3,510 matches
-
cumană, îi prefera pe cumanii nomazi și semipăgâni; de aceea, a fost excomunicat de mai multe ori. În cele din urmă a fost asasinat de cumani. Dezintegrarea regatului a început în timpul domniei sale, când mai mulți nobili au încercat să obțină posesiuni în dauna domeniilor regale. La moartea lui Ladislau al IV-lea, mulți contemporanii credeau că dinastia arpadiană s-a stins, deoarece unicul descendent patriliniar al familiei, Andrei, era fiul ducelui Ștefan, fiul postum al regelui Andrei al II-lea, care
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
Americă vrea să fie o pretenție teritorială a Statelor Unite ale Americii. După cum arată William Butcher, acest lucru nu ar fi surprinzător, ținând cont că Verne a scris despre achiziția teritoriului Alaska în "Ținutul blănurilor", iar insula Lincoln este propusă pentru a deveni posesiune americană în "Insula misterioasă". De fapt, în capitolul eliminat "John Bull și Jonathan", Hatteras și Altamont se duelează pentru privilegiul de a pretinde teritoriul pentru țările lor. În 1912, Georges Méliès a realizat un film bazat pe acțiunea romanului, intitulat
Căpitanul Hatteras () [Corola-website/Science/320563_a_321892]
-
devenit o capitală mondială a politicii, finanțelor și comerțului. Nu a avut niciun rival până spre sfârșitul secolului, când orașele Paris și New York au început să îi amenințe dominația. În timp ce bogăția orașului creștea în ritmul în care imperiul își multiplica posesiunile, Londra secolului al XIX a fost și orașul oamenilor săraci, care locuiau în mahalale supraaglomerate și murdare. Viața acestor oameni a fost imortalizată de Charles Dickens în romane ca Oliver Twist. În 1829, prim ministrul Robert Peel a fondat "Metropolitan
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
al Peninsulei Cape York după cincisprezece zile. La 22 august, Cook a fost dus cu barca pe țărmul unei mici insule din apropierea coastei și a proclamat suveranitatea britanică asupra estului Australiei. Cook a botezat locul acostării sale landing place Insula Posesiunii, iar momentul a fost marcat prin salve ceremoniale de tun de pe țărm și de pe puntea lui "Endeavour". "Endeavour" și-a reluat apoi călătoria spre vest de-a lungul coastei, alegând o cale printre bancuri de nisip și recife cu ajutorul pinasei
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
naturale și de mediu ale societății. Cetățenii de pe Anarres sunt forțați să se lupte cu o lume relativ săracă. Greutățile cauzate de lipsa resurselor constituie o altă temă principală, reflectată și în titlul romanului. Cetățenii de pe Anarres sunt "deposedați" de posesiuni nu doar prin alegerea politică, ci prin însăși lipsa resurselor. Aici, din nou, Le Guin prezintă un contrast cu bogăția prezentă pe Urras și cu comportamentele competitive generate de acest lucru. În cuvântul înainte la roman, Le Guin dezvăluie că
Deposedații () [Corola-website/Science/321616_a_322945]
-
al II-lea și ducele Vitold doreau să înlăture pe Alexandru cel Bun. În semn de respect, Alexandru cel Bun i-a dăruit Ringalei domenii cu multe sate. Într-un act domnesc din 13 decembrie 1421, care întărește cedarea unor posesiuni ducesei Ringala, se menționează că domnitorul îi oferă orașele Siret și Volhoveț (în prezent denumit Volovăț) și unele sate din apropiere și „locuri pustii” . Autorii afirmă că sub cuvintele "„locuri pustii”" s-ar presupune teritoriul viitorului oraș. Totuși, actul dat
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
