3,498 matches
-
Prentice. — Noi vă trimitem Întruna clienți și dar voi nu ne trimiteți pe nimeni! se plînse el la telefon. Rowe se lăsă condus printr-o curte imensă, străjuită de Înalta clădire cenușie. Afară, pe cheiul Tamisei, tramvaiele treceau huruind. Găinațurile porumbeilor de pe sacii de nisip puși În fața caselor dădeau un aer rural acestui colț al Londrei. Lui Rowe nu-i păsa că era escortat de cei doi: continua să se simtă un om liber și se bucura că nu săvîrșise nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
găină flămândă (Gallus domesticus), Împiedicată să-și obțină hrana de o plasă din sârmă, va face eforturi din ce În ce mai frenetice ca să treacă prin această Împrejmuire. Totuși, puțin câte puțin, acest comportament va fi Înlocuit cu altul, aparent lipsit de obiect. Astfel, porumbeii ( Columba livia) ciugulesc frecvent solul atunci când nu pot obține hrana râvnită, chiar dacă pe sol nu există nimic comestibil. Și nu doar că ciugulesc fără noimă, dar adesea Încep să-și netezească aripile; un asemenea comportament aberant, frecvent În situațiile ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Pe fețele lor radia prospețimea și vigoarea sufletului. Pășiră, sfioși, pragul mânăstirii, purtând în mâini coșuri pline cu bunătăți. Curtea bisericii părea o împărăție a florilor, o grădină botanică inegalabilă. La fântâna din acest colț de rai se odihneau doi porumbei, aranjându și penajul de sărbătoare. Cu sufletul plin de farmecul peisajului, am pășit și eu în biserică, mulțumind lui Dumnezeu pentru bucuria ce ne-o oferă prin acest paradis al naturii. Pe o insulă Laura Săndulache A fost odată o
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
În copii aflați În excursie), Întrucât, În acele vremuri, zona era plină de pictori flamanzi care-ar fi putut da de gol iscusitele manevre ale oștii imperiale. Își amintea cum Îndurase așteptarea chinuitoare sub soarele puternic, răstimp În care un porumbel Îi lăsase În decolteu câțiva stropi, iar păstorul caprelor Îl ciupise de fund, cum trebuise să-l certe pe generalul d’Erlon că transpirase și n-avea schimburi la el, iar pe mareșalii Ney și Grouchy pentru că se Îmbrânceau, spunându
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nemișcare fragilă, doar În receptaculul florii oamenii pulsau, ca niște gângănii mici și nedumerite, puse În mișcare de aceleași instincte vagi, de Înmulțire, de potolire a foamei și de frică. Nici o vibrație nu tulbura Însă văzduhul, În afara unui stol de porumbei care treceau dezinteresați spre Capitoliu, lăsând și câțiva stropi de găinaț Întru galonarea celor de jos, deasupra corolei de asfalt nu se auzea bătaie de aripă sau de elitră mecanică, pentru că tot ceea ce mâna și mintea omenească Înălțaseră În văzduh
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
auzea bătaie de aripă sau de elitră mecanică, pentru că tot ceea ce mâna și mintea omenească Înălțaseră În văzduh era imersat, asemenea suratelor terestre și a celor care se scurg pe sub pământ, În acea stranie maladie a nemișcării. Dacă unul dintre porumbei și-ar fi părăsit totuși formația, plonjând asupra pieței, ar fi văzut că tot ceea ce din Înaltul cerului părea diafan de aproape devenea grotesc, irizațiile petalelor erau de fapt vene prin care circula otrava, iar mugurii gingași niște pustule vineții
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ultimii Încă uluiți de faptul că lumea aceasta nouă și imensă nu se rostogolea sub pașii lor. Apoi, când sălbăticiunile din Grădina Zoologică s-au emancipat, puteai vedea pantere cățărate pe stâlpii de iluminat, dând cu laba după câte-un porumbel, girafe păscând din ghivecele cu mușcate așezate la etajul Întâi, broaște țestoase parcurgând lent bulevardul și retrăgându-se În buncărul din spinare ori de câte ori vreun elefant cutremura strada cu pasul lui greoi. Câteva luni, În orașul aflat acum la dispoziția animalelor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ora opt, iar la opt și jumătate ieșea pe poarta masivă de lemn a clădirii pentru câteva mici cumpărături. Își citea apoi ziarul Într-un părculeț, pe o bancă situată Între o fântână arteziană și statuia lui Gorki. Uneori, hrănea porumbeii, iar acest gest reprezenta singura lui apropiere aparentă de vreo ființă. Nu vorbea cu nimeni și, În cele câteva zile În care l-am pândit, n-am văzut pe nimeni care să-i adreseze vreun cuvânt. Era de parcă scriitorul și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
