5,084 matches
-
-i demonstrez că moartea normală e cea mai scandaloasă; ea nu depinde de noi niciodată și uneori e ultimul număr de dresaj. Destinul ne urmărește ironic cum bâjbâim între scuze, cerșind o amânare, apoi alta, din ce în ce mai înfricoșați, până ce, brusc, se plictisește, devine nerăbdător, se încruntă și poruncește, „acum, salt!”, și cu un suspin intrăm în neant. Nu cred că l-am convins, dar eu mă înflăcărasem, poate fiindcă pe atunci îmi era mai simplu să vorbesc despre asemenea lucruri întrucât le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă trăgea la fund, vroiam să mă smulg și încheiam rugându-l să mă ajute. Dacă tata m-ar fi crezut atunci, cine știe?, viața mea ar fi luat, poate, alt curs. Dar, influențat probabil și de Luchi, tata se plictisise să mai spere ceva în legătură cu mine. Nu-l mai interesam sau era scârbit de purtările mele. Drept care mi-a trimis câteva rânduri reci prin care îmi comunica, altă lovitură, că fusesem primit la Belle Arte datorită influenței lui. Acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
după o metodă, se părea, bine pusă la punct. Aștepta, răbdător, ca musca să se așeze undeva, după care o studia câteva clipe atent. Ridica mâna încet, surâzând mulțumit, concentrându-se, și, brusc, o lăsa să cadă cu toată puterea. Plictisit de întrebările mele care au dat câtorva muște prilejul să scape, mi-a făcut semn să tac. O victimă se oprise, obraznică, chiar pe hârtia albă, prinsă în pioneze, de pe masa la care ședea. De data aceasta pregătirea loviturii a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu o monogramă complicată. Avea alura unui ins din categoria „virililor”, cu fălci puternice, mustața subțire și părul strălucind de briantină. Din toate mișcările lui reieșea că se credea irezistibil. S-a așezat plin de sine pe scaun și, vizibil plictisit de această corvoadă ce-i fusese impusă, a început să-mi pună întrebări ca unui bolnav. — Nu vă supărați, vă rog, l-am întrerupt politicos, dar hotărât să nu mă las confundat cu bătrânii din azil. Eu nu mă aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În plus, nimeni nu-ți strigă că nu ești bun de nimic, deși într-un cimitir sunt mai numeroși oameni decât pe stradă. Cu morții nu riști niciodată nimic. Ei sunt foarte politicoși și discreți; singurul pericol e să te plictisești de atâta discreție. Cutreierând printre scaieți, uitându-mă la stâncile care străluceau în lumină, eram hotărât să-mi dau toată silința la cimitirul cel nou, să acopăr prin râvnă lipsa mea de talent. Mă obișnuisem și cu ideea că profesia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dar după ce o iubeam, în timp ce stăteam întins în pat mă simțeam dintr-odată în întunericul răcoros din cameră ca pe cărbuni aprinși. Făceam eforturi ca să fiu afectuos, să nu mă scol. Ca întotdeauna, ca să folosesc un cuvânt mai onorabil, mă plictiseam repede. Și abia așteptam să plec. Totuși influența ei a fost mare asupra mea. Marta mi-a dat ceva din calmul ei care o vreme m-a ajutat. Și tot datorită ei, m-am dus mai rar la mlaștină, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
putut face informatorul meu personal, cerându-i să strângă toate zvonurile auzite prin azil și avertizându-l că dacă le șoptea cuiva risca o pedeapsă drastică. Pe Dodo l-aș fi obligat să dea concerte după-amiaza când m-aș fi plictisit, iar pe Dominic l-aș fi putut lua cu mine în cătun, să stea la poarta Martei câtă vreme făceam dragoste cu ea. Toate acestea mi-au trecut prin minte ca niște descărcări de fulgere. Erau perspective care nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Dinu. Sclavii din ei nu pot trăi liberi. Cum, să nu se mai sperie de nimeni? Nu se poate. Așa ceva li se pare de neîndurat. A fi liber e, probabil, pentru ei un pericol, un risc. Află că mă cam plictisește povestea asta. Îmi închipui ce liniștiți ar fi unii, care nu mai au ochi pentru mine, să-l vadă acum pe Bătrânul ieșind din sala cu oglinzi cu biciul în mână, pleznindu-i pe rând peste obraz și apostrofându-i: „Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a pus-o la loc și s-a întors spre mine. Părea că vroia să-mi comunice un anumit lucru și că-și cântărea cuvintele. În cele din urmă începu: „Sunt mulțumit, domnule sculptor. Chiar foarte mulțumit. Crede-mă, mă plictiseam să disec fluturi și broaște. Doream demult să disec și inima unui om. De aceea te-am invitat aici. Am fost poate crud transformându-te în cobai, dar țineam să studiez pe viu rezistența la ispitele bolii. Am bănuit totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
