5,162 matches
-
producere discursivă și socială postmoderne (și în acest context ar trebui să se situeze în exteriorul lor). Aici descopăr aporia de bază a textelor baudrillardiene, care pot fi citite atât ca o filosofie a postmodernismului, cât și ca o filosofie postmodernă. Și tot aici rezidă, din punctul meu de vedere, și nucleul multor erori localizate la nivelul orizontului de așteptare mulți exegeți au căutat explicații coerente, pertinente și analitice acolo unde Baudrillard nu era decât în postura unui scriitor postmodern, și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
filosofie postmodernă. Și tot aici rezidă, din punctul meu de vedere, și nucleul multor erori localizate la nivelul orizontului de așteptare mulți exegeți au căutat explicații coerente, pertinente și analitice acolo unde Baudrillard nu era decât în postura unui scriitor postmodern, și nu în aceea a unui observator neutru și imparțial. Acolo unde scriitura sa este realmente postmodernă, soluțiile practice sunt puțin relevante. Chiar dacă aici se poate îndeobște lectura o mare fragilitate și vulnerabilitate a teoriei baudrillardiene, pentru cercetarea de față
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nivelul orizontului de așteptare mulți exegeți au căutat explicații coerente, pertinente și analitice acolo unde Baudrillard nu era decât în postura unui scriitor postmodern, și nu în aceea a unui observator neutru și imparțial. Acolo unde scriitura sa este realmente postmodernă, soluțiile practice sunt puțin relevante. Chiar dacă aici se poate îndeobște lectura o mare fragilitate și vulnerabilitate a teoriei baudrillardiene, pentru cercetarea de față tot acesta este și locul valoros al scrierilor sale, în care critica și scriitura se juxtapun într-
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de față tot acesta este și locul valoros al scrierilor sale, în care critica și scriitura se juxtapun într-o exemplificare cu adevărat performativă, reliefând o concomitență impresionantă a planurilor. Tocmai acesta a fost și motivul profund al exemplificării fenomenului postmodern prin intermediul textelor sale, conexiunile dintre postmodernism și postmodernitate, modalitățile de a scrie postmodern, dar și de a analiza critic fenomenul construind o imagine unică. Capitolul 5 Hiperrealitate și simulare 5.1. Realul și "ceea ce este mai real decât realul" Hiperrealitatea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
critica și scriitura se juxtapun într-o exemplificare cu adevărat performativă, reliefând o concomitență impresionantă a planurilor. Tocmai acesta a fost și motivul profund al exemplificării fenomenului postmodern prin intermediul textelor sale, conexiunile dintre postmodernism și postmodernitate, modalitățile de a scrie postmodern, dar și de a analiza critic fenomenul construind o imagine unică. Capitolul 5 Hiperrealitate și simulare 5.1. Realul și "ceea ce este mai real decât realul" Hiperrealitatea și simularea sunt două dintre cele mai cunoscute concepte care alcătuiesc vocabularul baudrillardian
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
simulare 5.1. Realul și "ceea ce este mai real decât realul" Hiperrealitatea și simularea sunt două dintre cele mai cunoscute concepte care alcătuiesc vocabularul baudrillardian și care, dincolo de acesta, intervin constant în majoritatea discuțiilor despre postmodernism, trecând astfel în limbajul postmodern ca atare. Baudrillard introduce noțiunea de hiperrealitate preluând o imagine sugestivă de la Jorge Luis Borges, aceea a cartografului unui imperiu, care realizează o hartă atât de detaliată încât acoperă în totalitate teritoriul pe care trebuie să-l reprezinte, hartă care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu mai este aceea a unui teritoriu, a unei ființe referențiale, a unei substanțe. Ea reprezintă generarea prin modele a unui real lipsit de origine și de realitate: hiperrealul"438. Hiperrealitatea marchează sfârșitul reprezentării, iar ca perioadă se pliază stadiului postmodern, ce vine după "stadiul-oglindă" al capitalismului industrial. Tocmai din acest motiv utilizează Baudrillard concepte precum "oglindă", "dublu", "hartă", care reprezintă metafore pentru un tip de cunoaștere modernă, ce este considerată că reflectă o realitate externă, dar care acum sunt complet
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
conceptul de hiperrealitate, Baudrillard face o distincție clară între hiperreal și imaginar: "realul nu se retrage în folosul imaginarului, el se retrage în folosul a ceea ce este mai real ca realul: hiperrealul. Mai adevărat decât adevăratul este simularea"439. Cultura postmodernă emite un mesaj cel puțin straniu: realul a dispărut și nici iluzia nu mai este posibilă. Cum imaginea a înlocuit realitatea pe care ar trebui să o reflecte, realul și imaginarul devin aproape imposibil de definit. Ficțiunea este confundată cu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
