4,062 matches
-
zburătoare. Desigur, Îmi revine și mie o parte din vină că Wallace e așa. Sammler știa că discuția avea să ia o Întorsătură psihiatro-pediatrică obositoare și că va trebui să Îndure o seamă de explicații. Normal că am am avut pică când l-au adus acasă de la spital. I-am cerut mamei să-i pună pătuțul În garaj. Sunt sigură că s-a simțit respins, de la bun Început. Nu l-am plăcut niciodată. Era prea posomorât. Pur și simplu nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de ce. Nu părea să existe nici o rațiune militară pentru asta. Dar pământul era plin de gropi mari, Încă Înnegrite de funinginea proaspătă a bombelor. — Măcar puneți-le să stea În gropile alea, insistă elvețianul. — Poftim? — Adăposturi individuale. Poate să mai pice o bombă. Nu le puteți da voie să umble pe aici. Nu puteți permite asta, nu Înțelegeți? Era un bărbat micuț și nesuferit. Războiul lui era stricat de aceste proaste costumate ca al bâlci. Ofițerul israelian cedă. Le făcu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
La fel cum a fost luat și din mâinile lui. Aceeași metodă. — Nu așa trebuie să privești lucrurile. Dar nu te agita prea tare. — După toate astea, nu-mi proteja inima și nu sugera că sunt un bătrân care poate pica răpus de apoplexie. N-o să-ți meargă. Deci, unde este acest obiect? — Serios, e În perfectă siguranță. O dădu pe poloneză. Sever, nu o lăsă să vorbească În acea limbă. Încerca să invoce momentele teribile când trebuise să se ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Îl ajut În munca lui intelectuală, culturală. Nu există altcineva care s-o facă. Nu a fost intenția mea să creez probleme. Nu. Nu probleme. Doar să sape o groapă și să o acopere cu uscături și când un bărbat pica În ea să se Întindă pe pământ și să poarte cu el o conversație amoroasă. Căci Sammler o bănuia acum că fugise cu Viitorul Lunii ca să provoace tocmai această ocazie, această Întâlnire. Atunci el și Wells chiar erau secundari? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În sine curioasă - covoarele verzi, glastrele mari, draperiile de mătase din sufrageria răposatei Hilda Gruner. Aici Govinda Lal, mic, Încovoiat, adumbrit, cu tenul lui auriu-ruginiu, fața și barba pline, era ca un ornament sau o pictură orientală. Chiar și Sammler pica sub această influență, ca o siluetă În culori indiene - obrajii roșii, părul alb răsfirat la spate, cercurile ochelarilor și fumul de țigară din jurul părului. În fața lui Wallace insistase că e oriental, iar acum i se părea că se asemăna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nevoie de știri de impact, iar dacă ele nu există, umflă și ei cum pot o știre mică. Doar nu suntem în Marea Britanie, să respectăm nu știu ce coduri etice! Nici de Partidul România Mare nu mă mir. Gogoașa referendumului le-a picat ca o pară mălăiață, căci de vreme bună PRM-ul lui Vadim Tudor e în cădere liberă și numai o istorie cu iz naționalist putea să-l revigoreze puțin. (Cât mai puțin, sper.) Interesant e însă felul cum au abordat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
susținem recitalul în fața publicului. Însă a doua oară n-ai să ne mai vezi pe acolo... Ați refuzat vreodată să susțineți un concert pentru că nu ați fost mulțumiți de sonorizare? Da, am refuzat o dată să cântăm la Satu Mare, pentru că sonorizarea pica, efectiv, din două în două minute. Practic, nu a fost vorba că am refuzat noi, ci nu se putea cânta pe instalația aceea. În altă ordine de idei, organizarea e una și sonorizarea e alta. Dacă se întârzie concertul din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
obosită. Fac altul mâine. - Foarte bine. Mâine va ieși un cozonac cum nu s-a mai văzut În Țara de Jos. Și, dacă mă gândesc bine, nici chiar În Țara de Sus. Dar căpitanului tot un vin bun i-ar pica mai bine, după atâta drum. - De vin știu că ai să te Îngrijești tu... Tăcură din nou amândoi, așteptând parcă ceva. Dar nu se mai Întâmpla nimic. Se auzi doar un cal fornăind afară. Erina ieși În pridvor, privind codrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu care poruncea atacurile Apărătorilor: - Fiți bineveniți În casa noastră, signor Gianluca și prietene Pietro! Poftiți! Chiar mă gândeam să-mi mai Împrospătez puțin cunoștințele de italiană! - Iertare, căpitane, spuse Pietro, intrând În curte cu calul ținut de