mirodenii, ca de pildă piperul, adus din India. Când în 1538 soțul ei, Francisco, a murit, lăsând văduva singură cu fetița lor, Brianda, cunoscută în familie ca Reyna (adica "regina"), cumnatul ei Diogo s-a mutat la Antwerpen, pe atunci posesiune a Habsburgilor, și a deschis acolo o filială a Băncii Mendes, bucurându-se și de ajutorul unei rude din localitate, rabinul Avraham Benveniste. Gracia a venit și ea să i se alăture. Dar decesul lui Diogo în 1542 a făcut
Gracia Mendes Nassi () [Corola-website/Science/320784_a_322113]
-
format și o uniune administrativă. Au existat numeroase încercări din partea nobilimii maghiare de despărțire a acestor uniuni administrativ - religioase, încercări soldate cu eșecuri repetate datorită faptului că acestea se bucurau de protecție regală. Mai târziu, cele patru, au intrat în posesiunea principelui Gheorghe Rákóczi al II-lea, adică la mijlocul secolului al XVII-lea. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, Maria Terezia le arondează conților Teleki. Biserica-hală se află pe dealul care domină comuna și este înconjurată de o incintă ovală. Construită
Biserica fortificată din Țapu () [Corola-website/Science/320812_a_322141]
-
a fost un aranjament de tip "status quo ante bellum": Pacea a fost declarată la Whitehall la 27 februarie (stil nou) ora 10:00 AM. Condițiile implicau ca New Netherland, recucerită de Cornelis Evertsen cel Tânăr în 1673, să redevină posesiune engleză și ca Surinam, capturat de olandezi în 1667, să rămână colonia lor, legalizând status quoul din 1667. Aceste probleme nu fuseseră rezolvate de Pacea de la Breda din acel an, ca acord "uti possidetis". De asemenea, insulele Tobago, Saba, St
Tratatul de la Westminster (1674) () [Corola-website/Science/320839_a_322168]
-
generalului Brasidas, în nordul Greciei, acolo unde trebuiau să treacă corăbiile care aduceau la Atena grâu din nordul Mării Negre. Asediul cetății Amphipolis, unde flota lui Tucidide ajunge prea târziu, drept pentru care este exilat 20 de ani, se retrage la posesiunile familiei sale din Tracia și își scrie opera. După victoria lui Brasidas, în 423, cele două cetăți, ambele cu resurse, mai ales umane, sleite, încheie un armistiu de un an. Un ultim efort atenian se încheie în sudul Traciei în
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
5 ani, el s-a răsculat, dar, fiind învins, a depus pentru a doua oară jurământul de fidelitate împăratului și i-a rămas credincios până la sfârșitul vieții acestuia din urmă. La începutul anului 1176, împăratul a întreprins o expediție în posesiunile seldjiukizilor. După ce a reconstruit cetățile Dorylaion și Sublaion, el a ordonat oștirii să înainteze spre Iconion. La 17 septembrie, uriașa armată a lui Manuel a trecut pe lângă ruinele castelului Myriokephalon, îndreptându-se spre est pe drumuri montane. Coloana, care includea
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
posesia familiei nobiliare de Baux apoi în 1388 acesta intră în posesia casei de Chalon. Ultimul descendent al casei de Chalon, René de Chalon, lasă principatul vărului său Wilhelm Taciturnul, Conte de Nassau care avea și o serie de alte posesiuni în Țările de Jos. Acesta devine unul dintre principalii participanți în războiul de optzeci de ani ce a dus la independența Republicii Provinciilor Unite din Țările de Jos de pe teritoriul actual al Olandei. Principatul devenind asociat cu statul protestant olandez
Principatul Orange () [Corola-website/Science/315366_a_316695]
-
puternici în nordul Mării Egee, iar selgiucizii emiratelor de coastă din Asia Mică se dezvoltau în partea meridională. Atacurile lor vizau mai ales pe latini, care comandau acest sector maritim; ele nu atingeau decât în mică măsură pe bizantini, ale căror posesiuni insulare se limitau la coasta Thraciei și a Asiei Mici.Apărea astfel ideea unei cooperări între selgiucizi și Bizantini. Cu ajutorul emiratelor selgiucide care trebuiau să combată pe otomani și latini, Andronic și Cantacuzino își vor consolida, datorită noii lor flote
