3,250 matches
-
de sculptură și desene ale celor trei sculptori Storck, (Karl Storck, Carol Storck și Frederic Storck), lucrări de pictură, grafică și desene ale Ceciliei Cuțescu Storck, colecția de numismatică ce i-a aparținut lui Frederic Storck și piese reprezentative din plachetele și medaliile create de acesta, dar și colecții de sculptură religioasă, de arta populară și opere de artă ale unor artiști contemporani, cum ar fi pictura semnată de Romeo Kunzer Storck, Ella Storck (fiica sculptorului Carol Storck), un număr important
Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/321875_a_323204]
-
a permis realizarea cu costuri reduse a unor microsisteme performante capabile să preia locul minicalculatoarelor. Procesorul Intel 8086 opera la o frecvență de 5 MHz și conținea 29.000 de tranzistori realizați cu tehnologia HMOS. Microcalculatorul 8086 conținea pe o plachetă următoarele resurse: microprocesorul, memorie biport de 32 Kio, extensibilă până la 1 Mo, 24 de linii de intrare ieșire programabile, cu socluri pentru circuitele de comandă a liniilor și pentru rezistențe terminator, interfață serial sincronă și asincronă compatibilă RS232C, etc. În
Istoria informaticii în România () [Corola-website/Science/323524_a_324853]
-
gradul de contraamiral cu această ocazie, și s-a stabilit în Hove, un orășel de la malul mării. Hindmarsh a trăit în vila de la numărul 30 din Cartierul Albany din Hove câțiva ani, iar acum pe peretele casei se află o plachetă albastră în onoarea sa. Contraamiralul Sir John Hindmarsh a murit la Londra pe 29 iulie 1860 și este înmormântat în Biserica St. Andrews din Hove. Hindmarsh a fost guvernatorul Australiei de Sud pentru o perioadă puțin mai mare de un
John Hindmarsh () [Corola-website/Science/324185_a_325514]
-
înființează revista „Tinerimea literară și artistică" din Pitești care are o perioadă de existență de doi ani, 1909 - 1910. În aceasta, redactează și publică împreună cu Cezar T. Stoika, poezii, articole literare și proză sub pseudonimul Delaziliște, pseudonim folosit și la placheta operei de debut „Licăriri" din anul 1910. Pseudonimul Delaziliște a fost dedicat mamei sale Irene. Pe lângă acest pseudonim a mai folosit și psudonimele Sapiens, Amor, Tartar, Costo, Mocado, Tarmes, Ego și Troedo. Versurile publicate în opera sa de debut erau
Constantin T. Stoika () [Corola-website/Science/326799_a_328128]
-
Olga Romanciuc (n. Pirijoc). Absolvent al Facultății de Filologie, secția ziaristică a Universității Stat din Moldova (1972). Redactor la Radio Chișinău, consilier la Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, redactor la editurile „Museum”, „Gh, Asachi”, „Literatura artistică”, „Prut Internațional”.Debut editorial cu placheta "Genealogie"(1974). Urmează volumele de versuri: "Citirea proverbelor","Note de provincial", "Un timp fără nume", "Îndoiala de sine", "Marele pustiu invizibil", "Recitirea proverbelor", "Olimpul de plastic", "Lasă un semn", "Cuvântul ne adaugă vedere" ș.a. A publicat mai multe cărți de
Vasile Romanciuc () [Corola-website/Science/325708_a_327037]
-
3.312.855 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Filmul a obținut Placheta (ex-aequo) „Premio de selezione” la Festivalul Internațional de Film la Veneția (1972) și Premiul de Excelență pentru sistemul „Graphis color” la concursul UNIATEC de la Salerno (1974). Asociația Cineaștilor din România (ACIN) a distins acest film în 1972 cu șase premii
Felix și Otilia () [Corola-website/Science/326267_a_327596]
-
