3,841 matches
-
judecătorească, dar că nu o primea, întrucât, fără a-l osândi cu ceva, i se închidea gura încât să nu-l mai poată ajuta pe aproapele după putința sa. Și doctorul Frías, care se arăta foarte mișcat, stărui în zadar; Pelerinul se mulțumi să repete că va face ceea ce i s-a poruncit atâta vreme cât va fi sub jurisdicția din Salamanca. Fură scoși din temniță imediat. Punând totul în mâinile lui Dumnezeu, începu să cugete la ce trebuia să facă; găsea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
un vânzător douăzeci și cinci de scuzi, în schimbul unui înscris de valoare din Barcelona. El încredință banii spre păstrare unui spaniol cu care stătea împreună, dar acesta îi risipi în scurt timp, nemaiavând cum să-i dea înapoi. Astfel, după Postul Mare Pelerinului nu-i mai rămăsese nimic, atât pentru că el însuși cheltuise o parte din bani, cât și din pricina arătată mai sus. Fu silit astfel să cerșească și chiar să părăsească casa în care locuia. 74. A fost primit în spitalul Sfântul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
era la Sfânta Barbara 5. Toți trei se schimbară atât de mult încât împărțiră săracilor tot ce aveau, chiar și cărțile. Începură să ceară de pomană prin Paris și merseră să se adăpostească în spitalul Sfântul Iacob, unde locuise și Pelerinul, care plecase de acolo din pricinile pomenite mai înainte 1. Faptul acesta iscă mare zarvă în universitate, căci primii doi erau oameni de vază și foarte cunoscuți. Imediat spaniolii le declarară război celor doi maeștri și, neputându-i îndupleca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să-și ducă mai întâi la capăt studiile și apoi să-și urmeze hotărârile 2. Licențiatul Castro merse mai târziu în Spania, predică un timp în Burgos și deveni călugăr certozin în Valencia. Peralta plecă la Ierusalim pe jos, ca pelerin. Dar în Italia fu prins de un căpitan, o rudă de-a sa, care găsi de cuviință să-l ducă la Papă și făcu în așa fel ca acesta să-i poruncească să se întoarcă în Spania. Acestea nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
găsi de cuviință să-l ducă la Papă și făcu în așa fel ca acesta să-i poruncească să se întoarcă în Spania. Acestea nu s-au petrecut imediat, ci câțiva ani mai târziu. La Paris, îndeosebi spaniolii murmurau împotriva Pelerinului, iar Maestrul nostru de Govea 3 îl acuza că-i sucise mințile lui Amador, care era din colegiul său. De aceea luă hotărârea, și o și spuse, ca, prima dată când ar fi venit la Sfânta Barbara, să facă astfel încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
din colegiul său. De aceea luă hotărârea, și o și spuse, ca, prima dată când ar fi venit la Sfânta Barbara, să facă astfel încât să i se dea o „sală”4, ca ademenitor de studenți. 79. Spaniolul cu care locuise Pelerinul la început și care îi risipise banii - pe care nu i-a mai dat înapoi - porni spre Spania prin Rouen. Așteptând să se ivească ceva cu care să plece, căzu bolnav. Pelerinul află de starea lui dintr-o scrisoare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ademenitor de studenți. 79. Spaniolul cu care locuise Pelerinul la început și care îi risipise banii - pe care nu i-a mai dat înapoi - porni spre Spania prin Rouen. Așteptând să se ivească ceva cu care să plece, căzu bolnav. Pelerinul află de starea lui dintr-o scrisoare a acestuia. Dori să meargă să-l viziteze și să-l ajute, gândindu-se că, într-o asemenea împrejurare, l-ar putea cuceri astfel încât, părăsind lumea, să se consacre cu totul slujirii lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
îmbarce pentru Spania. Îi dădu și niște scrisori, îndreptându-l spre însoțitorii săi din Salamanca, adică spre Calixto, Cáceres și Arteaga. 80. Pentru că n-am mai pomenit nimic de acești însoțitori, iată ce s-a mai întâmplat cu ei. În timp ce Pelerinul era la Paris, le scria deseori - după cum se înțeleseseră - și le împărtășea greutățile pe care le avea în a-i ajuta să vină să studieze și ei la Paris. Și-a dat chiar silința să-i scrie Doñei Eleonora de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ducă o asemenea viață încât părea că uitase cu desăvârșire de ceea ce-și propusese mai înainte. Arteaga a fost făcut comandor. Mai târziu, când Societatea era deja în Roma, el a primit o episcopie în India. I-a scris Pelerinului că ar vrea s-o încredințeze cuiva din Societate; dar, întrucât răspunsul primit nu a fost cel așteptat, a plecat în India împăratului după ce a fost făcut episcop. Acolo a murit în împrejurări ciudate: bolnav fiind, avea două clondire de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a murit în împrejurări ciudate: bolnav fiind, avea două clondire de apă pentru a se răcori: unul cu o apă ce i-o dăduse doctorul, celălalt cu otravă. I s-a dat din greșeală otrava, care l-a omorât. 