dârlogi, am picat chiar la ora mesei, dar venim cu știri proaspete. Și ne trimise măria sa Încoace! - Bongiorno signor capetano! se auzi și vocea lui Gianluca. Oaspeții intrară În bucătărie, salutară și, la Îndemnul căpitanului, se așezară la masă. Alexandru le turnă vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fost cât se poate de cinstit cu privire la șansele de a-l găsi pe Karl. El spune că În curând vor fi mari tulburări. Aveai dreptate, Mick. E pe cale să se Întâmple ceva teribil. — E vorba despre comuniști, nu-i așa? Pică În dizgrație, iar Sukarno nu știe dacă să se bage n pat cu ei sau să-i scopească. — Așa zice Bill. Sovieticii și chinezii pompează bani În Indonezia, dar nimeni nu știe unde se duc banii ăștia sau ce se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ploaie băteau ușurel darabana pe acoperișul de zinc dinspre grădină. Pata turcoaz a unui nor vagabonda În depărtare pe cerul Jakartei, altfel lipsit de culoare. Uneori, la sfârșitul anotimpului uscat, e o vreme ca asta, când sunt așteptate primele ploi. Pică doi-trei stropi grei pe brațe, cerul se Întunecă, s-ar zice că se termină seceta, dar norii se risipesc, aerul nu mai miroase a ploaie și se Întoarce vremea uscată. De fapt, nimeni nu poate ști cu adevărat când vine
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
desenele în creion sau în tuș, în mod repetat lăudate, fie că erau din imaginație sau după natură, îi puteau fi și ele de ajutor elevului, numai că atunci când, în clasa a șaptea, am fost notat și la latină, am picat și, împreună cu alți repetenți, a trebuit să rumeg totul încă o dată timp de un an. Asta i-a necăjit pe părinți, mai puțin pe mine, de vreme ce încă de dimineață îmi erau deschise drumuri de evadare ce mă purtau în lumile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
făcut ocolul lumii pe apă, Heinrich cel Verde, David Copperfield sau cei trei mușchetari la un loc... Rămâne sub semnul întrebării când anume am extras din biblioteca unui unchi Pe frontul de vest nimic nou. Oare cartea asta mi-a picat în mână în răstimpul meu de așteptare ca voluntar pentru front sau am citit-o în același timp cu Sub furtuni de oțel a lui Ernst Jünger? Un jurnal de război pe care profesorul nostru de germană de la Școala Petri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
n-am mai avut de traversat poduri și, când se crăpa de ziuă, am văzut un sat pe care inamicul era evident că nu-l ocupase încă, fiindcă ședea tăcut în aburii dimineții, așezat cuminte și pașnic în jurul bisericii, ca picat dintr-o altă vreme. Ciudat, fața întunecată sau doar morocănoasă a căpitanului de cavalerie, austriac la origine, care ne-a întâmpinat la intrarea în sat în spatele unui baraj anti-tanc doar slab supravegheat îmi stăruie încă înaintea ochilor și, de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
neagră din Köln, am făcut rost de cartofi și de varză albă. Când unei țărănci însărcinate, care împărțea cu muncitorul ei francez statornicit acolo masa și patul, i-am ghicit cu nechibzuită sensibilitate viitorul din palmă, ca onorariu ne-a picat, în afară de bucata de brânză de oaie, și o halcă de slănină afumată, atât a fost de mulțumită femeia așezată la masă că reușisem să citesc, în liniile din palma ei, absența, dacă nu definitivă, atunci de lungă durată a țăranului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aburul respirației mele se împrăștie în aer. Nu vreau să obosesc și e de presupus că voi fi purtat un dialog cu mine însumi: nu ceda, rezistă! Gândește-te la Joseph, camaradul tău, care a spus: „Mila Domnului nu ne pică în poală...“, când deodată, deja pe când mă întorceam, arta mi-a ieșit în cale întruchipată de bătrân ce semăna cu imaginea artistului transmisă din vremurile filmului mut. Ca și mie, răsuflarea îi ieșea din gură în aburi albi. Abia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe sora Gertrud la o cafea și la o prăjitură, mie nu-mi venea în minte nici o formulă de invitație. Eu rămâneam accesoriul tragicomic al unei capre recalcitrante cu ugeru-n vânt. Oskar știa să șlefuiască vorbe frumoase; eu eram parcă picat din lună. El, care a reușit chiar să-și vândă cocoașa cu profit, avea o sumedenie de idei la îndemână; mie nu-mi veneau decât gesturi neîndemânatice și de aceea lesne de înțeles greșit. Lui, trucurile străvechi ale artei seducției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să-l transforme, s-a preschimbat în propria sa caricatură și a devenit profesorul Cozonac pufăind praf de cărbune. De îndată ce Oskar a început să audă cărbunele siberian al desenatorului scârțâind pe hârtie, a schițat o imagine opusă, tot ce-i pica sub ochi în care era înnegrit cu cuvinte. Cam tot așa se purta și cu elevii profesorului, pe ale căror șevalete modelul a avut ca efect formarea unui stil. Numai pe țigani îi ocolea, ca și când s-ar fi temut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