și mijlocii (arteriole, metaarteriole și venule). În funcție de modalitatea de oprire a hemoragiei, hemostaza poate fi: Hemostaza fiziologică implică un echilibru între două procese opuse care se desfășoară simultan: formarea cheagului sanguin și fibrinoliza. Formarea cheagului presupune interacțiunea dintre endoteliul vascular, plachete și factorii de coagulare și se desfășoară în trei timpi: "timpul vasculo-plachetar", "timpul plasmatic" și "timpul trombodinamic". Timpul vasculo-plachetar, cunoscut și ca hemostaza primară sau temporară are drept scop formarea trombusului alb plachetar, constituit în principal din plachete și câteva
Hemostază () [Corola-website/Science/322081_a_323410]
-
endoteliul vascular, plachete și factorii de coagulare și se desfășoară în trei timpi: "timpul vasculo-plachetar", "timpul plasmatic" și "timpul trombodinamic". Timpul vasculo-plachetar, cunoscut și ca hemostaza primară sau temporară are drept scop formarea trombusului alb plachetar, constituit în principal din plachete și câteva fibre de fibrină care îl consolidează. Începe odată cu lezarea vasului. Prima reacție constă în vasoconstricția peretelui acestuia, produsă atât reflex, cât și sub acțiunea serotoninei. Urmează aderarea trombocitelor la nivelul plăgii, agregarea și metamorfoza vâscoasă a acestora cu
Hemostază () [Corola-website/Science/322081_a_323410]
-
ieșit la pensie în România, a continuat să antreneze la Antibes (Franța) și la Eisenach (Germania). A îndeplinit mai multe funcții în cadrul Federației Române de Handbal (FRH) sau al altor organisme cu profil sportiv și anume: În 1970 a primit Placheta de aur a Federației Române de Handbal, odată cu el fiind distinși și Victor Cojocaru, Lucian Grigorescu, Ioan Kunst-Ghermănescu, Constantin Popescu Pilică, Eugen Trofin, Oprea Vlase și Arcadie Kamenitschi. Pentru meritele sale pe plan sportiv, antrenorul a fost decorat de mai
Niculae Nedeff () [Corola-website/Science/322215_a_323544]
-
Poieni, la Petroșani, Călan, si școală normală din Deva. A absolvit Liceul Pedagogic din Deva, iar în 1957 Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, unde s-a și stabilit. Debutează în literatura la revista „Steaua”, iar editorial cu placheta de versuri Manuscris în colecția „Luceafărul”. A fost redactor la revista "Tribuna" (1957-1970), redactor și director adjunct al Studioului de Radioteleviziune Cluj (1970-1983), redactor la Editură Tineretului, redactor-șef la "Renașterea Română" (1994-1995) și redactor-șef adjunct la "Cetatea culturală
Miron Scorobete () [Corola-website/Science/322250_a_323579]
-
În octombrie 2010, cu ocazia competiției „Trofeul Carpați”, Federația Română de Handbal a programat o ceremonie dedicată fostelor componente ale echipei naționale care au atins minimum o sută de selecții. Cu această ocazie, Vioricăi Ionică i s-au înmânat o plachetă și o diplomă de excelență care îi conferă titlul de membru de onoare al FRH.
Viorica Ionică () [Corola-website/Science/328203_a_329532]
-
În octombrie 2010, cu ocazia competiției „Trofeul Carpați”, Federația Română de Handbal a programat o ceremonie dedicată fostelor componente ale echipei naționale care au atins minimum o sută de selecții. Cu această ocazie, Doinei Furcoi i s-au înmânat o plachetă și o diplomă de excelență care îi conferă titlul de membru de onoare al FRH.
Doina Furcoi () [Corola-website/Science/328205_a_329534]
-
În octombrie 2010, cu ocazia competiției „Trofeul Carpați”, Federația Română de Handbal a programat o ceremonie dedicată fostelor componente ale echipei naționale care au atins minimum o sută de selecții. Cu această ocazie, Rozáliei Soós i s-au înmânat o placheta și o diplomă de excelență care îi conferă titlul de membru de onoare al FRH.
