8,224 matches
-
rest, cea mai mare parte a informațiilor despre viața sa provin din istoriile ecleziastice scrise de Socrate, Sozomenos, Teodoret și Nichifor Calist ca și din Dialogul despre viața Sfântului Ioan Hrisostomul al lui Palladius. Teofil trebuie să fi fost ales patriarh al Alexandriei de către episcopii reuniți pentru funeraliile predecesorului său Timotei între iulie 384 și iulie 387. A condus Biserica egipteană ca un principe lipsit de scrupule, atent mai cu seamă la consolidarea puterii sale. A făcut eforturi constante pentru a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
consolidarea puterii sale. A făcut eforturi constante pentru a obține controlul asupra Patriarhiei de la Constantinopol care fusese proclamată de către conciliul ținut aici în 381 a doua autoritate creștină după Roma, în timp ce Alexandria fusese retrogradată pe locul al treilea. La moartea patriarhului Nectarie în 397, Teofil s-a străduit să-l impună ca succesor pe preotul Isidor, omul său de încredere, însă influentul Eutropius, ministru al împăratului Arcadius, l-a numit pe preotul antiohian Ioan Hrisostomul obligându-l chiar pe Teofil să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Constantinopol și, de altfel, solid atestat deja în tradiția teologică. Chiril l-a atacat întâi într-o scrisoare trimisă călugărilor din Egipt, apoi în epistola sărbătorească din 429 (pentru aceste scrieri cf. mai jos), pentru a se adresa apoi chiar patriarhului de Constantinopol. Dacă într-o primă scrisoare adresată lui Nestorios (Epist. 2) se limita să-l invite să accepte termenul Theotokos, în cea de-a doua (Epist. 4: scrisă între 26 ianuarie și 24 februarie 430), pornind de la primirea făcută
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Celestinus, căruia îi trimisese deja extrase tendențioase din predicile lui Nestorios (și de a cărui reacție se folosise pentru a-și ataca direct adversarul), și la care făcuse apoi să ajungă a doua epistolă către Nestorios cu o traducere latină. Patriarhul din Constantinopol i-a scris și el lui Celestinus care, însă, deja indignat de calda primire făcută de Nestorios unor pelagieni, l-a condamnat în cadrul unui sinod roman din august 430, scriindu-i apoi lui Chiril pentru a-l numi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
arestarea lui Chiril, a lui Memnon și a lui Nestorios și prin condamnarea tuturor hotărârilor conciliului. Nestorios a acceptat destituirea și s-a întors în Antiohia, în timp ce Chiril bombarda curtea imperială cu scrisori; împăratul a sprijinit alegerea lui Maximian ca patriarh de Constantinopol la Antiohia, care era controlată de susținătorii lui Chiril (25 octombrie), și nimeni nu l-a mai putut opri pe acesta când, înainte de revocarea arestului la domiciliu, a vrut să plece la Alexandria unde, la 30 octombrie, i
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din această operă nu face decât să reproducă texte din cartea a treia din Contra arienilor a lui Atanasie. În prima sa scrisoare trimisă lui Nestorios (Epist. 2), Chiril afirmă că a compus când mai era încă în viață Atticus, patriarhul de Constantinopol (mort la 10 octombrie 425), „un mic tratat despre Sfânta și consubstanțiala Treime, ce conține și o expunere despre întruparea Unicnăscutului, în consonanță cu ceea ce am scris acum”, și că i l-a citit lui Atticus, episcopilor și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Le „Thesaurus de Trinitate” de saint Cyrille d’Alexandrie. Questions de critique littéraire, RHE 45 (1950), 25-81. Opere din timpul controversei nestoriene Cele cinci cărți ale scrierii Contra blestemelor lui Nestorios, din 430, sunt o confutațiune a discursurilor pronunțate de patriarhul din Constantinopol din care reproduc și extrase. Chiril aduce în discuție numeroase pasaje cristologice din Noul Testament, interpretându-le în sensul uniunii ipostatice dintre Logos și carne: Logosul, existent dintotdeauna împreună cu Tatăl, „a decis să aibă, împreună cu trupul, și nașterea trupului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în schimb, mai incerte sunt alte mărturii despre acțiuni analoage (în special cele datorate lui Ioan Hrisostomul și Teodoret din Cyr). Potrivit epistolei 83 a lui Teodoret din Cyr (din 448), Chiril i-ar fi trimis tratatul Contra lui Iulian patriarhului Ioan de Antiohia, în exercițiu între 428-429 și 441-442. Cum relațiile dintre cei doi au fost proaste până în 433-434 și până în jurul anului 438 (cf. mai sus, datele despre viața lui Chiril), atunci rămân în discuție anii 434-437 și 439-441
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