81. Pelerinul se întoarse de la Rouen la Paris și află că, în urma celor întâmplate cu Castro și Peralta, se făcuse vâlvă împotriva sa și că inchizitorul îl căutase. El nu voi să mai aștepte și se duse să-l caute pe inchizitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ei de vorbă, veni un călugăr la doctorul Frago ca să-l roage să-i găsească un adăpost, deoarece acolo unde stătea muriseră mulți, iar el credea că muriseră de ciumă. De fapt, atunci începea ciuma la Paris. Doctorul Frago și Pelerinul voiră să meargă să vadă casa și luară cu ei o femeie foarte pricepută; aceasta, intrând în casă, spuse că era ciumă. Pelerinul voi și el să intre și, găsind un bolnav, îl mângâie, atingându-i rana cu mâna. După ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
iar el credea că muriseră de ciumă. De fapt, atunci începea ciuma la Paris. Doctorul Frago și Pelerinul voiră să meargă să vadă casa și luară cu ei o femeie foarte pricepută; aceasta, intrând în casă, spuse că era ciumă. Pelerinul voi și el să intre și, găsind un bolnav, îl mângâie, atingându-i rana cu mâna. După ce îl mângâie și-l îmbărbătă puțin, plecă singur. Începu să-l doară mâna, încât credea că are ciumă, și această închipuire era atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
câteva zile pe drumuri. Se obișnuia la Paris ca studenții de la Arte din anul trei, pentru a primi bacalaureatul, „să ia o piatră”1, cum spuneau ei; și pentru că aceasta costa un scud, mulți studenți săraci n-o puteau face. Pelerinul începu să se îndoiască dacă era bine să o ia. Fiindcă nu se putea hotărî, se gândi să ceară sfatul maestrului său și, la îndemnul acestuia, o luă. Cu toate acestea nu lipsiră cârtitorii, printre care și un spaniol. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
aștepte timp de un an îmbarcarea la Veneția. Dacă timp de un an nu va fi nici o corabie pentru Orient, se vor socoti dezlegați de legământul de a merge la Ierusalim și, prin urmare, vor merge să se înfățișeze Papei. Pelerinul fu, în cele din urmă, convins de însoțitorii săi, cu atât mai mult cu cât spaniolii mai aveau încă unele treburi, pe care el le putea pune în rânduială. S-au înțeles deci ca el să meargă acasă și, după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
aștepte acolo. 86. El plecă din Paris în anul 1535 și, conform înțelegerii, însoțitorii săi ar fi trebuit să plece în 1537, de sărbătoarea convertirii Sfântului Pavel 1. Cu toate acestea, din cauza războaielor care izbucniseră, plecară în noiembrie 1536. Când Pelerinul era pe picior de plecare, află că fusese învinuit înaintea inchizitorului și că fusese dat în judecată. La această veste, văzând că nu era chemat, se duse la inchizitor, îi spuse ce aflase și adăugă că dădea să plece în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
sa o hotărâre judecătorească. Inchizitorul răspunse că, într-adevăr, fusese învinuit, dar că nu i se părea a fi lucru însemnat. El dorea doar să vadă cartea lui de Exerciții. După ce o citi, o lăudă mult și-l rugă pe Pelerin să-i lase o copie, ceea ce și făcu. Totuși, Pelerinul stărui să înainteze cu judecata până la pronunțarea unei hotărâri. Și întrucât inchizitorul nu găsea necesar să se facă aceasta, Pelerinul veni la acesta însoțit de un notar și de martori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
învinuit, dar că nu i se părea a fi lucru însemnat. El dorea doar să vadă cartea lui de Exerciții. După ce o citi, o lăudă mult și-l rugă pe Pelerin să-i lase o copie, ceea ce și făcu. Totuși, Pelerinul stărui să înainteze cu judecata până la pronunțarea unei hotărâri. Și întrucât inchizitorul nu găsea necesar să se facă aceasta, Pelerinul veni la acesta însoțit de un notar și de martori și fu scrisă o mărturie de încredere 2. Capitolul VII