inutil și, În orice caz, total nepotrivit pentru alăptat, am petrecut multe ceasuri citind tot ce am putut găsi privitor la curenții telurici. Întorcându-mă la birou, am vorbit despre asta cu Agliè. A făcut un gest din cale-afară de plictisit: „Niște biete metafore pentru a face aluzie la secretul șarpelui Kundalini. Și geomanția chineză căuta În pământ urmele dragonului, dar șarpele teluric era menit doar să semnifice șarpele inițiatic. Zeița se odihnește În formă de șarpe Încolăcit și-și doarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pline de noroi sau de alte mizerii a suportului proaspăt “pictat” și pe care “capodoperă” a executat-o în urma consumului unor substanțe psihoactive ”inspiratoare”, ci faptul că în unele cazuri lucrarea respectivă captează admirația unui public larg care ori este plictisit de existență ori este caracterizat de un grad acut de snobism sau care nu are altceva pus la dispoziție de admirat. Pseudoarta însă nu se limitează doar la artele plastice sau la literatură ci are o arie răspândită de manifestare
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
te iau. — Nu sînt gata, zice Wakefield. — De ce nu? N-ai nici un motiv să trăiești. Wakefield se scandalizează. — Ești Într-o dungă? Cum poți spune așa ceva unui bărbat În floarea vîrstei? — Ești un ratat. E timpul să mori. Diavolul e plictisit. Are discuția asta de, să zicem, șase, șapte ori pe zi? Nimeni nu primește moartea cu brațele deschise. SÎnt mai buni pentru ea, au nevoie de ea, dar cînd e la o adică, nu se dau duși. Cum adică un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Wakefield ajunge pe culmi. Această demonstrație de viață artistică În mijlocul pustietății este tipică oricărui mic orășel din zilele noastre: nevoia de a fi deosebit cu tot dinadinsul s-a extins dincolo de familii. Oare Diavolul Îi Împinge la asta? Diavolul se plictisește repede, dar ce-ar avea el Împotriva așa numitei „normalități“? Familia „normală“ este, la urma urmei, sursa acelor lucruri dragi Diavolului: neliniște, boală mintală, violență, gînduri negre, teamă și frămîntări sociale. Ceea ce detestă Diavolul sînt Încercările de a scăpa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Îl părăsise de Îndată ce ajunseseră În Spania. Acum era chelneriță În Barcelona. Wakefield o dusese la film, la restaurant și la catedrala cea neterminată a lui Gaudi, apoi Îi ceruse mîna. Pe Mariana, Wakefield o interesa pentru că era american. Se declara plictisită de Europa și Își petrecea majoritatea timpului, chiar și acela petrecut servind la mese, Încastrată Între două căști care Îi umpleau conștiința cu cîntece pop americane. Se Însuflețea cînd Wakefield Începea să vorbească despre Statele Unite, dar cădea la loc Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
creativi. Da, iubitule, știu, ai mai spus asta. Nu atîtea chicoteli cît ar fi vrut Wakefield. Motivul ar putea fi că soțiile Companiei lucrează tot pentru Companie și sînt, la rîndul lor, tot atît de repetitive. Numai copiii nu se plictisesc de repetiție: pe ei Îi surprinde. O așteaptă cu Încîntare. Cum e cu putință ca un lucru fermecat să apară În exact aceeași formă, doar o secundă mai tîrziu? Pe de altă parte - și vorbesc acum din punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Acei dintre dumneavoastră care repetă anumite experimente iar și iar știu ce vor să spună copiii. Nu poți lăsa pe dinafară o combinație de ADN numai fiindcă pare năucitor de asemănătoare cu cea de dinaintea ei. Din fericire, calculatoarele nu se plictisesc și de aceea ne salvează de la tăbăceală cururile noastre cele adormite, de fiecare dată. Diavolului, așezat În cabina de proiecție, deasupra sălii, Îmbrăcat cu pantaloni bufanți pînă la genunchi și șapcă, precum un proiecționist de filme mute, nu-i place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cap. CÎnd s-a trezit, În peșteră erau trei nimfe, molcuțe și goale precum Eva. I s-au dăruit noapte după noapte, de fiecare dată cînd cînta la fluier. Dispăreau cînd Își scotea coarnele, așa că Își scotea coarnele cînd se plictisea de nimfe. CÎnd era singur, folosea cuțitul din os pentru a sculpta bastoane. CÎnd se simțea singur, cînta din fluier și nimfele apăreau, uneori cele