3,359 matches
-
Halici și Biserica ortodoxă rusă exercita o anumită autoritate asupra Moldovei, a ținutului est-carpatic și în Rusovlahia. În general, după secolul al X-lea, odată cu revenirea Imperiului la Dunăre, comunitățile creștine românești țineau de ritul oriental-răsăritean, de Biserica bizantină, prin patriarhia de Constantinopol, apogeul a fost atins în secolele XIII-XIV, prin mitropolia de Vicina. Ruptura din 1054 a găsit comunitățile creștine din ținuturile românești în sfera de influență a Constantinopolului, a ortodoxiei. La sfârșitul secolului al X-lea și începutul celui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunăre și-au încetat activitatea, iar populația creștină romanizată a fost prigonită și a îndurat multe suferințe din partea slavilor și protobulgarilor, pe atunci neamuri păgâne. După o lungă și grea perioadă, în 864-865, bulgarii s-au creștinat, fiind subordonați canonic patriarhiei de Constantinopol. Instalarea slavilor în nordul Dunării, creștinarea bulgarilor și răspândirea culturii și limbii slavone în această zonă au avut urmări însemnate asupra vieții bisericești a românilor, în secolele VII-X. Asimilarea etnică a slavilor de către autohtoni (români) s-a desfășurat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în Dobrogea, provincie de margine a țaratului bulgar, acolo unde tradițiile creștinismului paleo-bizantin aveau rădăcini adânci și unde, după organizarea bisericii bulgare, în secolul al X-lea, Dristra (vechiul Durostorum) deținea un loc primordial. Evoluția bisericii bulgare între 927, constituirea patriarhiei de la Preslav și 967, când, după declanșarea conflictului bizantino-ruso-bulgar, reședința patriarhiei trece la Dristra, devenit centru bisericesc-cultural, și-a pus amprenta asupra vieții bisericești din Dobrogea și Dunărea de Jos. Ulterior, reședința patriarhiei bulgare se va muta din răsărit în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creștinismului paleo-bizantin aveau rădăcini adânci și unde, după organizarea bisericii bulgare, în secolul al X-lea, Dristra (vechiul Durostorum) deținea un loc primordial. Evoluția bisericii bulgare între 927, constituirea patriarhiei de la Preslav și 967, când, după declanșarea conflictului bizantino-ruso-bulgar, reședința patriarhiei trece la Dristra, devenit centru bisericesc-cultural, și-a pus amprenta asupra vieții bisericești din Dobrogea și Dunărea de Jos. Ulterior, reședința patriarhiei bulgare se va muta din răsărit în apus, la Ohrida. În acest interval au pătruns în Dobrogea și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
primordial. Evoluția bisericii bulgare între 927, constituirea patriarhiei de la Preslav și 967, când, după declanșarea conflictului bizantino-ruso-bulgar, reședința patriarhiei trece la Dristra, devenit centru bisericesc-cultural, și-a pus amprenta asupra vieții bisericești din Dobrogea și Dunărea de Jos. Ulterior, reședința patriarhiei bulgare se va muta din răsărit în apus, la Ohrida. În acest interval au pătruns în Dobrogea și forme de cult bisericesc, dar acestea s-au pierdut, numai formele artistice au supraviețuit.27 După cucerirea lui Ioan Tzimiskes (970), Dristra
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ohrida. În acest interval au pătruns în Dobrogea și forme de cult bisericesc, dar acestea s-au pierdut, numai formele artistice au supraviețuit.27 După cucerirea lui Ioan Tzimiskes (970), Dristra devine o simplă mitropolie bizantină, dependentă, până în 1020, de patriarhia de Constantinopol și a jucat un rol important în organizarea bisericească din teritoriile cucerite de Bizanț. Cetățile de pe limesul danubian aveau, la rândul lor, biserici și erau probabil reședințe episcopale, în secolele X-XI. După cucerirea Bulgariei, împăratul Vasile II organizează
