9,309 matches
-
prima sa carte de versuri „Oglinzi”, în colaborare cu Valentina Teclici. În același an publică volumul de versuri „Perpetuum nobile” care are coperțile ilustrate cu una din picturile sale. Violeta are doi fii, două nurori și o nepoata. Are patru pisici, pe care le răsfăța și, uneori, le cântă în versurile sale.Violeta comentează: „Poezia pentru mine este... că o rugăciune. Mă rog la cer să-mi dea soare, la flori să-mi dea frumusețe, la pământ să-mi dea roade
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de VIOLETA IONESCU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374450_a_375779]
-
care le răsfăța și, uneori, le cântă în versurile sale.Violeta comentează: „Poezia pentru mine este... că o rugăciune. Mă rog la cer să-mi dea soare, la flori să-mi dea frumusețe, la pământ să-mi dea roade, la pisicile mele să-mi dea căldură și dragoste, ca să am la rândul meu ce oferi celorlalți.” *** Violeta Ionescu was born în 1946 în Galați, România, where she currently lives. She worked aș a paediatric nurse, then aș an editor of the
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de VIOLETA IONESCU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374450_a_375779]
-
piruetă nereușită. ești balerina cu poantele frânte în glas de furtuni. te răsucești spre dreapta încet... pumnii îți freamătă. închei numărul cu mâna la glezna cuvântului. o mișcare greșită. o alegere strănutând prostie. viața desfășoară încă un ghem în ghearele pisicii nebune. jocul reîncepe la infinit, între două paranteze pătrate. punctele de suspensie înghit rima. curge doar veninul din tainul dimineților fără sens. Referință Bibliografică: desen / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 427, Anul II, 02 martie 2012
DESEN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374517_a_375846]
-
păpădie pe gene Și-un fel de zefir, pe frunte, truda-și așterne. Tresaltă-n răstimpuri cenușa din cortex: Se spulberă năzuința-i în vortex, Să scrie noile legi într-un codex, Să-și vindece rana din index. Mă zgârie pisica timpului mort, Mă mușcă dulăul prezentului spart, Dar mă vindec într-al „pot”-ului cort, Cătă vreme visu-mi rămâne în cart. Cu peștii mă rog, cu roua în brațe tot fug: Îmi tot arseră tot din mine, din jur! Sunt
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
a-l consulta pe tata... Asteptându-l, conversau , cu " nene" Iulius, secretarul cu barbișon gri. Lui îi dictă tata renumitele sale pledoarii, ce încolțeau și se pârguiau în mintea să înfierbântata! Uitați-o în curte pe Cireșica! Se plimbă miorlâind Frumoasă pisică pestrița, adusă din piața de Madam Maria, ultima noastră femeie în casă. Era o poloneză șugubeața cu ochi albaștri, cu părul nins, care locuia în cămăruța de serviciu că multe altele înaintea ei; că Babă Roza, regina tortelor și a
CĂMINUL MEU ( FRAGMENTE ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373553_a_374882]
-
jupuite de pe ele, dar nu conta. Buzele lui Aurel erau fierbinți, îi puneau sângele în mișcare și mai ales îi dădeau fiori ce-i făceau pielea ca de găină. Simțea cum puful castaniu de pe mâini se ridicase precum coama unei pisici încolțită de un câine. Fără să vrea își aminti versurile unei melodii ascultate la radio: In viața mea ești un dor nestins. Ești vântul ce săruta cerul Ești lacrima ce curge din adâncuri... Amintirea versurilor se opri când simți mâna
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
și drag care ne așteaptă, fericirea căminului nostru, căldura ... XI. PETIȚIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 7, de Sorin Andreica, publicat în Ediția nr. 359 din 25 decembrie 2011. 7.Acasă la mama Ajuns acasă - cu mama mă înțelegeam că șoarecele cu pisică - mă hotărăsc să dau la facultate și mă apuc de învățat. Unchiul meu era foarte bun la matematică și la fizică iar eu vrând la început să dau la facultăți unde se cerea această materie era rugat de mama sa
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
mei unde a crescut mai mult și care le era tare dragă. Uneori mă făcea să plâng ducându-mă la școală cu ea unde era ... Citește mai mult 7.Acasă la mamaAjuns acasă - cu mama mă înțelegeam că șoarecele cu pisică - mă hotărăsc să dau la facultate și mă apuc de învățat. Unchiul meu era foarte bun la matematică și la fizică iar eu vrând la început să dau la facultăți unde se cerea această materie era rugat de mama sa
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