trei dintîi, alteori - altele. După mult timp, plictisit, a Început să rătăcească, ucigînd noi animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nu va mai avea cheia de acces la ea. Asta este exact temerea furnizorilor de conținut, teama că oamenii se vor răzgîndi În ceea ce privește definiția frumuseții. Este o teamă foarte bine Întemeiată pentru că oamenii chiar Își schimbă opiniile despre conținut. Se plictisesc ușor și cer din ce În ce mai multă imaginație În conținutul pe care-l primesc. De fapt, singura certitudine care ține În mișcare economia este aceea că o plictiseală din ce În ce mai rapidă este de ne-evitat. În mulțime Încep să se audă șușoteli neliniștite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu oamenii, În orice situație, Îl aduceau la suprafață și Îl făceau fericit. Firește, avea sfaturi sentimentale pentru Wakefield: „N-ai Întîlnit femeia potrivită, prietene!“ Pentru Zamyatin, toate femeile erau fascinante. De fapt, nu Întîlnise niciodată vreuna care să-l plictisească. Fusese Însurat de șase ori, avusese amante fără număr, iar prăsila sa era, de asemenea, numeroasă. Ca atare, era un poet al dragostei și al vieții, dar În ceea ce-l privea pe Wakefield, sfaturile lui erau fără rost. Pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pentru Wakefield la un restaurant fin, urmat de o vizită la „Casa Viitorului“, un proiect aproape gata de lansarea publică. Avionul lui Wakefield pleacă de abia la unsprezece și Compania vrea să se asigure că pînă atunci nu se va plictisi. — Vin imediat, țipă Wakefield către ușă. Maggie scotocește după haine, părînd nefericită. Desigur, este o femeie singură, dar faptul că se culca cu conferențiarii s-ar putea să nu le pice prea bine șefilor ei. Ce ne facem, Întreabă Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
onoare, cu atît mai mult cu cît se dedă jocurilor de noroc - și a făcut asta Încă dintru Începuturi. Nu trișează, În pofida a ceea ce afirmă unii dintre mitografii săi. De ce-ar face-o? Ar strica jocul și s-ar plictisi de moarte dacă ar ști dinainte rezultatul. În ultima vreme ar face orice să alunge plictiseala, ar fi dispus chiar să și piardă. Evident, ar folosi toate avantajele de care dispune, ar număra cărțile, le-ar fila, ar citi psihologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
era plictiseala“, citează Wakefield din nici el nu-și aduce aminte cine. Se Întreabă dacă l’ennui poate exista În acest oraș de țărm de mare ca o nestemată, strălucind glorios În dimineața de vară. Plictis, plictis, plictis, ma petite. Plictisește-te, iubito, e un adevărat lux. Wakefield ar vrea să-i poată oferi fetei vreo distracție perversă, dar e plin de ouă și lumină. Nu se poate, spune el, trebuie să existe ceva de făcut pe-aici. — Mama are azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Cola. Presupun că găsești asta amuzant. Barul este ocupat de tot felul de oameni, unii dintre ei privesc fetele care fac striptease, alții care fac conversație. Scena, cu bara ei lucioasă de alamă, este scăldată În lumină roșie; o negresă plictisită cu țîțe minuscule tot trage de chiloții ei tanga, făcîndu-și numărul. Meselecare se află chiar lîngă scenă sînt goale, cu excepția a două femei pline de entuziasm, fane sau prietene ale negresei de pe scenă, care flutură bancnote de un dolar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ar fi omul acela gelos? — N-am spus eu că este gelos, dar nu știu, poate că este. Din cauza lui Îmi este imposibil să lucrez. Poate că mă urăște pentru că sînt oarecum faimos. Dar ca să vă spun adevărul, spune Wakefield, plictisit dintr-odată, cred că el este semnalul că trebuie să mă apuc să-mi caut „adevărata viață“, orice o fi Însemnînd asta. A decis că ar fi prea complicat să le spună toată povestea cu Diavolul. — Ei, atunci este cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Ești complet pe dinafară. Nu, mama ta are dreptate, recunoscu Fran. Să faci un copil doar pentru că ți-l dorești ar fi ceva nemaipomenit de iresponsabil. Mai târziu, după plecarea lui Fran, Henrietta, căreia îi plăceau provocările și care se plictisise să strângă fonduri pentru cauzele caritabile obișnuite, stătea întinsă în pat și se gândea la cuvintele ei. Să o facă pe pețitoarea era unul din hobbyurile ei, dar nu mai avusese niciodată o misiune ca aceasta. Să găsească tatăl ideal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]