45,800 matches
-
portul lor, trebuie să se fi bazat pe „stofa” din lâna de oaie, dată la piuă și pe țesăturile de in și cânepă. Fiind o categorie social intermediară între boieri și țăranii dependenți de pe moșiile boierești, mănăstirești sau răzeșești și portul reflectă această situație intermediară: unele elemente ale vestimentației sunt păstrate de la starea boierească, ca și felul de a se purta (apucăturile!); încălțămintea din piele, cizmele, apoi bocancii, în locul universalelor opinci, apoi, în locul ițarilor și „cioarecilor”, au purtat pantaloni din aba
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
clăcași, nici vorbă. Putea să fie răzeșul cât de sărac, mult mai săracă decât un țăran clăcaș, el ținea la rangul său social, nici vorbă să semene cu clăcașul, nici la înfățișarea exterioară dată de îmbrăcăminte. Nu avem mărturii despre portul răzeșilor din Fruntești; ce se știe este de dat recentă, dar nu ne îndoim că, într-o perioadă mai îndepărtată, îmbrăcămintea lor purta „marca” populară „națională”: haine făcute în casă din lână, in și cânepă. Fiind mai înstăriți, ei au
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
itineranți, postavuri, țesături fine, aduse din Orient sau de pe piețele apusene, prin intermediul negustorilor din Ardeal. Îmbrăcămintea răzeșilor, la fel ca a celorlalți rani, s-a distinsă prin sobrietate și prin folosirea, în principal, a două culori „imperiale”: albul și negrul. Portul popular al răzeșilor din Fruntești s-a pierdut mai repede decât al bejenarilor bucovineni. Se mai știe astăzi că unele femei bătrâne purtau cămașă din 343 in sau bumbacă (și amestec), cu un croi simplu, față-spate, cu o deschidere pătrat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în față, peste o cămașă albă care se strângea la gât cu două șnururi cu canafi. Femeile își acopereau capul cu un batică - și se spunea batistă - alb, din in sau bumbac, la care se aplica dantelă sau mărgele. Despre portul țăranilor din partea de nord-vest a Moldovei, pe care austriecii au numit-o Bucovina, avem mărturia unui om de știință din Austria, Balthazar Hacquet, care a călătorit în șările Române și în Bucovina, învățând limba română. Acest port de la sfârșitul secolului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sau mărgele. Despre portul țăranilor din partea de nord-vest a Moldovei, pe care austriecii au numit-o Bucovina, avem mărturia unui om de știință din Austria, Balthazar Hacquet, care a călătorit în șările Române și în Bucovina, învățând limba română. Acest port de la sfârșitul secolului al XVIIIlea a fost adusă de „dornenii” luncași pe Valea Dunavățului și în alte sate din Centrul Moldovei (Valea Lupului și Slobozia Domniței). Balthazar Hacquet descrie și prezintă atât îmbrăcămintea bărbătească, cât și pe cea femeiască, deosebit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
umăr o desagă într-un băț și în mâna dreaptă o armă, un baltag de lovit, trasă și împuns, nu are nici brâu, nici chimir; haina este strânsă pe corp, iar mâinile sunt strâmte și răsfirate la încheietura mâinii. Despre portul femeilor, Balthazar Hacquet spune astfel: „Femeia își poartă părul împletit în cozi, acoperit cu o (năframă - n.a.) pânză albă lungă sau văl, pusă în așa fel, încât învelește și bărbia, nimică în jurul gâtului, pe corp o cămașă lung brodată în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu model „ferăstrău”, țăcurit, care se vede clar și pe catrință. Broboada nu are niciun fel de înflorituri, iar la brâul care prezintă încrețituri, ranca ține o furcă sub braț și toarce, trăgând firul din caier, răsucindu-l pe fus. Portul descrisă de călătorul străin s-a păstrat, cu modificările impuse de scurgerea timpului, până la mijlocul secolului al XX-lea, după care luncașii au renunțat la portul popular din mai multe cauze: producția de fabrică asigura o îmbrăcăminte funcțională, eliberând femeia
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
o furcă sub braț și toarce, trăgând firul din caier, răsucindu-l pe fus. Portul descrisă de călătorul străin s-a păstrat, cu modificările impuse de scurgerea timpului, până la mijlocul secolului al XX-lea, după care luncașii au renunțat la portul popular din mai multe cauze: producția de fabrică asigura o îmbrăcăminte funcțională, eliberând femeia de o muncă grea și migăloasă, făcut în tot timpul anului. Într-adevăr, îmbrăcămintea confecționată în casă presupune desfășurarea unor activități care solicită o mare cantitate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
