3,471 matches
-
vecine nu părea să depășească trei-patru metri. Deodată, însă, văzu un lucru pe care nu-l observase "de sus": clădirile erau legate între ele, la toate etajele, prin niște trotuare foarte înguste, de numai câțiva centimetri. Pe aceste trotuare circulau pietonii din orașul păsărilor. Chiar sub el, Grosvenor zări doi indivizi care înaintau tacticos unul spre celălalt pe un trotuar, fără să le pese că acesta era suspendat la vreo treizeci de metri deasupra solului, își ridicau câte un picior în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ar fi... nu, nu e el, niciodată nu e el. — Ce s-a întâmplat? — Nimic. Torticolis. — Ah, boală de șefi... — Aham. Înapoi la a cincea pastilă. Transpirații nocturne. Transpirații nocturne. Transpirații nocturne. Frână bruscă, în intersecție. Alex pe trecerea de pietoni. I s-a părut că era el... Transpirații nocturne. Mișelește, așa ar fi spus Alex. — Am o bursă în Cehia. Trei luni. La vară. — Super! Mergem. — ... adică mă duc. — Nu vrei să vin cu tine? — ... — Nu vrei. Nu știu ce ai putea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
siluete agitându-se spoturi luminoase, flăcări dansând în depărtare, învălmășeală. După ce își parcaseră mașina la peste un kilometru și jumătate de focarul incandescent, Gosseyn și Lyttle continuară pe jos vreo 800 de metri încadrându-se într-un lung șir de pietoni. În cele din urmă ajunseră acolo unde o mulțime de oameni așteptau să le vină rândul. Abia de acum încolo începeau adevăratele dificultăți. Chiar și unui non-A i-ar fi fost greu să conceapă o masă de oameni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Aici se află principala țintă a săgeților unchiului Sam! De asta tremură America! Torționari cinstiți Mă oprește mai zilele trecute o bună cunoștință în plin centrul târgului și îmi atrage atenția că s-au înăsprit regulile de circulație și pentru pietoni, odată cu cele pentru automobiliști. Așa că oricine depășește ritmul permis al pasului, riscă să fie înregistrat de aparatele radar, bine camuflate, și se va alege cu niște amenzi deranjante pentru bugetele subțiri ale unor pensionari. Aviz subsemnatului, mi-am zis, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
loc îi sancționăm. Elev I Sunt unii care habar n-au Să circule pe trotuare Și merg tot pe drumul mare Parcă-s turma de mioare. Elev II Ia priviți, vă rog, acum Tocmai pe mijloc de drum Trece-un pieton distrat. Toți Vai, elevul Mateică din clasa a-IV-a. Elev I Parc-ar fi preocupat De probleme importante Cu un talent ridicat Devine disciplinat Elev III Ce e, ce s-a-ntâmplat? Pentru ce m-ați fluierat? Elev II Un talon
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
În mijlocul Încăperii, ardeau lumânări. Și, pe fața imaculată, a acesteia, sta, la vedere, actul de mână, Întocmit Între el și Olovinaru. Când Îl observă, iubitul fiu al Meteorilor duse rapid mâna În buzunar, strigând, totodată, disperat: criminalule! Olovinarule! Ucigător de pietoni! M-ai trădat?! Unde ești? Vino, să te-mpușc! Acum! Vino! Au venit, mai iute decât ar fi dorit el, de dincolo de ușă, polițiștii, care, Înainte de a-și scoate, el, mâna din buzunarul pantalonilor, l-au imobilizat, cu tot cu pistolul, după
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu linii splendide la șaptezeci de ani, cu o ținută de prințesă, se plimbă pe stradă de parcă s-ar plimba prin propriul său regat. Șoferii se opresc fascinați. Zâmbesc și o poftesc să treacă strada, pe acolo pe unde niciun pieton nu are voie să treacă. Ea ridică mâna cu un gest princiar și spune: "Așa, tâmpiților, respectați o româncă, sunt urmașa crăișorului munților. Nu știți ce înseamnă asta? Nu-i bai, o să muriți proști". O spune cu cel mai fermecător
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ce se deșelaseră lent sub vremuri, nu mai există la locul lor, schelete de ziduri, cu contururi roșcate, aproape gingivale, asamblează un labirint al obstinării, care dizolvă, de cu seară și pe tot parcursul nopții, orice instinct de orientare. Tentativa pietonului de a răzbate undeva, prin acest anapoda și ostil hățiș, e cu atât mai dificilă, cu cât ar vrea să o scoată la capăt, după o topografie ieșită de mult din uz din orice uz în această lume, croită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