duri, umplându-se de sânge. În Coreea și nu mai știu unde era război. Noi eram cuprinși de nebunie și trăiam pe credit, în timp ce haita noilor îmbogățiți se umfla în pene, exhibându-și bogăția. Dar, oricum, în Czikos continua să pice destul bacșiș pentru ca în vara lui ‘52 să-mi finanțez cea de-a doua mare călătorie. În timpul iernii am făcut economii; voiam să plec din Düsseldorf, un oraș care se dădea drept un „mic Paris“ și al cărui micuț popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
adresa în minte mici discursuri, monologuri ale plictiselei, nu prea violente sau zgomotoase, pentru că, în adevăr, atmosfera încărcată a locului o impresiona ,,Ce noroc! își zicea în surdină. Să nu poți suferi vizitele la tară și să fii nevoit să pici î a oameni într-o zi de necazuri. . . Nici măcar să nu fie amicii tăi, pentru a lua parte directă la acele necazuri; . . ." O pendulă din lemn de nuc cu "ape line" -- observă Mini - cu limba lată de bronz grav și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
portretul doamnei Calliope, bunica; când se întoarse de la ușă să-1 vadă, RU-1 găsi cu ochii. Poate ii strămutaseră. 101 Mini nici nu se așezase bine și, profitând de zgomotul pe care-1 făcea automobilul cu care se întorceau, spuse Linei, care picase ca un pietroi pe resorturile perinilor: - E nebună! Drept răspuns, Lina, cu o indignare care părea a nu avea margini, izbucni: - Eliza și iar Eliza! Cu toată lipsa aparentă de legătură a exclamărilor, era între ele un acord perfect. Conducea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
feminine, sforțarea de a exprima va răzbi prin căile luminoase ale ocrotirilor înțelepte. Atunci ea va rămâne copilăroasă și negativă, ostenită și fericită ca amanta care a dăruit și a primit. Gândurile care s-au cununat sunt plăceri izbăvite, care pică și lasă o alveolă nouă. Dar trupul sufletesc e încătușat în făptură și, ca să se împărtășească, străbate delicioasa ei învelitoare, de aceea acum Mini își simțea mâinile nerăbdătoare să țină alte mâini în ale ei, ca să ajute astfel elocința gângavă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
al lucrurilor și le dete o altă întorsătură, întrebînd cu ce preț s-a vândut moșia. - Cinci milioane numai!. Eu îi dedeam mai mult!. Concluzia asta sarcastică arăta prăpastia deschisă între Elena și tatăl ei. Dacă cumva astfel de cuvinte picaseră între ei, era firesc să se fi certat de-a binelea. Elena încă nu contenea plîngerile: - Ce mizerie. . . să vîndă!. Să fim certați. . . ce mizerie! Era tradiționalismul ei sfâșiat în două: unitatea averei - unitatea familiei - despărțite. \ Un zgomot făcu pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
multe politețe și azi echilibrul lor era oarecum instabil. Erau obosiți de un drum parcurs prin glodurile simțirilor ascunse și, șovăielnici, aveau nevoie să-și lase simțirile în voie. Mini așteptă puțin ca să-i lase să se depărteze, apoi ieși. Pica acum din promoroacă un abur ud. In dreptul Ateneului, cei doi mergeau înaintea ei. Hallipa cu pasul vânătorului ostenit de goană, care duce la culcuș prada. Eliza agățată de brațul lui Doru. târând pantofii strimți, părea prin igrasie o rață
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
or dacă pleacă. — Măi, oameni buni, veți avea greutăți. Ziceți că vă mutați cu șatra. Cine știe ce întâmpinați acolo. Veți avea nevoie de bani și câte un galben din această splendidă salbă vă va salva. Adresarea cu „oameni buni” le-a picat la inimă țiganilor și și-au dat seama că Prințesa a ajuns la niște boieri cu suflet, ceea ce i-a bucurat foarte mult. — Cu greutățile sântem învățaț, boierule, Prințăsăi să-i meargă bine și vom fi mulțămiți. Păstrați-vă salba
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]