3,246 matches
-
-l considere pe autor trădător și pro-roman. „Autobiografia” (în ) este un fel de completare a operei „Războiul evreilor”, unde Iosephus încearcă să se justifice asupra trădării cauzei iudaice și a trecerii de partea romanilor. „Contra Apion” (în ) este o lucrare polemică în două volume scrisă de Iosephus în apărarea Iudaismului - ca religie și filozofie antică-clasică - față de tendințele elenizante reprezentate de Apion din Alexandria (care nu era grec) și contra tezei susținute de Apion că evreii ar participa la ritualuri sângeroase soldate
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
din anul 70. Apion din Alexandria susține că evreii ar participa la ritualuri sângeroase soldate cu sacrificii umane. Juvenal scrie poezie antievreiască. Iosephus Flavius de asemenea plăsmuiește o serie de mituri antisemitice în lucrarea "Împotriva lui Apion. Tacitus scrie o polemică anti-iudaică în lucrarea sa "Historiæ". Aceasta are ca punct de plecare intoleranța lumii romane politeiste față de monoteismul promovat de iudaism. Dio Cassius în "Istoria Romei", precum și Eusebiu din Cezareea în "Historia Ecclesiastica", precum și o serie de papirusuri egiptene descriu cum
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
cu conotație negativă ale celor doi fii evrei căsătoriți Mahlon și Kilyon și moartea acestora ar putea fi legate în ochii autorului de faptul ca s-au însurat cu femei străine. De asemenea nu se întrevede în povestire nici o atitudine polemică. Unii susțin că limbajul sulului este arhaic și că el a fost scris efectiv în vremuri îndepărtate. Ca exemplu este adusă forma de conjugare antică a verbului, folosirea formei "והלכתי" (vehalakhti) la persoana a doua în loc de והלכְתְ
Cartea lui Rut () [Corola-website/Science/321047_a_322376]
-
Stat. În timp ce Jeanne era cunoscută pentru caracterul ei bun și pentru sprijinul acordat artiștilor, a devenit tot mai nepopulară din cauza extravaganței financiare a regelui față de ea. Relația ei cu Maria Antoaneta, care s-a căsătorit cu Delfinul Franței, a fost polemică. Maria Antoaneta l-a sprijinit pe Choiseul ca adept al alianței cu Austria și a sfidat, de asemenea, protocolul de la Curte prin refuzul de a vorbi cu Doamna du Barry. Furioasă, Doamna du Barry s-a plâns regelui. În cele
Madame du Barry () [Corola-website/Science/320949_a_322278]
-
Spre deosebire de celelalte genuri redacționale, editorialistul are o mult mai mare libertate de mișcare în alegerea tonului, a atitudinii. El poate selecta între diferite tipuri de raționament, poate nara, poate alege între umor, sarcasm, satiră, parabolă, parodie. Poate redacta un editorial polemic. O sumară enumerare a tipurilor posibile de editorial, ar putea începe cu acele texte de opinie care dintr-un motiv sau altul, se bazează pe fapte necontrolate (imposibil de controlat), în momente când atenția/curiozitatea publicului sunt în alertă: editorial-
Editorial () [Corola-website/Science/321801_a_323130]
-
a scris despre el. Modul în care sunt redactate și referințele este foarte important pentru aspectul general al licenței. Notele și trimiterile bibliografice reprezintă o recunoaștere a cercetărilor efectuate anterior, chiar dacă raportarea la rezultatele acestora poate avea, pe alocuri, nuanțe polemice. Importanța indicelui într-o lucrare științifică. Aidoma bibliografiei, indicele de nume proprii, de cuvinte sau expresii este un accesoriu deosebit de important al unei lucrări științifice. Redactarea indicelui este o operație extrem de migăloasă, care solicita răbdare și perseverență din partea cercetătorului, precum și
Lucrare de licență () [Corola-website/Science/321905_a_323234]
-