adresa. Folosește un alt nume și branțuri groase la pantofi, Își lasă barbă, Își face implanturi de burtă și chelie. Părul rămas deasupra urechilor și-l vopsește În alb, Încrețindu-l. Circulă numai cu metroul și se apucă de creșterea porumbeilor voiajori. Merge la câteva Întruniri ale Alcoolicilor Anonimi, unde Își povestește viața, episod În urma căruia ședința se mută În barul de peste drum. Depune o cerere de emigrare În Australia. E refuzat. La trei săptămâni după cele descrise mai sus, noaptea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
figură. L-am târât până În dreptul ușii batante a liftului, lăsându-l acolo În fund, pe post de opritor, iar apoi am bătut la ușa Verei după cifrul nostru secret, stabilit cu câteva zile Înainte, prin câteva mesaje trimise prin porumbei: primele douăzeci și patru de măsuri din soloul de baterie susținut de Jack DeJohnette, pe 17 iunie 1970, la Fillmore East. Tocmai mă Încălzisem binișor și trecusem chiar la unele improvizații, când ușa s-a deschis și Vera a sărit de gâtul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
prindă muștele muzicale suflate din instrumente. De la spectacol ieșeam plin de o emoție curată. Peste acoperișe cerul așternea teroarea unor nori ale căror burți violete se înfuriau ca o gușă de cocoș. Deasupra turlelor unei biserici evolua un zbor de porumbei. Părea că sub cer plutesc petale străvezii care strălucesc ireal în soare. Un joc naiv și delicat de artificii conjura furtuna să se depărteze, pierzîndu-se sub imensitatea norilor ca un țipăt sfîșietor, dezorientat și fără de proporție. În inimă, brusc, îmi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
e de tipărit. Nu mai pot ieși În lume decât pe sub tipar. Uită-te și la Euridice, au avut musai nevoie de dosar. Au dat transcrierea unui salahor, s-a chinuit bietul cu numele franțuzești, i-a ieșit câte un porumbel. Dar, asta e! Scrii o carte, aduni cronici din reviste, faci dosar și ajungi membru, și oficial și disident dacă se poate. Ai o expoziție, scoți și-un pliant În care vreun cine-știe-cine te prezintă fără să fi văzut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
privi picioarele, buzele. Ce baraj înalt de volume pentru a ocroti evadarea în cărți, sub cărți, printre cărți și s-o atragă pe Cornelia Matei sau Matei Cornelia... „Furnica și soarele, furnica și zăpada, furnica și greierul și șarpele și porumbelul. Furnica și fazanul, furnica și pisica și musca, furnica și câinele și vulturul, furnica și măgarul și șarpele și șarpele. În toate apare, până la urmă, chipul celui care caută, până la istovire, drumul spre inima furnicarului. Oamenii îl simpatizează pe caraghios
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
bărbia de burete, dinții sănătoși, tineri, flămânzi. Umerii netezi, bronzați, sânii plini. Picioarele lungi și goale, degetele micuțe cu unghii lăcuite, în espadrile. Nu meritase surpriza, șocul, izbitura ?... nu, nu meritați rugul, nu, nu, rămâneți șefilor și salariilor, rămâneți Ortansei, porumbeilor, am fost caraghios, neputincios, vă las în grija altora, aceiași. Rotise palma până la subțioara umedă, păroasă. Prelungi ultimul balans, clătinându-se, balans bolero bușitură, plaja clocotea. Cerul și marea în bulbul albastru al ochilor : ridicase înduioșat, milostiv, fără grabă, fără
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu Iov Iartă și miluiește Doamne Dumnezeule, cu prea mare mila Ta, că mari tâmpenii și monumentale gogomănii, mustind de prostie, se mai întâlnesc în cărțile Tale, mai ales în cartea ceea, care se zice că ai dictat-o personal porumbelului sfânt pe post de secretar, carte căreia noi îi spunem îndeobște Biblie, iar cei mai cu frică de Matale îi zic, dându-și cu smerenie ochii peste cap, Sfânta Scriptură. Iartă-mă Doamne, că ori de câte ori simt că rezervele mele de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pe lângă Dumnezeul tuturor văzutelor și nevăzutelor, am început prin a¬i citi cartea Lui, care cică i-a dictat-o personal secretarului său, pre nume Duhul Sfânt, care avea penele de scris la purtător fiindcă se întruchipase sub forma unui porumbel. Și pentru azi, fiind prima zi de Paști, am căutat să văd de unde vine acest obicei și când anume s-a serbat primul Paști biblic. Ehei, daravera începe mult mai dinainte de Hristos, încă de pe când evreii erau în țara Egiptului
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
să figureze ca autor, se făcea că nici n-a auzit grobianismul prezidențial și zâmbea pașnic și îngăduitor la justificările de trei parale ale matrozului eșuat în mlaștina Cotrocenilor. Dar cum scroafa a guițat prea tare, iar Băsescu a scăpat porumbelul cu regele, gata, s-a schimbat foaia, pe loc s-a băgat iarăși moralitate la băcănie și s-a dat drumul în libertate ipocriților pe străzi. Drept urmare, mulți dintre băsiștii cu ifose de oameni de cultură, care se cred oameni