după care erau apreciate în sat. Tot în ladă se țineau hainele de sărbătoare, cele cusute cu motive populare, cu migală și pricepere, care se îmbrăcau la zile deosebite, dar și la horă și la nuntă. O descriere sumară a portului luncașilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea ne-a lăsat în memoriile sale Toader Gh. Miron Boca care-și amintește: „îmbrăcămintea era toată și la toți făcută în casă din cânepă, lână și bumbac, toarsă, țesută și cusută cu mâna
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
astfel, unele femei, ajutate de îndemânarea lor câștigau din lucru de mână. Materialele de făceau în casă, dar mai mult se cumpărau de la târg. În casă se țeseau sumane, lăicere, covoare, velințe, țoluri cadril cu model în pătrate etc. în ce privește portul național, Aristița Știrbu (Driță) ne spune că, pentru femei, era alcătuit din cămașă înflorată, pui-flori, care se coseau în cruci, catrințe în loc de fuste care aveau câmpul negru și cu dungi paralele în față; culorile cele mai folosite erau galbenul, roșu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cămașă cu altiță, catrință din lână, învârstată, bârneț (bete) țesută din lână, în picioare opinci, osete albe, ațe negre, după cum ne-a mărturisit Maria Ignătescu. încă din perioada interbelică, după mărturiile și fotografiile existente se poate observa un amestecă între portul popular și diferite alte obiecte de îmbrăcăminte cumpărate din oraș. Treptat, tinerii, apoi și bătrânii, au renunțat la vechiul port. Am apucat s-o văd pe bunica mea, Domnica Ignătescu (1875-1953) purtând cămașă lungă din cânepă și in, acoperită de la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ne-a mărturisit Maria Ignătescu. încă din perioada interbelică, după mărturiile și fotografiile existente se poate observa un amestecă între portul popular și diferite alte obiecte de îmbrăcăminte cumpărate din oraș. Treptat, tinerii, apoi și bătrânii, au renunțat la vechiul port. Am apucat s-o văd pe bunica mea, Domnica Ignătescu (1875-1953) purtând cămașă lungă din cânepă și in, acoperită de la brâu și josă de catrința maro cu roșu în dungi și încinsă cu bârnețe (bete) țesute din lână. Acum nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
unde cînta la pian făcuseră o chetă pentru a-i plăti o Îngropăciune cumsecade. CÎnd sosi momentul plății, cadavrul fusese deja Înmormîntat Într-o groapă comună, lîngă trupurile unor cerșetori și ale unor oameni fără nume care apăreau plutind În port sau care mureau de frig pe treptele de la metrou. Fie și numai ca să nu se dea bătut, Monsieur Roquefort nu-l uită pe Carax. Unsprezece ani după ce descoperise Casa roșie, hotărî să le Împrumute romanul celor două eleve ale sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
traversat pînă la cheiuri și m-am așezat pe treptele care se scufundau În apele tenebroase, lîngă cheiul șalupelor. Cineva organizase o excursie nocturnă și se puteau auzi rîsetele și muzica plutind dinspre procesiunea de licăriri și reflexe din bazinul portului. Mi-am adus aminte de zilele cînd tata și cu mine făceam traversada În șalupe pînă la capătul digului. De acolo se puteau zări coasta cimitirului de pe muntele Montjuïc și orașul morților, infinit. Uneori eu salutam cu mîna, crezînd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aversă, cu picioare de plumb. M-am vîrÎt sub copertina unui chioșc de ziare, Încercînd să-mi ordonez gîndurile și să mă hotărăsc cum să procedez. Un tunet a răsunat În apropiere, mugind ca un balaur ce trecea prin strîmtoarea portului, și am simțit cum pămîntul Îmi tremură sub picioare. Pulsul fragil al luminii electrice care contura fațade și ferestre se risipi cîteva secunde mai tîrziu. Pe trotuarele pline de bălți, felinarele clipeau, stingîndu-se ca niște lumînări În vînt. Pe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
își iubesc pământurile, pe care le divinizează, acești mediteraneeni pun mai presus de toate drepturile - politice și economice - ale celor vii. Negoțul și banii sunt cele mai bune arme ale lor, iar principalele lor terenuri de vânătoare sunt marea și porturile. Astfel, chiar în centrul ordinii imperiale se conturează niște societăți radical noi, având la bază ideea de libertate. Odată cu ele apare ceea ce va deveni mai târziu democrația de piață, Ordinea economică. 2. Scurtă istorie a capitalismuluitc "2. Scurtă istorie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Utica, Gades îCádiz). Evreii părăsesc Canaanul pentru a merge în Egipt. în Peloponez, alte două popoare venite din Asia Centrală, dorienii și ionienii, dezvoltă și ei câteva orașe, dintre care Sparta, cetate preponderent agrară, folosind munca sclavilor străini, și Atena, mic port comercial orientat integral către larg. Spartanii, țărani și sedentari, devin o națiune militară din cauza fricii de propriii sclavi, în vreme ce atenienii, negustori, știutori de carte și marinari, se dotează cu o formidabilă flotă pentru a se apăra de vecinii lor. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