Rozália Soós () [Corola-website/Science/328209_a_329538]
-
Simion Gociu” în antologia sa "Poeți din Bucovina", observând că versul poetului "„e un vers cantabil, pe un ton de tristă baladă”". În prefața la volumul "Oul gastronomic" (1998), poetul Vasile Tărâțeanu remarcă faptul că "„fabulele și epigramele din această plachetă demonstrează că autorul lor știe să surprindă grotescul unor situații ridicole (...), să moralizeze, să deturneze sensul cuvintelor, să fie incisiv”". Simion Gociu este membru în mai multe asociații ale scriitorilor: Uniunea Națională a Scriitorilor din Ucraina (1992), Uniunea Scriitorilor din
Simion Gociu () [Corola-website/Science/327264_a_328593]
-
În octombrie 2010, cu ocazia competiției „Trofeul Carpați”, Federația Română de Handbal a programat o ceremonie dedicată fostelor componente ale echipei naționale care au atins minimum o sută de selecții. Cu această ocazie, Mariei Boși i s-au înmânat o placheta și o diplomă de excelență care îi conferă titlul de membru de onoare al FRH. Singura sau împreună cu alți autori, Maria Boși a scris câteva lucrări didactice privitoare la handbal: De asemenea, ea este autoarea a numeroase articole publicate în
Maria Bosi () [Corola-website/Science/329065_a_330394]
-
Escadrila Albă” regizat de Șerban Creangă realizat de Studioul cinematografic al Armatei Române în 2004. Ion Dobran spunea despre Mariana Drăgescu: Pentru misiunile efectuate în timpul celui de al Doilea Război Mondial Mariana Drăgescu a fost decorată cu: A mai primit placheta jubiliară a Departamentului Aviației Civile și diploma pentru contribuția adusă la dezvoltarea acesteia cu prilejul împlinirii a 60 de ani de la atestarea Aviației Civile. De asemenea, a primit diploma de recunoștință a Crucii Roșii Române cu ocazia împlinirii a 125
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
octombrie 2012, cu ocazia zilei de naștere a Regelui Mihai I, la împlinirea vârstei de 91 de ani. În colțul din nord-vest al piațetei se află un monument care are în centru bustul Regelui Mihai, îmbrăcat în uniformă militară, și plachete cu un fragment din discursul pe care acesta l-a susținut în Parlament în 2011, dar și cu o scurtă cronologie din istoria Familiei Regale a României, montate de-o parte și de alta a bustului. Bustul din bronz, care
Piațeta Regelui din București () [Corola-website/Science/328837_a_330166]
-
au o mare anvergură în toate mediile culturale. Unele dintre ele au fost date că subiecte și la examenele de bacalaureat. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Bacău și cetățean de onoare al localității natale (Priponești). Versurile din placheta "Spălător de cadavre” sunt interogații lirice generate de derapajele condiției umane actuale. În "La balamuc,birjar!”, scriitorul divaghează umoristic diverse citate ale unor personalități ilustre. Aceasta este una dintre cele mai vaste lucrări ale scriitorului, si este o enciclopedie a
Vasile Ghica () [Corola-website/Science/329417_a_330746]
-
acordat un singur premiu care a fost acordat unei alte persoane. S-a pensionat la 1 octombrie 2008 având funcția de conferențiar. În acest domeniu, este cunoscut, mai ales ca poet, editând de-a lungul timpului, în perioada: 1994-2008, cinci plachete de poezii și o antologie poetică, editată în doua ediții. A colaborat, de asemenea, cu publicistică la mai multe reviste literare, iar unele dintre poemele cuprinse în cărțile pe care le-a publicat au fost transpuse pe muzică de compozitorul
Lorin Fortuna () [Corola-website/Science/335018_a_336347]
-