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
existau principate grecești dizidente în Peninsula Balcanică: vechile state separatiste erau reunite imperiului sub formă de provincii. În anul 1336, Paleologul a poruncit să fie dărâmate fortificațiile Galatei. Însă aceste succese erau efemere. Vecinii, în primul rând, sârbii, tulburau mereu posesiunile din Europa ale Imperiului, iar, pe celălalt mal al Propontidei, cumplitul stat otoman prindea puteri, cu fiecare an, și, în pofida zdrobirii unei expediții militare de proporții a turcilor, în 1337, incursiunile acestora în Tracia au devenit sistematice. Groparul Imperiului romeilor
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
mandate fiecare, în conformitate cu regiunile de ocupație militară din timpul războiului. Ultimul grup a fost reprezentat de „Mandate de clasa C”, care a inclus Africa de Sud-Vest și anumite insule din Pacificul de Sud. Mandatele de clasa C au fost fostele posesiuni germane: Consiliul Ligii Națiunilor a stabilit în august 1920 ca proiectele mandatelor adoptate de Aliați și Puterile Asociate nu vor căpăta forma definitivă până când nu sunt analizate și aprobate de Ligă. De asemenea, titlul legal deținut de puterea mandatară trebuia
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
a înființat în locul ei o organizație dominată de Prusia, Confederația Germană de Nord. Presupunând că Bismarck își va onora partea sa din înțelegere, guvernul francez i-a oferit lui Willem al III-lea al Țărilor de Jos de guldeni pentru posesiunea sa personală asupra Luxemburgului. Din cauza problemelor financiare serioase, Willem a acceptat oferta la 23 martie 1867, dar francezii au avut surpriza să constate că Bismarck se opune. Bismarck nu doar că reușise unificarea a marte parte din nordul Germaniei sub
Criza luxemburgheză () [Corola-website/Science/321839_a_323168]
-
imediat al tratatului, prin primul său articol, a fost reafirmarea uniunii personale dintre Țările de Jos și Luxemburg, sub conducerea casei de Orange-Nassau. Criza luxemburgheză izbucnise după ce împăratul francez a încercat să cumpere Luxemburgul de la regele olandez . În consecință, păstrarea posesiunii olandeze asupra Luxemburgului, liberă de orice imixtiune franceză, devenise de importanță capitală pentru Prusia. Neutralitatea Luxemburgului, stabilită prin primul tratat de la Londra, a fost reafirmată. Acele părți care nu semnaseră primul tratat urmau să devină garanți ai neutralității Luxemburgului (cu excepția
Tratatul de la Londra (1867) () [Corola-website/Science/321840_a_323169]
-
cazărmi etc. Mai mult, garnizoana prusacă, aflată în Luxemburg de la Congresul de la Viena din 1815, urma să fie retrasă. Războiul Austro-Prusac a dus la prăbușirea Confederației Germane. Două foste membre ale acesteia, Marele Ducat al Luxemburgului și Ducatul Limburgului, erau posesiuni ale regelui Țărilor de Jos. Pentru clarificarea acestei poziții în urma dispariției Confederației, tratatul de la Londra a afirmat sfârșitul confederației și a decis ca Luxemburg și Limburg să devină „părți integrante ale Regatului Țărilor de Jos”. Luxemburg urma să se realăture
Tratatul de la Londra (1867) () [Corola-website/Science/321840_a_323169]
-
cu Înaltul comisar Henry McMahon. Acesta din urmă l-a convins să se alăture eforturilor de război al Triplei Antante și i-a promis în schimb crearea unui imperiu arab care s-ar fi întins din Egipt până în Persia, cu excepția posesiunilor sau zonelor de interes britanice și franceze precum Kuweitul, Adenul și litoralul sirian. Flota franco-britanică distrusese forțele navale otomane din Marea Roșie încă de la începutul războiului. Portul Jidda a fost atacat pe 10 iunie 1916 de 3.500 de arabi, care