soarelui de amiază. Plouase mărunt dimineață, dar s-a înseninat brusc. Ca întotdeauna, șirurile de mașini inundau strada încă umedă care lega Poarta Sakurada a Palatului Imperial de Yūrakuchō. Când convoiul de mașini s-a oprit la semafor, trecerea de pietoni a fost inundată de oameni grăbiți. Mă întreb dacă poliția poate să-l găsească pe Gaston, spuse Tomoe. Și-a dus mâna pâlnie la ochi pentru a se feri de lumina puternică a soarelui. Era o zi caldă ce anunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Ora profetică. Ierarhii o afurisesc în mai multe comunicate. La Rediu s-au născut cinci gemeni într-o familie săracă. A mai fost respinsă-n Parlament o moțiune de cenzură, un senator a călcat cu mașina, chiar pe trecerea de pietoni, undeva între Ploiești și București, o profesoară de muzică. *** - Nenea, vrei să-mi dai mingea? zâmbește-un Chirică angelic. Dă așa, cu piciorul... Cunosc faza, mingea tăiată e umplută cu pietre, cât să te sece când lovești plin de elan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la un moment dat își pierdea orice înțeles, ascultam zgomotul mașinilor și al pașilor din care, treptat, se forma o altfel de tăcere decât tăcerea obișnuită. Observam gesturile trecătorilor și încercam să deduc din ele ce anume spuneau. Pentru fiecare pieton care întîrzia mai mult în dreptul ferestrelor mele aveam timp să-mi imaginez o poveste. Pentru cei grăbiți mă mulțumeam cu o frântură, cu o întîmplare, cu o supoziție. Mă străduiam să le ghicesc și caracterul din felul cum mergeau. Dar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sfioși. Stăteau cu privirile în pământ și păreau că nu vroiau decât să-și câștige existența. Prezența lor pe stradă semăna cu un fel de cerșetorie exotică. Mulți le dădeau obolul din compasiune. Abia când au văzut privirile înfricoșate ale pietonilor au început să devină obraznici. Și astfel i-am împins să ne înfricoșeze și mai mult. Până la urmă s-au considerat chiar în drept să terorizeze străzile. Ce vreau să spun prin asta? Că și eu am stârnit cobrele! Din
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ținuți de zăbală și duși în diagonală, pentru ca fierul potcoavelor să nu alunece pe marginea treptelor de fier, motociclete cu ataș care trebuiau ridicate de oameni (ar fi făcut mai bine s-o ia pe Podul Căruțelor, cum le strigau pietonii, dar asta ar fi însemnat să lungească prea mult drumul) - când am observat femeia care cobora alături de mine. Purta un palton cu un pic de blană pe marginea gulerului și la mâneci, o pălărie ca un clopot, cu voaletă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
principală era absolut minunată. Erau tot felul de prăvălii pitorești, taverne, piețe cu produse proaspete și printre ele câte o galerie de artă și un magazin de vinuri. Părinți cu copii de mână trăgeau după ei cărucioare roșii cu legume. Pietonii aveau prioritate. Oamenii păreau să zâmbească fără un motiv anume. Toată lumea avea câine. Au străbătut orășelul îndreptându-se spre golf unde era un port cu ambarcațiuni, au trecut peste un pod, apoi au intrat pe un drum șerpuit prin pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
inexistentă, s-au văzut magazine de lux închizându-se de la o zi la alta, altele afișând în vitrine anunțuri de interdicție, pancarte negative, în timp ce șiruri de cumpărători staționau În fața ușilor lor. Oranul a luat astfel o înfățișare ciudată. Numărul de pietoni devine considerabil mai mare și chiar la orele pustii în mod obișnuit mulți oameni, reduși la inactivitate prin închiderea magazinelor și a unor birouri, umpleau străzile și cafenelele. Pentru moment nu erau încă șomeri, ci în concediu. Orașul dădea atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
sau fără; cînd se retrăsese, banda Îi organizase o Înmormîntare; se Întristase mult atunci, dar Începuse să simtă o oboseală; din pricina prea multului citit, Îi spuse Jesper, Don Quijote chiar se țicnise din pricina asta. Thomas, În loc să o ia razna, rătăcitor, devenea pieton, un casnic fără căsnicie, dascăl al unor parapiteci ce se mirau când Îl vedeau venind la cursuri În costum, cu cravată; puteau să spună că trecerea anilor nu aducea neapărat Înțelepciune. Știau că fusese un bandit, l-ar fi vrut
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nicidecum o paranteză otrăvită; ar fi putut să rămînă În mintea lor pentru totdeauna, tinerii aceia credeau În el, Îl iubeau unii; un frate mai mare. Depășea viteza permisă cînd se urca pe motocicletă, accelera agresiv, zgomotul devenea insuportabil pentru pietoni; Înjurau unii, blestemau alții, cei mai mulți erau obișnuiți: o invazie de extratereștri pe două roți În oraș, de la o vreme, sub căștile făpturilor nu era nici un chip, doar ceva spectral, dincolo de vizierele lăsate. Copiii erau entuziasmați; ajunși acasă, manevrau, alergînd printre