și Uniunea Artiștilor Plastici din Republica Moldova îi decernează Diploma de Merit pentru participarea la expoziția-concurs de artă contemporană "„Automnala - 2015”", Chișinău (R. Moldova); în 2015 Consiliul județean Bacău și Complexul muzeal "„Iulian Antonescu"" din Bacău îi decernează Diploma aniversară și placheta aniversară "„Saloanele Moldovei - 25 de ani de existență”" pentru consecvența și generozitatea slujirii ideii care face din două orașe moldovenești - Bacău și Chișinău - puntea credinței în păstrarea identității limbii, istoriei, culturii și comunității spirituale românești, Bacău (România); în 2016 obține
Andrei Mudrea () [Corola-website/Science/335399_a_336728]
-
de mesaj, o poezie a specularității - ați văzut dialogul eu tu, dialogul cu cosmosul, cu ființa iubită și toate celelalte. Nu-mi rămâne decât să o felicit pe autoare înainte de a o fi cunoscut și dumneavoastră. „Autoare a mai multor plachete lirice( În umbra lui Sisif, 2009, Andante, 2009, Călătorie pe un ciob de stea, 2010, Cazier incomplet, 2011, dar și a culegerii de proză, Dimineața altfel, 20 Il, Cristina Ștefan trăiește în orașul lui Bacovia. Prezentă pe site-uri literare
Cristina Ștefan () [Corola-website/Science/336942_a_338271]
-
condus de Elena Farago (1945-1947), debutând cu versuri în 1947 în "Revista elevilor". A publicat versuri începând din 1957 în "Gazeta literară", debutând editorial în 1965 cu volumul de poeme "Spirale". A continuat să scrie poezii, publicând periodic și alte plachete: "Ochiul adâncului" (1968), "Identitate" (1970), "Suflet în spațiu" (1973), "Ferigă sub stâncă" (1975), "Uimitorul răstimp" (1977), "Rug de septembrie" (1979), "Sărbătoarea nimănui" (1980), "Flacăra zăpezii" (1981), "Noaptea cailor" (1984) și "Umbra focului" (1986). Volumul "Sărbătoarea nimănui" a fost distins cu
Liviu Călin () [Corola-website/Science/337037_a_338366]
-
În octombrie 2010, cu ocazia competiției „Trofeul Carpați”, Federația Română de Handbal a programat o ceremonie dedicată fostelor componente ale echipei naționale care au atins minimum o sută de selecții. Cu această ocazie, Christinei Petrovici i s-au înmânat o plachetă și o diplomă de excelență care îi conferă titlul de membru de onoare al FRH. În 2006, cu ocazia unei vizite pe care Gheorghe Ciuhandu a făcut-o în orașul înfrățit Karlsruhe, primarul Timișoarei a înmânat 60 de diplome de
Christine Petrovici () [Corola-website/Science/331051_a_332380]
-
prima poezie, având ca temă "Unirea Principatelor Românești". Atunci a semnat prima dată cu pseudonimul Robert Cahuleanu, pe care l-a adoptat din profundă simțire românească, cum a declarat el mai târziu. Debutul editorial s-a produs în 1936, cu placheta de versuri "Melancolie". Ulterior a început să publice în câteva reviste: Basarabia, Basarabia literară, Raza. În 1944 i-a apărut la Chișinău cartea de poezii "Cântece de dor și de război". După pierderea Basarabiei de către România, odată cu retragerea trupelor române
Andrei Ciurunga () [Corola-website/Science/334067_a_335396]
-
schimbat numele în Andrei Ciurunga, pe care l-a păstrat în continuare, deși după 1954 a mai semnat și cu pseudonimele Radu Calomfir, Matei Scutaru, Nicu Grădinaru. În 1947, cu ajutorul unui zețar cunoscut și, fără știrea cenzurii, a tipărit o plachetă de versuri puternic colorată anticomunist, intitulată: „Poeme de dincoace”. A fost denunțat de un cunoscut dar nu a putut fi arestat deoarece volumul „corp delict“ fusese distrus, la timp, de mama sa. În 1949 s-a mutat la București, unde
Andrei Ciurunga () [Corola-website/Science/334067_a_335396]