organizează. în sfârșit, competiția presupune luptă: așadar va exista un continuum între piață, democrație și violență. Toate „inimile” dispun în mod necesar de un teritoriu important în jurul lor, un arrière-pays, pentru a putea dezvolta acolo o agricultură și un mare port destinat exportului producției. Toate „inimile” depind de această bază, a cărei absență ar însemna dispariția lor; ele utilizează strategii voluntariste pentru a avea un ascendent asupra celorlalte: armele lor sunt imitarea, rigoarea, forța, dirijismul, protecționismul și controlul schimburilor. Un oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ipostază, pentru a scăpa de „periferie” sau pentru a ieși din Ordinea economică. Această istorie ne revelează nu atât legile trecutului, cât, mai ales, pe cele ale viitorului. Bruges, 1200-1350: premisele Ordinii economice La sfârșitul secolului al XII-lea, câteva porturi din Flandra și din Toscana, dispunând fiecare de o bază teritorială cuprinzând cele mai bune terenuri agricole de pe continent, constituie locuri de întâlnire a negustorilor aflați în trecere, a sclavilor revoltați, a țăranilor iobagi izgoniți de pe pământurile lor. Nici un monarh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
începerea industrializării producției de alimente. Urmează apoi invenția majoră, cârma încorporată, care-i permite vasului să navigheze împotriva vântului și, ceva mai târziu, amplasarea primelor arme de foc la bordul său. Toate inovațiile amintite oferă acestor burguri - în același timp porturi, arsenale și târguri - mijloacele de a domina comerțul maritim. în regiunile controlate de ele, banul devine mai important decât forța, sistemul salariat se impune în fața iobăgiei, investiția în fața construcției monumentale, iar comerțul în fața serviciului de ordine. Diviziunea muncii se amplifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
urban, după ce au bătut în mănăstiri vreme de șase secole pentru a chema la rugăciune, în turnurile orașelor își fac apariția clopotele: timpul aparține noilor stăpâni. La sfârșitul secolului al XII-lea, Bruges este cel mai dinamic dintre aceste mici porturi. Deocamdată, nu-i decât un mare burg înzestrat cu o importantă bază agricolă. Negustorii săi merg deja - pe mare și pe uscat - în Scoția, în Anglia, în Germania, în Polonia, în Franța, în Spania, iar unii dintre ei, în etape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
o importantă bază agricolă. Negustorii săi merg deja - pe mare și pe uscat - în Scoția, în Anglia, în Germania, în Polonia, în Franța, în Spania, iar unii dintre ei, în etape mici, ajung chiar și în Persia și India. Rada portului, amenințată neîncetat de înnămolire, dar mereu curățată, devine una dintre escalele cele mai importante din întreg ansamblul târgurilor flamande. începând din 1227, aici acostează vasele genoveze; apoi, din 1314, și cele venețiene. în oraș se instalează negustori italieni, ce participă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
șovăie: insecuritatea din Asia încetinește schimburile la foarte mare distanță; răcirea climei reduce pofta pentru călătorie. în 1348, o teribilă epidemie de ciumă venită în Europa prin Turcia și Mediterana ucide o treime dintre europeni și întrerupe circuitele de schimb; porturile Hansei și târgurile din Champagne sunt ruinate. Bruges nu mai are mijloace financiare să-și întrețină portul, care se înnămolește definitiv. La sfârșitul secolului al XIV-lea, această primă „inimă” alunecă încet, cu întreaga ei frumusețe, în eternitatea operelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
1348, o teribilă epidemie de ciumă venită în Europa prin Turcia și Mediterana ucide o treime dintre europeni și întrerupe circuitele de schimb; porturile Hansei și târgurile din Champagne sunt ruinate. Bruges nu mai are mijloace financiare să-și întrețină portul, care se înnămolește definitiv. La sfârșitul secolului al XIV-lea, această primă „inimă” alunecă încet, cu întreaga ei frumusețe, în eternitatea operelor de artă. Orașul va mai rămâne vreme de un secol cea mai mare putere comercială din nordul Europei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mai bine de un veac, în jurul unui oraș încă neînsemnat se constituie o a doua formă comercială, o nouă „inimă” la fel de puțin scontată ca și prima: Veneția. Veneția, 1350-1500: cucerirea Orientului Ca și Bruges pe vremea sa, Veneția este un port izolat, dispunând și el de un vast teritoriu agricol, condamnat la expansiune sau la inexistență. Ca și în cazul orașului Bruges, forța Veneției provine dintr-o deficiență, prestigiul - dintr-o sfidare, iar luxul - din insolență. O lecție pentru viitor: după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]