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de către greci, proces prezent în viața bisericească de la sud de Dunăre, unde se constată o adevărată bizantinizare până în 1204. Dar, la sfârșitul secolului al XI-lea, sub Alexie Comnenul (1081-1118), episcopia Dristrei este ridicată la rang de mitropolie (1087), subordonată patriarhiei de Constantinopol. Noua mitropolie cuprindea numeroși clerici. Aceasta se petrecea, nu întâmplător, tocmai într-o vreme de întărire a autonomiei politice a orașelor și a feudalilor locali-statul paristrian ! Bizanțul le-a acordat acestora o autonomie bisericească. Aici întâlnim un cler
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acționat călugărul Eftimie, la mijlocul secolului al XI-lea, pentru creștinarea pecenegilor lui Kegenes. În secolul al XII-lea, istoria politică, ca și cea bisericească, a Dobrogei a continuat pe cea din secolul precedent, sub autoritatea mitropoliei de Dristra și oblăduirea patriarhiei de Constantinopol, ea avea cinci episcopii dependente, cum aflăm dintr-un text din 1143-1144. O episcopie subordonată Dristrei pare să fi fost la Dinogetia-Garvăn, așa cum indică un sigiliu de plumb descoperit aici. În același timp, mitropolia Dristrei întreținea relații cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
călugări ortodocși (greci) și înființase la Morisena, reședința sa, o mănăstire pentru ei, cu hramul Sf. Ioan Botezătorul, înzestrată cu bunuri și privilegii. Acei călugări "graeci" puteau fi bizantini și bulgari, probabil că Morisena ortodoxă, ca și Vidinul, erau subordonate patriarhiei bulgare de la Ohrida, până la 1018-aceste legături cu clerul sud-dunărean, bulgaro-bizantin, ale lumii din Banat nu sunt surprinzătoare. Nu trebuie să omitem legăturile existente între feudalitatea Europei centrale (Germania, Moravia, Boemia, Ungaria) și cea din sud-est (Bizanț, Bulgaria, Serbia), după cum între
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Ohrida decade, în urma înființării noii Arhiepiscopii de Târnovo, capitala noului țarat vlaho-bulgar. În fruntea ei a fost numit pr. Vasile, cel care a dat binecuvântarea pentru revoltă, înălțat la treapta de arhiepiscop și hirotonit de episcopul grec de Vidin. Patriarhia de Constantinopol și Arhiepiscopia de Ohrida, amândouă aflate în mâinile grecilor, n-au recunoscut noua Biserică ortodoxă vlaho-bulgară, cu centrul la Târnovo. Noul arhiepiscop Vasile a organizat sistematic noua instituiție, a hirotonit episcopi vlahi și bulgari, în locul celor greci, a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
patriarhul de Constantinopol. Însă după cucerirea orașului de cruciați, în 1204, Asăneștii au ajuns la o înțelegere cu bizantinii, care au pus bazele Imperiului de la Niceea (1204-1261). După împăcarea politică a urmat și cea bisericească, biserica bulgară intră sub ascultarea patriarhiei de la Niceea, iar titularul ei Gherman a recunoscut, în 1235, autocefalia bisericii cu centrul la Târnovo și titlul de patriarh lui Ioachim. Patriarhia de Târnovo a cunoscut o evoluție remarcabilă, prin înființarea unei școli teologice de copiști, construirea de biserici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Imperiului de la Niceea (1204-1261). După împăcarea politică a urmat și cea bisericească, biserica bulgară intră sub ascultarea patriarhiei de la Niceea, iar titularul ei Gherman a recunoscut, în 1235, autocefalia bisericii cu centrul la Târnovo și titlul de patriarh lui Ioachim. Patriarhia de Târnovo a cunoscut o evoluție remarcabilă, prin înființarea unei școli teologice de copiști, construirea de biserici și mânăstiri, cu preoți și călugări români și bulgari. Școala de la Târnovo era condusă de mari cărturari și teologi, precum Teodosie, ales patriarh