de „stupoare și tristețe” în tabăra revizionistă. Totuși, și alte reacții au tins să arate că „verdictul împăciuitor” dat de judecători este înțeles și acceptat de populație. Republicanii doreau pacea socială înainte de toate, să dea pagina acestei îndelungate afaceri extrem de polemice. Manifestațiile au fost foarte puțin numeroase în provincie, în Paris agitația persistând puțin. Și în lumea militară, s-a instalat o calmare a spiritelor. Doi dintre cei șapte judecători votaseră pentru achitare. Ei au refuzat să se supună ordinului militar
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
de dus, bani de-ntors", având în distribuție cațiva mari actori: Gheorghe Dinică, Sebastian Papaiani, Adriana Trandafir, Carmen Tănase. În 2009 publică la Editura Minerva pamfletul-eseu "Gașca și diavolul. Istoria bolnavă a domnului Manolescu" care stârnește vii controverse, fiind o replică polemică la "Istoria critică a literaturii române" a lui Nicolae Manolescu, din care Puși Dinulescu a fost omis. Debut în revista Vatra din Târgu-Mureș (1982), datorită lui Romulus Guga, cu piesa într-un act "Suflet de fată". Tot în 1982 apar
Puși Dinulescu () [Corola-website/Science/322428_a_323757]
-
a fi principalul impediment al emancipării populației în sânul căreia se născuseră. Se spune că hasidicii au dansat de bucurie pe mormântul proaspăt al lui Iosif Perl. În afara memoriilor anti-hasidice adresate autorităților ca și a seriei de lucrări cu caracter polemic sau satiric, și ele îndreptate contra sectei hasidice (ca de exemplu Despre Natura Sectei Hasidice, Descoperitorul de Secrete, Cartea Pregătirii Pentru Iluminare, Testul Virtuosului; alte scrieri ale lui nu s-au păstrat, fiind probabil pentru totdeauna pierdute (la fel ca
Joseph Perl () [Corola-website/Science/327417_a_328746]
-
de doamne și domnițe" (I-III, 1932-1939), "Domnița Alexandrina Ghica și contele D'Antraigues" (1937) și "Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane" (1943). Dacă incursiunile istorice ale lui Gane vădesc, nu o dată, carențe (genealogii fastidioase, exces documentar, intervenții polemice, pasaje confuze sau incoerente), piesa de rezistență rămâne lucrarea " Trecute vieți de doamne și domnițe" (vol. I a fost premiat de Academia Română). Subiectele, pe cât de inedite pe atât de captivante, se derulează în povestiri pline de nerv și de culoare
Constantin Gane () [Corola-website/Science/326580_a_327909]
-
frații care erau stabiliți acolo, cu care ocazie a vizitat și Franța. În 1984 s-a instalat definitiv în Franța, obținând naturalizarea zece ani mai târziu. După reîntoarcerea sa în Franța o polemică a agitat istoricii care studiau rezistența franceză, polemică la care a participat și Meliné Manuchian, privind responsabilitatea lui Holban în capturarea și executarea grupului Manuchian, acuzații pe care acesta le-a respins în cartea de memorii "Testament" publicată în 1989. În 1999 a publicat o altă carte dedicată
Boris Holban () [Corola-website/Science/326886_a_328215]
-
cititorilor evrei, înființat de I. Ludo. Primul număr a apărut la 18 mai 1929. Redacția și administrația erau în București, pe strada Ismail nr. 5. Revista "Adam" și-a încetat apariția în aprilie 1940. Era o publicație de factură preponderent polemică, sarcastică, oarecum un echivalent al "Academiei Cațavencu" din zilele noastre. Pe lângă problemele comunității evreiești, periodicul găzduia, totodată, studii critice și eseuri docte pe teme evreiești. Isac Ludo a condus revista între 1929-1936, timp în care aceasta a fost un important
Adam (revistă) () [Corola-website/Science/326911_a_328240]
-
filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman considera că "Ochi de urs" este "„un film polemic, o replică la modalitatea «descriptivă», evidentă în mai toate peliculele inspirate din opera ilustrului prozator moldovean. Ochi de urs este o încercare, nu lipsită de reușite (portretistice, psihologice, de atmosferă), de a pătrunde în universul mitic al pădurii românești”". Stere