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nici lege nu era pe de-a-ntregul; o co nvenție: nici măcar, pentru că nu toate părțile o admiseseră fără rezerve. Un cadru privat ce oferea o oarecare siguranță și impunea, totodată, anumite obligații. Thomas nu se simțea un mare vinovat. Un pieton care trecea pe roșu. Avea o problemă și Încerca să o rezolve. Lipseau din enunț date, nu era sigur că le va afla. Chiar știindu-le, nu ar fi fost lesne. Și ce Îndrăzneală: le-ar fi zis acelor urmași
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
rău să ajungă Bert, ba ar fi fost chiar grozav; actor; arăta bine. Tată și fiu și-au intersectat o clipă privirile, Thomas coborîse din mașină, urcînd pe trotuar, a fost prima lor Întîlnire; mult spus; o apropiere Între doi pietoni mergînd În sensuri opuse; nu, Thomas s-a Întors, urmîndu-l pe Bert de la distanță. S-au oprit amîndoi Într-o stație de autobuz, au urcat În aceeași mașină. Thomas Îl privea pe Bert oglindit În geam, l-a atins cu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o să mă crezi.” La toate astea mă gândeam când așteptam seara autobuzul să mă aducă înapoi la Cluj. Era întuneric și frig, autogara, pustie. Ieșise bancul ăla cu „Cetățeni ai orașului, nu deschideți geamurile apartamentelor că iese frigul și mor pietonii pe stradă!”. Mă gândeam că, dacă mai ține mult așa, o să apară primele mutații în fenotip: o să avem ochii tot mai mici, o să ne crească păr mare pe față, să ne putem încălzi, o să devenim ierbivori, să putem trăi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
noi, atunci mergem noi la ei.” Asta am zis și-am plecat dinspre piață spre trotuar. Acolo ne-au surprins și fotografiile care s-au făcut (cine știe din ordinul cui, dar au apărut în Paris Mach), aproape de trecerea de pietoni. Dar tot atunci a venit și formațiunea aceea de soldați și s-a desfășurat în fața noastră, în semicerc, cu spatele spre Continental. Cei de pe trotuare au început să-i huiduie. Am prins curaj. Călin a început să se dezbrace și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aici e locul meu. Încep să prind și limba și tot. De pildă, ieri m‑am trezit zicând „să mori tu“, fără să‑mi dau seama. Și am zis despre o fustă că e „beton“! Oprim la o trecere de pietoni și eu mă uit pe geam cu interes, întrebându‑mă pe ce stradă suntem, când brusc îngheț, îngrozită. Uite‑i pe Judd și pe Kent. Chiar aici, în fața noastră. Traversează, și Kent spune ceva însuflețită, iar Judd dă din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se-agațe. Știți că Robespierre e proaspăt? Înainte a avut alt câine. — Serios? se arată Lionel interesat, neștiind cum să scape mai repede. — Un buldog. Îl chema Danton. A murit de tânăr, decapitat. — Parcă am auzit ceva... — Pe trecerea de pietoni. Un BMW în mare viteză. Până la urmă, tot marea burghezie i-a venit de hac lui Danton. Adevărul e că lătra cam tare. — Așa e, confirmă Lionel, fără să știe exact despre care Danton e vorba până la urmă: revoluționarul sau
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Atâta trecuse, doar o jumătate de oră fusese veșnicia. Pitit, din nou, sub arborii trotuarului, privi iarăși terasa clădirii de peste drum, unde abia fusese, acum o mie de ani. În ceața și ploaia nopții auzea, în jur, forfota, vocile, graba pietonilor, rutina înlocuitorilor gonind spre văgăuni, obosiți de mascarada care mai înghițise o zi, un veac. O reauzea pe Ira Irina, cea din urmă cu un veac, cu o jumătate de oră, cu o mie de ani. Dacă subalternul Vancea Voinov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
revezi, să-l renaști. Pieptul înainte! Privirea sus-sus, ca și cum n-ar vedea capetele din jur. Vedeta străzii, pe care o domină neglijent, ignorând publicul. Fular roșu, sub gulerul descheiat al cămășii albe. Printre firme și vitrine, cometa color a zilei: pietonul maestru, trișorul disponibil. Rolurile toate la purtător, pregătite. Gata pregătite cancanul, bârfa, bancurile, citatele pedante, zeflemeaua. Calcă moale, tandru, cu mare grijă. Nu poartă decât pantofi microporos, în care te adâncești plăcut și ai chiar și siguranță: laba raței se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]