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
Although the term "mode" is traditionally used, most of the distinctions provided by the modes are în fact aspectual.) Each Navajo verb generally can occur în a number of mode and aspect category combinations. Navajo prezintă următoarele moduri ale verbelor: Posesiunea este exprimată în limba navajo cu prefixe desemnând pronume personale: Navajo uses a decimal (base-10) numeral system. There are unique words for the cardinal numbers 1-10. The numerals 11-19 are formed by adding an additive "plus 10" suffix ' to the
Limba navajo () [Corola-website/Science/321509_a_322838]
-
păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ”. Deși conceptul de stăpânire nu trebuie să implice drepturi de proprietate, a fost, de-a lungul secolelor, interpretat pentru a presupune o formă de posesiune. A doua constă în ideea conform căreia animalele sunt inferioare din cauză că duc lipsă de raționalitate și limbă, și merită, ca atare, mai puțină considerație decât ființele umane, sau chiar deloc. Dezvoltând mai departe, apare noțiunea că animalele individuale nu au
Drepturile animalelor () [Corola-website/Science/316346_a_317675]
-
și o parte din Carintia, regiuni care fomau, împreună cu Dalmația, un nou stat aliat al Franței, denumit Provinciile Ilire. Drept urmare, Austria pierdea orice acces la mare. În plus, Imperiul austriac ceda Salzburg și Innviertel (cu Braunau) Bavariei și Ducatul Varșoviei, posesiune a Saxoniei, se mărea prin alipirea Galiției occidentale, inclusiv Cracovia și Lublin. Aliată a Franței, Rusia obține extremitatea estică a Galiției (Tarnopol).
Tratatul de pace de la Schönbrunn () [Corola-website/Science/316413_a_317742]
-
Totuși, în timpul războaielor Revoluției Bavaria a fost obligată să lupte împotriva Franței, semnând armistițiul după victoriile franceze de la Marengo și Hohenlinden (1800). Pacea de la Lunéville din 1801 și înființarea "Reichsdeputationshauptschluss" bulversează harta Germaniei. Electorul de Bavaria pierde cu această ocazie posesiunile de pe malul stâng al Rinului, mai ales Palatinatul, primind compensații teritoriale în imediat apropiere a ducatului, mai ales 13 orașe libere: Regensburg, Augsburg, Nürnberg etc. Aceste modificări teritoriale, impuse de primul consul Bonaparte erau menite să transforme Bavaria într-un
Regatul Bavariei () [Corola-website/Science/316450_a_317779]
-
Împărat al Germanilor și devine doar Împărat al Austriei. Bavaria devine regat, primind Tirolul și Vorarlberg. Printr-o Convenție secretă, Imperiul Francez îi ceda și marchizatul de Ansbach, obținut de la Prusia în schimbul Hanovrei. În schimb, Bavaria ceda Franței ultima sa posesiune renană, Marele Ducat de Berg. Bavaria devine astfel o mare putere germană, alături de Prusia și de Austria. Pentru întărirea relațiilor cu Franța, în ianuarie 1806, Prințesa Augusta de Bavaria se căsătorește cu fiul vitreg al lui Napoleon, Eugène de Beauharnais
Regatul Bavariei () [Corola-website/Science/316450_a_317779]
-
Nymphaion. Cu toate că Theodor Laskaris nu a reușit să împiedice această din urmă expediție, Henric I a decis să își axeze atenția asupra chestiunilor din Europa, drept pentru care a încheiat un armistițiu cu împăratul de la Niceea în 1214, prin care posesiunile latine și cele niceene era divizate între cei doi. Pe plan intern, împăratul Henric I a demonstrat un temperament diferit față de cel al celor mai mulți dintre cruciați, reflectat în preocuparea sa față de supușii greci, pe care îi trata în egală măsură
Henric I de Hainaut () [Corola-website/Science/316492_a_317821]