Ochi de urs (film) () [Corola-website/Science/327700_a_329029]
-
subversiva. Predecesorul lui Umăr, Suleyman b. ‘Abd al-Malik (96-9/715-7), ar fi vorbit despre „qadar”. Frontierele înăuntrul cărora a existat mișcarea qadarită sunt imprecise, cu atat mai mult cu cât expozeul educației lor este de cele mai multe ori marcat de preocupații polemice. Umăr ÎI nu ia nicio măsură împotriva lor; qadariții care vor intra mai târziu în conflict cu guvernul ocupau funcții oficiale în timpul domniei lui. Al-Walid al II-lea continuă politică împotriva qadariților, politica instituită de califul Hisham. Califul Yazid al
Qadari () [Corola-website/Science/328716_a_330045]
-
aceștia trăiau într-o stare de jahiliyya, sau ignoranță păgână pre islamică. În afară de aceasta, el a condus mișcarea de rezistență a invaziei mongole de la Damasc în 1300. În anii ce au urmat, Ibn Taymiyya a fost angrenat în intense activități polemice împotriva: 1. Ordinului Rifa’j Sufi 2. Școlii ittihadiyah, o școală care a rezultat din învățămintele lui Ibn Arabi, ale cărui opinii erau denunțate la scară largă înainte de a fi eretice În 1306, Ibn Taymiyya a fost închis în Cetatea
Ibn Taymiyya () [Corola-website/Science/330922_a_332251]
-
Ibn al-Jawzi a atacat și a susținut persecuțiile împotriva celor despre care considera că se abăteau de la normele stricte ale islamului conservator. A fost un critic al sufismului și al teologilor care practicau șiismul. Atitudinea sa i-a adus numerose polemici. Puterea sa în cadrul societății din Bagdad s-a datorat în principal relațiilor sale bune cu califii și consilierii acestora. Arestarea vechiului său prieten, Ibn Yunus, în 1194 a marcat finalul carierei sale și sfârșitul legăturilor cu cercurile guvernamentale. În același
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
Saadia Gaon tratează toate metodele filozofice și teologice cunoscute până în vremea lui El a adăugat capitolului X al acestei cărți un articol "Maamar Haprishut hashlemá”, care este considerat primul text de teorie etică iudaică (musar). Saadia a scris și lucrări polemice - ca Disputa cu Aharon Ben Meir, response lui Hiwi Habalhi, o carte de response împotriva lui Anan Ben David, fondatorul karaismului, etc
Saadia Gaon () [Corola-website/Science/337006_a_338335]
-
umane extreme: bărcile cu refugiați, sinuciderea, terorismul, precum și studii pe subiecte sensibile, cum ar fi cele referitoare la geopolitica terorismului sau a afacerilor. Slobodan Despot a condus încă din perioada studiilor universitare revista studențească "Ergo", dobândind o pasiune pentru jurnalismul polemic. În paralel cu activitatea sa de editor, el va colabora la o serie de ziare și reviste din Elveția, Franța și Serbia. În anii 2004-2005, el a fost purtător de cuvânt al ecologistului elvețian Franz Weber în cadrul Fundației omonime pe
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
număr considerabil de lucrări autentice rămâne în listă, acoperind domenii precum "hadith"-ul, teologia, mistica. Cea mai faimoasă din opera prolifică a lui Al-Tirmidhi este "Khatm al-Awliya" (”Sigiliul protectorilor”, sau ”Calea protectorilor” - cum mai este cunoscută). Lucrarea are o nuanță polemică, având în vedere momentul când a fost scrisă, moment în care tradiția sufi era la început și existau mai multe abordări în regiune. Una din temele disputate a fost cea a ”prietenilor lui Dumnezeu”, ”protectorilor” (""). Conceptul de "wali" este complex
Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi () [Corola-website/Science/334100_a_335429]
-