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și el patriarh. Manuscrisele acestei școli, în limba slavonă, au circulat și în nordul Dunării-să amintim și corespondența dintre Eftimie și Nicodim al Tismanei. Din păcate, în 1393, țaratul bulgar de Târnovo este ocupat de turci și apoi desființat, iar patriarhia sa care oblăduise timp de două secole credincioșii vlahi și bulgari și-a încetat activitatea. În locul acesteia a rămas, după 1393, o simplă mitropolie așezată sub jurisdicția patriarhiei de Constantinopol.31 Viața bisericească în Transilvania și Banat Am arătat mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țaratul bulgar de Târnovo este ocupat de turci și apoi desființat, iar patriarhia sa care oblăduise timp de două secole credincioșii vlahi și bulgari și-a încetat activitatea. În locul acesteia a rămas, după 1393, o simplă mitropolie așezată sub jurisdicția patriarhiei de Constantinopol.31 Viața bisericească în Transilvania și Banat Am arătat mai sus (cap. VI), cum a avut loc instalarea ungurilor în Panonia, apoi cucerirea primelor formațiuni politice românești din Transilvania și începuturile creștinării lor. În timpul regelui Ștefan cel Sfânt
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
catolic ("apostolic") ungar. Episcopii românești în Transilvania Cf. Pr. Păcurariu, de la începutul secolului al IV-lea până la sfârșitul secolului al IX-lea, în teritoriile locuite de români au activat așa-numiții "horepiscopi" (episcopi de țară). Ei erau trimiși aici de patriarhia de Constantinopol, de arhiepiscopia de Justiniana Prima (sec. VI), de episcopiile din Scythia Minor (sec. IV-VI)) sau de episcopiile sud-dunărene de la Dârstor și Vidin (după 864). În aceeași perioadă, au putut activa aici episcopii "misionari" (periodeuți), trimiși de aceiași
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o themă proprie cu reședința la Dorostolon (vezi cap. IX). Sub raport bisericesc, Arhiepiscopia bulgară de la Dristor (Durostorum), recunoscută inițial de împăratul Roman Lekapenos din rațiuni politice, a fost desființată și în locul ei s-a înființat o mitropolie, dependentă de Patriarhia de Constantinopol. Este posibil ca sub jurisdicția ei să fi ajuns și unele episcopate din Dobrogea, despre care nu avem mărturii sigure, cu centrul în unele așezări medievale timpurii, precum Dinogetia, Noviodunum sau Axiopolis. De pildă, la Bisericuța-Garvăn (jud. Tulcea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
N. M. Popescu, Ioan, ¨preutul¨ Episcopiei aromânilor, 1934, nr. 7-8, p. 457-460; I. Nistor, Legăturile cu Ohrida și exarhatul plaiurilor, în AARMSI, t. XXVII, 1944-1945, București, 1946, p. 123-151; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 206-207. 31. Epifanie Norocel, Patriarhia bulgară de Târnovo între 1235-1393, în S.T., 1966, nr. 3-4, p. 146-159; Chiril Pistrui, Imperiul vlaho-bulgar și patriarhia de Târnovo, în M.A., 1972, nr. 3-4, p. 201-209; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 208-210. 32. I. Rămureanu, Rolul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
exarhatul plaiurilor, în AARMSI, t. XXVII, 1944-1945, București, 1946, p. 123-151; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 206-207. 31. Epifanie Norocel, Patriarhia bulgară de Târnovo între 1235-1393, în S.T., 1966, nr. 3-4, p. 146-159; Chiril Pistrui, Imperiul vlaho-bulgar și patriarhia de Târnovo, în M.A., 1972, nr. 3-4, p. 201-209; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 208-210. 32. I. Rămureanu, Rolul elementului românesc în creștinarea ungurilor în B.O.R., 1980, nr. 1-2, p. 173-196; Ștefan Lupșa, Catolicismul și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
legături și pe care o proteja încă de la Constantin cel Mare-începutul secolului al IV-lea ! Conform concepției politice bizantine, în lumea ortodoxă, puterea supremă era reprezentată numai de împărat și patriarh. În nordul Dunării, ierarhia bisericească locală era sub autoritatea patriarhiei de Constantinopol, care nu era contestată de nimeni, dar feudalii autohtoni slavo-români, acei "maiores terrae", din punct de vedere politic-administrativ, se sustrăgeau pretențiilor de dominație politică bizantină activă. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu dispunea de mijloace eficace