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
După ce o citi, o lăudă mult și-l rugă pe Pelerin să-i lase o copie, ceea ce și făcu. Totuși, Pelerinul stărui să înainteze cu judecata până la pronunțarea unei hotărâri. Și întrucât inchizitorul nu găsea necesar să se facă aceasta, Pelerinul veni la acesta însoțit de un notar și de martori și fu scrisă o mărturie de încredere 2. Capitolul VII IERUSALIM SAU ROMA (aprilie - octombrie 1535) Întoarcerea în țară 87. După toate acestea, încălecă pe un căluț pe care i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
-l cu pași repezi, iar el fu cuprins puțin de frică. Totuși le vorbi, și află că erau slujitorii fratelui său1, trimiși în căutarea lui. Într-adevăr, se pare că fratele său aflase de sosirea lui din Bayonne, Franța, unde Pelerinul fusese recunoscut. Slujitorii o luară înainte, iar el îi urmă pe același drum. Cu puțin înainte de a intra în ținutul familiei, el se reîntâlni cu cei doi, care veneau din nou în întâmpinarea lui și care stăruiră mult să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ar fi fost soțiile lor. Și acest lucru era atât de răspândit, încât ibovnicelor nu le era rușine să spună că și-au acoperit capul pentru cutare, chiar dacă toată lumea știa cine sunt. 89. Din acest obicei se iscau multe rele. Pelerinul îl convinse pe stăpânul ținutului să dea o poruncă încât toate femeile care-și acopereau capul pentru un bărbat ce nu le era soț să fie pedepsite după dreptate. Astfel, acest obicei începu să dispară. Ceru apoi o poruncă prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
greu bolnav. După ce se vindecă, hotărî să plece să pună rânduială în treburile pe care i le încredințaseră însoțitorii săi, călătorind fără bani, fapt pentru care fratele său, umilit că voia să plece pe jos, se supără foarte tare. Seara, Pelerinul acceptă să meargă călare împreună cu fratele său și cu rudele, dar numai până la hotarele ținutului. 90. După ce ieși din ținut, descălecă și, fără să ia nimic cu el, se îndreptă pe jos spre Pamplona. Trecu prin Almazan, locul de baștină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de față. Intrând în Bologna, începu să ceară de pomană, dar nu primi o para chioară, deși cutreieră tot orașul. Boli o vreme în Bologna. După aceea porni spre Veneția, călătorind ca de obicei. 92. În acel timp1, în Veneția, Pelerinul se îndeletnicea cu exercițiile și cu convorbirile spirituale. Persoanele mai de vază cărora le-a dat exerciții au fost: maestrul Pedro Contarini 2, maestrul Gaspar de Doctis și un spaniol pe nume Rozas. Mai era acolo încă un spaniol, licențiatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
spirituale. Persoanele mai de vază cărora le-a dat exerciții au fost: maestrul Pedro Contarini 2, maestrul Gaspar de Doctis și un spaniol pe nume Rozas. Mai era acolo încă un spaniol, licențiatul Hoces 3, care se întreținea adesea cu Pelerinul și cu episcopul de Cette 4 și care, deși avea o oarecare dorință de a face exercițiile, rămase mult timp doar cu dorința, dar în cele din urmă se hotărî să le facă. După a treia sau a patra zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de Cette 4 și care, deși avea o oarecare dorință de a face exercițiile, rămase mult timp doar cu dorința, dar în cele din urmă se hotărî să le facă. După a treia sau a patra zi, își deschise sufletul Pelerinului spunându-i că se temuse ca nu cumva să primească în exerciții vreo învățătură greșită, după cum îi spusese cineva. Pentru aceasta adusese cu el cărți de care să se folosească în caz că Pelerinul ar fi voit să-l amăgească. Acestuia, exercițiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
treia sau a patra zi, își deschise sufletul Pelerinului spunându-i că se temuse ca nu cumva să primească în exerciții vreo învățătură greșită, după cum îi spusese cineva. Pentru aceasta adusese cu el cărți de care să se folosească în caz că Pelerinul ar fi voit să-l amăgească. Acestuia, exercițiile îi fură de mare ajutor, hotărând, mai apoi, să urmeze felul de viață al Pelerinului. El a fost și cel care a murit primul 1. 93. În Veneția, Pelerinul îndură o nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]