plâng ducându-mă la școală cu ea unde era ... XII. PETIȚIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 7, de Sorin Andreica, publicat în Ediția nr. 359 din 25 decembrie 2011. 7.Acasă la mama Ajuns acasă - cu mama mă înțelegeam că șoarecele cu pisică - mă hotărăsc să dau la facultate și mă apuc de învățat. Unchiul meu era foarte bun la matematică și la fizică iar eu vrând la început să dau la facultăți unde se cerea această materie era rugat de mama sa
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
mei unde a crescut mai mult și care le era tare dragă. Uneori mă făcea să plâng ducându-mă la școală cu ea unde era ... Citește mai mult 7.Acasă la mamaAjuns acasă - cu mama mă înțelegeam că șoarecele cu pisică - mă hotărăsc să dau la facultate și mă apuc de învățat. Unchiul meu era foarte bun la matematică și la fizică iar eu vrând la început să dau la facultăți unde se cerea această materie era rugat de mama sa
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
din lanțul de oase”. (Istorie) Grădinii adiacente casei de vară a poetului, îi dedică o poezie de recunoștință. Aici el își consacră timpul cizelării textelor și grădinăritului: „Suburbiile dau cu ferestrele în câmp/ colorează vocea soarelui/ metafora din ochii unei pisici/ escaladează mereu/ derutant zborul la joasă înălțile/ al păsărilor din areal/ între două gânduri adăp/ rădăcinile alunilor tineri/ plivesc apoi în text/ buruienile dulci/ și laptele câinelui”. (Poem destins) Din punct de vedere gnoseologic, poetul se situează în cotidian dar
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371392_a_372721]
-
mea ? Și Codiță i-a rămas numele. Când o vezi, cu greu poți afirma că aparține rasei canine. Un câine e ceva așa, ca un monstru, pe lângă ființa mignonă care ni se învârte printre picioare. Ca dimensiuni, aduce cu o pisică ceva mai mică. După baie, parcă e un șobolan zgribulit - câteva oscioare într-un săculeț lunguieț. Când aleargă prin parcare, roșcată și cu coada stufoasă fluturând, juri că-i o veveriță. Fiind "câine" de apartament, ajunge rar în aer liber
CODIŢĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371559_a_372888]
-
mângâi și s-o scarpini pe tot corpul. Dacă îți ridici mâna în semn că n-ai chef, nu insistă - se lipește cumva de tine și stă liniștită. În momentele acelea, cuibărită sau tolănită, aduce cel mai mult cu o pisică, te aștepți să înceapă să toarcă. Are aproape patru ani, vârstă care, după câte știu, se înmulțește cu șapte. Asta înseamnă că e în floarea tinereții dar, din motive independente de voința ei, e virgină. Cred că așa se explică
CODIŢĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371559_a_372888]
-
pustiu, doar ușa e strâmbă cu loc de intrare pentru orice apă. Caut un petec de pământ uscat, unde să stea pisoiul acesta alb, mic și ud până în creier. Nu-l pot ajuta și-l țin în brațe. Miroase a pisică murată în apă urâtă și mocirloasă, dar nu mi-e greu, în jur toate sunt așa. Locul a devenit mohorât, poate și satul și chiar țara. Străbat întinderi oglindă de lac și-mi fac calcule de asanare. Mă înfund în
UNDEVA, BAT CLOPOTE DE BISERICĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371566_a_372895]
-
sa, în care a plantat rădăcini de acasă: cărți în limba rusă sau scriere chirilică, păstrându-și totodată unele obiceiuri cu tente rusești, de acasă, din Basarabia. Obiectele, decorul din jur, ca și numele lor, toate rusești, (chiar și ale pisicilor: Murka și Liusia) au în ele parfumul locurilor natale. Așa a hotărât soarta, și nu regretă nimic Tania Popa! „Sunt o mamă și soție împlinită”, spune, „am o viață care îmi oferă multe bucurii, am suficiente satisfacții profesionale, deci.... aviz
TANIA POPA. SCENA ESTE A EI ŞI EA A SCENEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373797_a_375126]
-
se holbară speriate la el și o liniște nefirească se lăsă peste lume. Limbile atât de ascuțite cu câteva clipe în urmă, deveniră inutile și oricât le mestecau ei să răspundă, nu reușeau să lege două cuvinte. - V-a mâncat pisica limba? Sara căpătă un pic de curaj și arătă acuzator către castronul răsturnat printre frunzele palide, căzute prea de vreme din copacul rebel. Plăcintele avuseseră un tragic sfârșit în urma revendicărilor susținute și acum se înfruptau din ele un batalion de
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