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nordul Dobrogei, se află mormântul căpeteniei lor spirituale, Sari Saltig; se presupune că turcii selgiucizi rămași în Dobrogea, unde s-au creștinat, ar fi strămoșii găgăuzilor).10 Restaurarea puterii bizantine la Constantinopol, în 1261, a conferit un prestigiu sporit și patriarhiei răsăritene a cărei autoritate a fost recunoscută de multe orașe de pe litoralul vest-pontic al Mării Negre și de la Dunărea de Jos. În perioada aceasta, după mijlocul secolului al XIII-lea, Vicina a devenit reședință mitropolitană, atestată documentar în 1285, ea se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
reședință până la 1359, când mitropolitul Iachint a fost transferat la Argeș. Autoritatea mitropolitului de Vicina era considerabilă, de vreme ce, în 1302, alanii i s-au adresat lui pentru o intervenție pe lângă împărat în vederea stabilirii lor în Bizanț. Însă dependența mitropoliei de patriarhia de Constantinopol nu presupunea și dependența politică a Vicinei față de Bizanț, datele noastre nu duc la concluzia că zona gurilor Dunării se afla, în secolele XIII-XIV, în orbita politică a Bizanțului. Dar Imperiul continua să dețină un rol însemnat în schimbul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Iachint este mutat la Câmpulung sau la Argeș. El conducea biserica muntenească ca mitropolit, prin urmare, după întemeierea țării, se ajunsese la o organizare bisericească centralizată. Dar noua conducere a bisericii muntene nu avea, în primii ani, recunoașterea canonică a Patriarhiei de Constantinopol, suprema autoritate în partea de răsărit a Europei. Această recunoaștere este menționată în două acte însemnate pentru istoria noastră bisericească. Primul act este "înscrisul" sau hotărârea sinodului patriarhal, prin care mitropolitul Iachint, anterior titular la Vicina, era recunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ridicată la rangul de mitropolie, în 1359. În felul acesta, domnul român, în fața ofensivei catolice a regelui Ludovic, pe care nu-l mai privea ca pe suzeranul său, ținea să opună o biserică ortodoxă bine organizată, care deschidea, și față de patriarhia veche și față de cea nouă, a slavilor din sudul Dunării, a căror influență o respinse, neadresându-se lor, o întreagă linie politică. Pentru ca legăturile cu patriarhia de Constantinopol să fie cât mai strânse, el admise să fie adus la Argeș
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
suzeranul său, ținea să opună o biserică ortodoxă bine organizată, care deschidea, și față de patriarhia veche și față de cea nouă, a slavilor din sudul Dunării, a căror influență o respinse, neadresându-se lor, o întreagă linie politică. Pentru ca legăturile cu patriarhia de Constantinopol să fie cât mai strânse, el admise să fie adus la Argeș, noul mitropolit, Iachint de Vicina. Actul patriarhal din mai 1359 vorbește despre "marele voievod și domn de sine-stătător a toată Ungrovlahia". Iachint este mutat de la Vicina
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un punct de vedere aparte. În 1359, voievodul Alexandru îl cheamă la Argeș pe mitropolitul Iachint de la Vicina, apoi începe demersurile pe lângă patriarhul de Constantinopol pentru mutarea oficială a sediului mitropoliei de la Vicina la Argeș și așezarea țării sub jurisdicția patriarhiei răsăritene. Aflat la o răscruce a istoriei, Alexandru Basarab se hotărăște să renunțe la protecția papei și să se adreseze celuilalt cap al creștinătății, patriarhul de Constantinopol. În vremurile medievale, o căpetenie statală fără legătură cu Biserică era de neconceput
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]