moduri absența celei de-a treia omilii; s-a dovedit încă din secolul al XVII-lea însă că nu există nici o lacună chiar dacă, din rațiuni practice, e păstrată în continuare numerotarea tradițională. Epistolele se referă la anii 414-442. Chiril devine patriarh la 17 octombrie 412; cum epistolele acestea erau citite în general de Bobotează, și, ca atare, erau pregătite și trimise cu mult înainte, epistola pentru anul 413 fusese probabil redactată deja de Teofil, ceea ce explică absența acesteia din dosarul lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în aceste epistole sunt multe informații despre istoria Egiptului: o dovedesc epistolele 7 și 8 (din anii 419 și 420), care au ca punct de pornire foametea și grindina care devastează câmpurile, provoacă mizerie și duc la apariția banditismului căruia patriarhul încearcă să-i pună stavilă. În 1907, F. Conybeare a publicat versiunea armeană a unei scrisori a lui Chiril, adresate lui Teodosius al II-lea, care avea anexat și un calcul pascal pentru anii 403-512, stabilit de Chiril însuși la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
el și gărzile sale de corp (paralabani) au fost protagoniștii unor acte de violență și ai unor manifestări de autoritarism față de necreștini și față de „eretici”. De altfel, el continua astfel o tradiție a gestiunii puterii instaurate deja de unchiul său, patriarhul Teofil, care o practicase cu multă abilitate. Responsabilitatea lui Chiril în cazul odiosului linșaj al Hypathiei nu trebuie uitată. Însă ceea ce el a realizat ca autor de scrieri teologice a marcat profund întreaga dezvoltare ulterioară a creștinismului și a făcut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a fost poate elevul lui Teodor din Mopsuestia. Potrivit lui Ghenadie (Bărbații vestiți 53), și-a câștigat ca predicator o mare faiamă care l-a determinat pe împărat să-l sprijine atunci când scaunul episcopal de la Constantinopol a devenit vacant. O dată numit patriarh, Nestorios i-a combătut cu mult zel pe evrei, pe de o parte, și pe cei pe care, pe de altă parte, îi considera eretici, și a inițiat măsuri împotriva arienilor, a novațienilor, a macedonienilor și a quartodecimanilor*. Întemeindu-și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a lui Cristos, separa cu grijă proprietățile umane ale lui Cristos de cele divine - a afirmat că Maria nu putea fi definită ca Theotokos, „mamă a lui Dumnezeu”, ci doar ca Christotokos. Reacțiile provocate de această poziție i-au dat patriarhului Chiril din Alexandria ocazia de a interveni împotriva lui atât la curtea imperială, cât și pe lângă episcopul Romei, inițiind astfel un conflict în care dezbaterea ideologică era și o formă de manifestare a rivalității dintre cele două mari patriarhate orientale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
431), l-a depus pe Nestorios, iar cel de-al doilea a făcut același lucru cu Chiril. Împăratul a ratificat ambele hotărâri, însă, în timp ce Chiril a putut să se întoarcă la Alexandria și să-și ocupe din nou funcția de patriarh, Nestorios a renunțat al luptă și s-a întors la mănăstirea sa din Antiohia. În anii care au urmat, Chiril și liderul curentului antiohian, Ioan de Antiohia, s-au reconciliat și au consfințit unirea celor două naturi în aprilie 433
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
funcționari de la curte, sunt compuse când dramaticele evenimente de la Efes din iulie-august 431 sunt în plină desfășurare (a doua, când Nestorios este deja arestat la domiciliu). Chiar dinainte de Efes, datează însă o a treia epistolă către Celestinus și una către patriarhul Ioan de Antiohia, aliat al lui Nestorios. Greu de datat, dar nu posterioară anului 430, este o scrisoare (ce s-a păstrat doar în versiunea latină a lui M. Mercator) adresată pelagianului Celestius, prin care e îndemnat să se supună
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai fost regăsit decât atunci când, în 1889, un preot, în secret, a făcut în grabă pentru biblioteca misionarilor americani din Urmia o copie a unui manuscris sirian care conținea opera în discuție; manuscrisul datà de pe la 1100 și era păstrat de către patriarhul nestorienilor din Kotchanes, în Kurdistanul turcesc. O a doua copie a fost efectuată apoi de P. Bedjan. Din aceasta din urmă și din copii ulterioare ale celei de la Urmia (deci, în ultimă analiză, tot ale manuscrisului din Kotchanes, din nefericire
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
special la atacurile contra lui Diodor din Tars și a lui Teodor din Mopsuestia ca și la nașterea și consolidarea monofizismului. O a treia parte evocă și evaluează perioada cea mai recentă a controversei, începând cu înscăunarea la Constantinopol a patriarhului Flavian după Proclus și continuând cu manevrele lui Eutihie, depunerea lui Flavian și “înșelătoria” de la Efes din 449, până la înscăunarea lui Leon după Celestinus ca episcop al Romei și promulgarea Tomus Leonis (aici, p. ???) cu care autorul Cărții lui Heraclid
