picioare și la subsuoară. Îmi pensam sprâncenele. Codul vestimentar de la școala mea interzicea fardatul. Dar În weekenduri am ajuns să experimentez, Între anumite limite. Reetika și cu mine ne machiam În dormitorul ei, pasându-ne una alteia o oglinjoară. Îmi plăcea În mod special tușul de pleoape dramatic. Modelul meu În acest sens era Maria Callas - sau poate Barbra Streisand În Funny Girl. Divele triumfătoare cu nasuri mari. Acasă, mă furișam În baia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
colonialism. Și tot așa. Nu trecu mult și Capitolul Unsprezece declară că nu Împărtășește valorile lui Milton și ale lui Tessie. Milton Întrebă de ce nu erau bune valorile lor. Capitolul Unsprezece spuse că el era Împotriva materialismului. ― Ție nu-ți pasă decât de bani, Îi spuse el lui Milton. Eu nu vreau să trăiesc așa. Făcu un gest care cuprinse toată camera. Capitolul Unsprezece avea ceva Împotriva sufrageriei noastre, Împotriva a tot ce aveam, Împotriva a tot ce adunase Milton. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
semn roșu: o pișcătură de insectă, un coș pe cale de vindecare. Își Închise ochii ca să inhaleze adânc, Împreunându-și genele prelungi. Părul Îi era gros și uleios ca o blană de vidră. În cele din urmă deschise ochii și-i pasă țigara Obiectului. Spre surprinderea mea, ea o luă, de parcă ar fi fost una dintre Îndrăgitele ei țigări Tareyton. O puse Între buze și inhală. ― N-o să te facă paranoică? am spus. ― Nu. ― Parcă mi-ai spus că drogurile te fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
buzele Obiectului cu gura lui acră, frumoasă, fumătoare de țigări cu marijuana. În celălalt capăt al barăcii pâlpâinde, eu și Jerome ne prefăceam că n-am văzut nimic. Țigara era acum a noastră, puteam s-o țin cât voiam. Am pasat-o tăcuți de la unul la altul și ne-am băut berile. ― Am senzația asta ciudată că picioarele Îmi par teribil de departe, spuse Jerome după un timp. Și ție Îți par picioarele teribil de Îndepărtate? ― Eu nu-mi văd picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ne-am băut berile. ― Am senzația asta ciudată că picioarele Îmi par teribil de departe, spuse Jerome după un timp. Și ție Îți par picioarele teribil de Îndepărtate? ― Eu nu-mi văd picioarele, am spus. E Întuneric aici. Mi-a pasat țigara din nou, iar eu am luat-o. Am inhalat și am ținut fumul În piept. L-am lăsat să-mi ardă plămânii, pentru că voiam să-mi distragă atenția de la durerea din suflet. Rex și Obiectul se sărutau În continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care să ne arate cât de cât cărările. Regimul de austeritate a Guvernului nu permitea iluminatul stradal după miezul nopții deoarece "cauzează stres și deranjează bunăstarea morală a cetățenilor". Se continua cu ceva legat de eficacitatea muncii. De parcă lor le pasă de sănătatea morală a cetățenilor. Vedeam contururile tufișurilor și ale plantelor, deși știam că trebuia să fie un întuneric asemeni păcurei. Pe atunci, mă amăgeam că e vorba de evoluție, că vedeam eu mai bine decât ceilalți. Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să-i urmărească pe cei din Decembrie Auriu! Zece mii de oameni! DOUĂ SUTE DE MII DE OAMENI! Și le-o fi greu să știe cam o mie de suflete? O singură mie de suflete? Dar suntem doar adolescenți! Copii!" NU LE PASĂ! Chiar nu le pasă! Nu v-a fost clar când au trimis elicopterul care stă acum prăbușit în curte? Sau chiar credeți că au uitat că noi avem niște oameni de-ai lor? Păi să le dăm drumul! O să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cei din Decembrie Auriu! Zece mii de oameni! DOUĂ SUTE DE MII DE OAMENI! Și le-o fi greu să știe cam o mie de suflete? O singură mie de suflete? Dar suntem doar adolescenți! Copii!" NU LE PASĂ! Chiar nu le pasă! Nu v-a fost clar când au trimis elicopterul care stă acum prăbușit în curte? Sau chiar credeți că au uitat că noi avem niște oameni de-ai lor? Păi să le dăm drumul! O să ne ierte." Oftă. Chiar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