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
bloc, răspândind miros de cărămizi mucegăite. Înăuntru era o trăsură întreagă, pe jumătate putredă și multe altele neterminate sau hârbuite. Numai la Lisabona și la Botoșani ce mai exista un muzeu al trăsurilor. La etaj îmi înjghebasem o crescătorie de porumbei. Într-o duminică, era ziua bunicului Taubergher, s-a adunat toată familia să pună la cale un ospăț. Pe noi, cei mici, ne-au trimis în târg, după vin. Când ne-am întors trăgând sticlele de vin pelin după noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dar parcă mai ales pe mine. Eh! tâmpenii de-ale lor. Abia aștept să termin, să țâșnesc în grădina cu iarbă până la mijloc. Când suntem gata și dăm să o ștergem, bunică-meu mă întreabă rânjind: - Ți-au plăcut, băi, porumbeii? - Care porumbei? Că bunica a zis că erau pui... - He he! erau porumbeii tăi din garaj, băi! hă hă hă!! Sabina mă mângâie pe frunte. Îmi zâmbește larg cu gura ei plină de dinți albi. Ochii de căprioară îi înoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai ales pe mine. Eh! tâmpenii de-ale lor. Abia aștept să termin, să țâșnesc în grădina cu iarbă până la mijloc. Când suntem gata și dăm să o ștergem, bunică-meu mă întreabă rânjind: - Ți-au plăcut, băi, porumbeii? - Care porumbei? Că bunica a zis că erau pui... - He he! erau porumbeii tăi din garaj, băi! hă hă hă!! Sabina mă mângâie pe frunte. Îmi zâmbește larg cu gura ei plină de dinți albi. Ochii de căprioară îi înoată în lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să termin, să țâșnesc în grădina cu iarbă până la mijloc. Când suntem gata și dăm să o ștergem, bunică-meu mă întreabă rânjind: - Ți-au plăcut, băi, porumbeii? - Care porumbei? Că bunica a zis că erau pui... - He he! erau porumbeii tăi din garaj, băi! hă hă hă!! Sabina mă mângâie pe frunte. Îmi zâmbește larg cu gura ei plină de dinți albi. Ochii de căprioară îi înoată în lacrimi. Ultima casă era a lui nenea Carol și a lui tanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
încruntară peste tăișul ochilor: semn rău, al naibii de rău. L XVIII În apartamentul de trei camere din Drumul Taberei noi o dețineam pe cea din spate, de lângă baie. De pe balcon se vedea periferia cu fabrici a orașului, strada prăfuită, tramvaiele prăfuite, porumbeii prăfuiți care, din cauza pulberei de pe aripi, uneori se prăbușeau. Erau imediat hăcuiți de pisici. Noul nostru cartier era înțesat de intelectuali, și asta se vedea în numărul imens de feline cocoțate pe garduri, bănci și tomberoane ori pe umerii lați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o traverseze poetul și care, la ora bilanțului, când stau deznădăjduit pe un nimb de poem nescris, îl fac să-și mărturisească aplecarea spre visare și fascinația viețuirii în preajma pericolului: stau singur într-un extaz continuu la lizier / dintre gâtul porumbelului și gheara uliului / închipuindu-mă cavalerul abia întors din cruciade. Volumul aduce, prin urmare, în primul rând, o amplă imagine a pregătirii omului pentru instalarea irevocabilă a finalului, care-l determină să declare: Urăsc moartea. Versurile amintesc, de pildă, afirmații
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de chintesență a locului asupra căruia își focalizează simțurile - și care, la nivelul întregului volum, devin laitmotive. De pildă, pasărea, de obicei în zbor, solitară sau în stoluri, numită generic sau prin referire la diferite specii (grauri, prigorii, mierle, ciori, porumbei), apare frecvent, într-o cromatică bogată (o stranie pasăre neagră; pasărea albastră; o pasăre, de-un galben / Miraculos), încărcată de sugestii, susținute adesea și prin determinanți adjectivali (straniu, miraculos etc.). Alteori, apare doar metonimic: triluri ce se-nfioară; cântătoarele etc. Dar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
era cea mai crâncenă, că-i fura gândurile, îi mai astâmpăra dorul și jalea. Din zorii zilei, până în faptul nopții, bătea bătrânul coclaurile, trăgea fără milă în orice vietate îi ieșea în cale, fie căprioară, fie viezure, fie gușter, fie porumbel sălbatic, fie nevinovată turturea. Într-o zi, se pomeni față în față cu un cerb tânăr și frumos, care-l privi cu ochii plini de lacrimi, parcă rugându-l să-l cruțe. Dar împăratul neîndurat întinse arcul și trase o
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]