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe Flavian, care a murit la puțin timp după aceea nu fără a fi lansat un apel către Leon, și i-a depus și pe principalii reprezentanți ai teologiei antiohiene, Teodoret din Cyr și Iba din Edessa ca și pe patriarhul Domnos. Un prezbiter din Alexandria, fidel lui Dioscor, Anatolie, a fost numit patriarh al Constantinopolului. Însă tocmai acesta l-a trădat pe Dioscor pentru că și-a dat seama că prestigiul patriarhatului de Constantinopol putea fi consolidat printr-o alianță cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fi lansat un apel către Leon, și i-a depus și pe principalii reprezentanți ai teologiei antiohiene, Teodoret din Cyr și Iba din Edessa ca și pe patriarhul Domnos. Un prezbiter din Alexandria, fidel lui Dioscor, Anatolie, a fost numit patriarh al Constantinopolului. Însă tocmai acesta l-a trădat pe Dioscor pentru că și-a dat seama că prestigiul patriarhatului de Constantinopol putea fi consolidat printr-o alianță cu Leon și sora mai mare a lui Teodosius, Pulcheria, care, după moartea împăratului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru a se întoarce (475) și pentru a-l determina pe Basiliscus să promulge întâi un Enkyklion care condamna Calcedonul, apoi un Antienkyklion care îl anula pe primul (pentru că își dăduse seama că la Calcedon fuseseră anulate și privilegiile garantate patriarhului de Constantinopol prin canonul 28 al conciliului). În 476, Zenon Isaurianul a putut să revină la tron. Succesorul lui Timotei, mort în 477, a devenit Petru al III-lea Mongo (477-490; aici, p. ???), care organizase împreună cu el rezistența monofizită la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în 453, însă, între timp, Teodosius, uzurpatorul numit în locul său la presiunile călugărilor, hirotonisise numeroși episcopi strâns legați de tradiția instituită de Chiril. Și în Siria, la Antiohia, a cărei teologie era totuși rădăcina nestorianismului, monofizismul s-a impus prin patriarhul Petru Fullon (469/70-490), care a trebuit să fugă de mai multe ori și de tot atâtea ori s-a întors sprijinit de mulțime. Într-adevăr, în Siria, triumful monofiziților n-a fost complet; și aici căpăta implicații politice: pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în special printre călugări chiar dacă, în Siria, într-o măsură mai mică decât în Egipt; importante mănăstiri din Palestina, precum cele din Eutimio și din Saba, au rămas calcedoniene, cum a fost și cazul mănăstirii Acemetilor la Constantinopol. De altfel, patriarhul Martirios din Ierusalim (478-486), care nu acceptase în mod oficial hotărârile de la Calcedon, probabil în speranța reconcilierii cu dizidenții, a putut, împreună cu arhimandritul filocalcedonian Marcian din Betleem, să ajungă la un acord cu călugării anticalcedonieni pe baza recunoașterii doctrinei de la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
represiune militară, nu e de mirare că împărații s-au străduit apoi să aplaneze neînțelegerile dintre calcedonieni și monofiziți. De o mare importanță a fost edictul de uniune - Henotikon - promulgat în 482 de împăratul Zenon Isaurianul sub influența lui Acacius, patriarhul de Constantinopol. Prin edict, erau condamnați Eutihie și Nestorios, erau aprobate cele douăsprezece anatematisme ale lui Chiril, era evitată o luare de poziție în privința problemei celor două naturi, fiind propusă o confesiune cristologică generică (Cristos e de aceeași natură cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
grupări a Acefalilor (pentru că nu se considera dependentă de nici un patriarhat) care urma să aibă cel mai prestigios purtăror de cuvânt în Sever de Antiohia. În timpul domniei lui Anastasius (491-518), a continuat însă efortul de a impune Henotikon-ul astfel încât doi patriarhi de Constantinopol (Eufemiu, 490-496; Macedoniu al II-lea, 496-511) au fost destituiți pentru că, deși acceptaseră edictul de uniune, erau prea filocalcedonieni. În Siria, unde în fruntea monofiziților se afla Filoxen din Mabbug (care și-a scris opera în siriană), patriarhul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
patriarhi de Constantinopol (Eufemiu, 490-496; Macedoniu al II-lea, 496-511) au fost destituiți pentru că, deși acceptaseră edictul de uniune, erau prea filocalcedonieni. În Siria, unde în fruntea monofiziților se afla Filoxen din Mabbug (care și-a scris opera în siriană), patriarhul Flavian de Antiohia a sfârșit prin a fi depus în 512 și înlocuit cu monofizitul moderat Sever, unul din cei mai importanți reprezentanți ai anticalcedonismului (aici, pp. ???-???). Când a fot nevoit să se refugieze în Egipt după ce a fost destituit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]