era o falsă sentimentală, o falsă romantică, nu? — Cred că juca un rol, poate pentru ea Însăși, dar privirea Îi rămînea dură și sfredelitoare. — Ca și sora ei... — Francine Lange face pe emancipata, pe fata cu tupeu, căreia nu-i pasă de nimeni. SÎnt convins că la La Rochelle e un personaj popular și toată lumea vorbește de isprăvile și glumele ei. Ceea ce n-o Împiedică, din cînd În cînd... Nu era nevoie să-și ducă frazele pînă la capăt. — Știe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
bărbat... „Cine e la telefon? a Întrebat ea. — SÎnteți domnișoara Francine Lange? — Da. — SÎnteți singură În cameră?” Ea a avut o ezitare. Eu eram aproape sigură că cel care o Însoțește era cu ea. „Da... Și, la urma-urmelor, ce vă pasă? — Trebuie să vă transmit un mesaj confidențial. Ascultați-mă cu atenție. Dacă voi fi Întrerupt, vă voi suna din nou peste o jumătate de oră.” Respira greu și scotea uneori un fel de șuierat, ca unchiul meu. „Ascult... Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
temi? întreabă bătrânul sec, evitând să o pri vească în ochi. Pe fața lui însă se vede că este în mare încurcătură. — Cum poți să stai liniștit..., începe împărăteasa. Se corectează repede: — Cum poți să te prefaci că nu-ți pasă când ești amenințat în permanență de comploturi? Reale sau fictive? se stăpânește principele s-o întrebe. Răspunde cu prudență: Nu e de mirare că se fac comploturi împotriva mea. Nu e străin de comportamentul oamenilor. Totuși, mustăcește el pentru sine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Acesta este rolul tău de Rege al Sacrificiilor: să te ocupi de fleacuri. — Acolo e „arborele cu plete“, continuă rex. Întreabă cu glas ispititor: — De ce crezi că i se spune așa? Fetița habar n-are și evident nici nu-i pasă. — Pentru că îi este oferit părul tuturor vestalelor. Cuvintele sale au un efect exact pe dos de cel scontat. Copila se pune și mai tare pe urlat. — Da’ stai odată liniștită! se răstește Augustus. Ce, vrei să-ți tai o ureche
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fi concen trate împotriva lui Primarius Nato și Flaccus Vascularius. Pe neașteptate, gheara din stomac îl face să se chircească din nou de durere. Nu-i place deloc că Flaccus e implicat în poves tea asta. De Nato nu-i pasă, dar cu Flaccus Vascularius e altceva. Mai ales de când a aflat că a fost prezent când a născut aia... Strivește cu piciorul un dușman imaginar în nisipul aleii. Cu două săptămâni mai devreme decât își făcuse el socoteala. Chipurile, o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fel. După ce-și vede musafirul instalat comod, gazda îl îndeamnă să se servească din cele două platouri așezate pe masa dintre ei. Se simte mândru de educația pe care le-o dă sclavilor, căci Vip saniei nici că-i pasă. I a strunit bine. Și-au dat seama că n-a mâncat nimic de prânz și că n-o să mai apuce să bage nimic în gură până la cină, așa că au pregătit o gustare copioasă. De pe patul opus, Scribonius își plimbă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Acoperișul boltit îi protejează în parte de privirile indiscrete. Fără voie, Tiberius urmărește silueta fiecărei vestale. Care dintre ele o fi fata Vipsaniei? Îl cuprinde mânia. Pe unde umblă? Putea veni măcar să-și vadă fiica, dacă de el nu-i pasă. În acest moment, lada uriașă pe două osii se hurducă din loc, precedată de lictorii cu fascii. Deasupra sa, o Victorie își ține aripile desfăcute, gata parcă să-și ia zborul. Însă nu toate vestalele au reușit să se așeze
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cel despre internet. ― Tare, spune Lisa. ― Serios? face Sophie. Ce ciudat, eu tocmai citeam despre internet într-una din revistele mele. Știați că o mulțime de oameni își dau întâlnire pe net? Nu, nu știam, și sincer nici nu-mi pasă, dar cel puțin Sophie arată un vag interes, așa că o încurajez. ― Despre ce era articolul? întreb eu. ― Sincer, pare uluitor. Te duci pe site-urile astea de întâlniri, iar acolo găsești poze ale unor persoane disponibile. Poți coresponda cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]