Acasa > Literatura > Copii > PISICA NOASTRĂ Autor: Marioara Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2240 din 17 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Acolo unde muncim Suntem trei, ne străduim Treaba să ne-o facem bine, Altfel șefa nu ne ține. Mai avem și „ajutoare“: Mâța sură
PISICA NOASTRĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375405_a_376734]
-
teme, Se urcă pe mașinoaie, Nicidecum nu se ogoaie. Dar problema e așa: Are puișori cu ea. Vine și se lingușește, De mâncare ne cerșește. Sigur este mamă bună, De aceea, ea adună Bucățica mititică, Pentru-ai ei pui de pisică. Îi iubește și-i răsfață, Toată ziua îi învață Cum ar trebui să fie, Ca păpica să le vie. Să intre-n ale lor minți Că, de sunt pisoi cuminți, Toată lumea îi iubește, Chiar acasă și-i dorește. Uite-așa
PISICA NOASTRĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375405_a_376734]
-
Îi iubește și-i răsfață, Toată ziua îi învață Cum ar trebui să fie, Ca păpica să le vie. Să intre-n ale lor minți Că, de sunt pisoi cuminți, Toată lumea îi iubește, Chiar acasă și-i dorește. Uite-așa, pisica sură Toată ziua dă din gură, Le spune la pisoiași Cum să fie drăgălași. Ce e drept, ei sunt frumoși Și sunt foarte lipicioși; Unu-i alb ca lăptișorul, Ce îl papă puișorul, Iar cei cinci, simpatici tare, Toată ziua
PISICA NOASTRĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375405_a_376734]
-
fie drăgălași. Ce e drept, ei sunt frumoși Și sunt foarte lipicioși; Unu-i alb ca lăptișorul, Ce îl papă puișorul, Iar cei cinci, simpatici tare, Toată ziua cer mâncare. Blănișoara ca de vată, Gri închis e colorată. Uite-așa, pisica gri Tot apare a cerși. Zilnic îi servim ceva, S-aibe puii ce mânca. Fiindcă, zi de zi, ea vine, Zicem că ne aparține. O iubim și ne iubește, Bine puișorii-și crește. (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie
PISICA NOASTRĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375405_a_376734]
-
a cerși. Zilnic îi servim ceva, S-aibe puii ce mânca. Fiindcă, zi de zi, ea vine, Zicem că ne aparține. O iubim și ne iubește, Bine puișorii-și crește. (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) Referință Bibliografică: PISICA NOASTRĂ / Marioara Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2240, Anul VII, 17 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marioara Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
PISICA NOASTRĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375405_a_376734]
-
întrebam, tu ai făcut făptura asta, sau este rezultatul vreunui concurs între ideile tale și realizările naturii ? Și de ce ai adus-o aici, ce urmărești ? Tu știi că eu nu am înălțimea necesară ajungerii. Așa era scris, vrei să spui? Pisici, cu scrierea voastră și eu, eu, când am voie să decid și eu ceva pentru mine Ai acum șansa, m-am trezit auzind un fundal al unei voci nevăzute. Na, că am înnebunit, am început să vorbesc singur și chiar
MARNA, CARTEA DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375446_a_376775]
-
și ea mărțișor mamei să-i dea în semn că o prețuiește, mulțumindu-i fiindcă-o crește. O mămică iubitoare și-ar dori mereu oricare, să-i facă-n frunte zuluf și să te țină în puf. Mândră tare e pisică Când, făcut de Mieunica Un mărțișor dragii mei Atârnă la pieptul ei. Referință Bibliografica: Mieunica / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2226, Anul VII, 03 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Valeria Iacob Tamâș : Toate Drepturile
MIEUNICA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375474_a_376803]
-
în acest cerc al condeielor, colegilor care-și publică rândurile în generosul spațiu oferit de Revistă și, nu în ultimul rând, cititorilor care-mi sunt prieteni nevăzuți și un real imbold pentru noi născociri de suflet... <<Se prelinse ca o pisică prin bortă, scoarța copacului închizându-se în urmă-i, alungând și ultimul fir din lumina fierbinte a zilei... Se bucură de-așa întâmplare pentru nevolnicii săi ochi. Făcuți asemenea celor de om, n-aveau rost adevărat decât dincoace, doar aci
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
BLESTEMUL Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Doamne, ce-i mai plăcea, copil fiind, să ademenească vreun câine credul și flămând, să-i răsucească șnur coada! Alteori sărăcea de mustăți vreo pisică mieroasă ori privea cu zâmbet larg jocul mâței cu șoarecele prins și asmuțea prădătoarea prin îndemnuri icnite, făcând-o să-și mute locul cu vânat cu tot! Când se făcu mai măricel, înarmat cu praștia nu ierta nici o pasăre zărită
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]