situație fantezistă plauzibilă în viitor și construiește, pornind de la aceasta și după exemplul lui Wells, o nouă realitate social-politică. Textul literar conține multă poezie, ce izvorăște din fantezia bogată a autorului, dar și nuanțe de umor discret și de malițiozitate polemică. Spre deosebire de George Călinescu care-l considera pe Aderca un "„umorist abscons”", profesoara Elvira Sorohan îl percepea pe autor ca "„un romancier frondeur și polemic, mai curând malițios”". Istoricul literar Ion Hobana susținea cu o anumită doză de subiectivism că "Orașele
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
ce izvorăște din fantezia bogată a autorului, dar și nuanțe de umor discret și de malițiozitate polemică. Spre deosebire de George Călinescu care-l considera pe Aderca un "„umorist abscons”", profesoara Elvira Sorohan îl percepea pe autor ca "„un romancier frondeur și polemic, mai curând malițios”". Istoricul literar Ion Hobana susținea cu o anumită doză de subiectivism că "Orașele scufundate" este opera literară cea mai reușită a lui Felix Aderca, precum și una dintre scrierile cele mai onorabile apărute în perioada interbelică. Romanul "Orașele
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
de origine celtică, cele cu rădăcina "Ard-," lingvistul Viorel Rogoz consideră că și în etnotoponimia Codrului există probe grăitoare pentru același celtism „Ard”: "Ardeal, Ardud, Ardusat, Ardihat, Arduzel, Ardel." (Vezi și în Franța: "Ardeni ,Ardèche") Ipoteza profesorului a stârnit reacții polemice: „Conviețuirea celto-dacică a fost relativ îndelungată. Dar influnțele reciproce, dintre celți și daci s-au manifestat în tot spațiul azi românesc, el nefiind specific doar nordului. Însă în Maramureș, Oaș, Codru, probabil, s-au conservat mai bine cuvintele arhaice, populația
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
de oameni lacomi, parveniți și depravați, precum și de agenți electorali vulgari, măcinați de invidie și de ambiții criminale. Henri Stahl era un bun cunoscător al moravurilor politice ale vremii sale, lăsând moștenire un volum de înțepătoare "Schițe parlamentare". Talentul său polemic apare și în "Un român în Lună", în care autorul critică sistemul politic corupt și demagogic al României și lansează atacuri ascuțite la adresa elitei politico-sociale aflate la conducerea țării. Pământul este considerat de autor ca fiind o „mocirlă” sau un
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
publicată în 1915, cronicarul revistei ieșene "Viața Românească" remarca: „D. Stahl a vrut să devină un Flammarion al romînilor; a împletit o povestire fantastică cu cunoștinți de astronomie”. Au fost evidențiate următoarele calități ale romanului: ingeniozitatea și cursivitatea acțiunii, verva polemică și spiritul incisiv al autorului, ironia de bună calitate și caracterul instructiv al lecturii. "Un român în lună" este considerat „cel mai important roman S.F. din faza de pionierat” a literaturii științifico-fantastice românești, apariția sa reprezentând un moment important în
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
Groza. De altfel, din cauza acestui tête-a-tête care a durat patru decenii, restituirea bizantina de astăzi a încăpățânatului academician aduce afront și stupefacție spațiului proteic și depersonalizat al Dâmboviței post nord-coreeană. Sorin Dumitrescu va propune astăzi cuhnia de la Mogoșoaia drept centru polemic și asimetric al discursului său. Zidurile cuhniei expun componentele splendidului proiect iconografic destinat bisericii noi a Sfintei Mănăstiri Piatră Scrisă. Fiecare bucată din această „zidire nezidită“ inspiră evlavie. Parcă ar fi bucăți timpurii de ruină nedărăpănata din statalitatea noastră care
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]