simulări care se simulează pe ele însele, într-o halucinantă pierdere a ideii de referință sau origine. Aceste considerații nu neagă posibilitatea subiectului uman de a mai discerne între simulare și realitate, ceea ce susține Baudrillard fiind faptul că o dată cu epoca postmodernă acest proces este din ce în ce mai greu de realizat din cauza perfecțiunii simulacrelor tehnologice și mediatice. Se poate discuta în acest caz despre două tipuri de hiperrealitate: o hiperrealitate "puternică", situație în care nu se poate discerne originalul de copie, adevăratul de fals
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
puternică", situație în care nu se poate discerne originalul de copie, adevăratul de fals, și o hiperrealitate "slabă", atunci când subiectul poate realiza aceste distincții, dar preferă artificialul, falsul, hiperrealul. Această ultimă categorie aruncă o lumină interesantă asupra conceptului de subiect postmodern, care poate ajunge să prefere o variantă excesivă a realului în locul celei autentice (a prefera, de pildă, să vizitezi Tour Eiffel din Las Vegas decât originalul din Paris...). Într-un interviu acordat pentru "Hummains Associés" după publicarea cărții L'Illusion
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dihotomiilor subiect obiect, suprafață adâncime, aparență realitate etc. Chiar dacă și alți autori au utilizat conceptul de hiperrealitate, el nu a dobândit forța și amplitudinea pe care le observăm în textele baudrillardiene, unde a luat forma unei condiții generale a societății postmoderne. Nicholas Perry instanțiază diferențele de concepere a acestui termen la Umberto Eco și la Jean Baudrillard, astfel încât "Umberto Eco utilizează termenul hiperrealitate pentru a invoca acele situații culturale specifice în care copia este prima, în timp ce pentru Jean Baudrillard, el corespunde
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
462. "Înfrângerea" realității și transformarea ei în hiperrealitate va fi un demers pe care filosoful francez îl va continua și îl va radicaliza, descriind pseudo-formele realității care se "volatilizează" prin asimilarea numeroaselor "reproduceri" oferite de mass-media sau de întreaga societate postmodernă. În această manieră, prin abolirea reprezentării și prin reproducerea artificială a realității se ajunge la al treilea nivel al simulării, acela în care nu mai există nici imitație a unui original, nici serialitate, ci doar "modele". În cultura hiperreală pe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
simulacrelor, dar mai ales a descrierii trecerii de la simulacrul de ordinul doi la cel de ordinul al treilea a fost comentată îndelung de către critici. Este de maxim interes de subliniat ideea conform căreia se poate decoda trecerea de la modern la postmodern prin intermediul schimbărilor prezentate o dată cu transferul de la al doilea la al treilea nivel al simulacrelor, de la o societate a producției de bunuri la aceea a producerii de semne 465. 5.2.2. Simulare și disimulare Baudrillard aduce precizări importante conceptelor de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
realului cu simulacre ce dețin "simptomatologia" realului, așa cum, de pildă, imaginile mass-media înlocuiesc uneori "viața reală": "simularea corespunde unui scurt-circuit al realității și al dublării sale prin semne"468. Universul simulacrelor prezentat de Baudrillard corespunde în mod remarcabil unui univers postmodern alcătuit din semne și imagini care alcătuiesc ele însele baza experienței și se instaurează drept referință. Problematica simulare versus disimulare reprezintă un punct nodal în explicarea relației dintre imagine reprezentare simulare. Astfel, preluând controversata temă a icoanei în creștinism, Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pierdere sau satelizare a realului, deoarece aceasta duce inclusiv la negarea distincției dintre suprafață și adâncime, distincție pe care se bazează toate interpretările literare, de la cea marxistă și până la cea feministă. A doua observație atrage atenția asupra posibilității înțelegerii retoricii postmoderne ca pe un platonism târziu, deoarece postmodernii îmbrățișează într-o anumită măsură "perspectiva mistică conform căreia ceea ce este în mod normal luat drept lume reală și solidă este, de fapt, o țesătură de imagini onirice"479. Amendamentul baudrillardian la această
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cercetător (punct de vedere larg răspândit în special în rândul sociologilor), consumul informațiilor televizate se realizează în aceeași manieră interpretativă ca și în cazul consumului de literatură sau teatru, astfel încât ideea că televiziunea ar conduce la transformarea ontologică a culturii postmoderne nu poate fi susținută. Acestui argument i se mai adaugă și cele binecunoscute ale receptării imaginilor de către public, eliminarea pasivității acestuia, precum și considerarea lor doar ca una dintre multiplele surse de informare cu care subiectul intră în contact etc. Incitantă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o fenomenologie a hiperrealității, fie o analiză comparativă intermitentă între Europa și America, cu consecințele sale. 5.3.2. America un călcâi al lui Ahile? O problemă importantă care reapare în discuție pe acest fundal este aceea a relației modern postmodern. Pentru foarte mulți comentatori, America (o lucrare în care termenul de postmodernism apare o singură dată, atunci când este descris hotelul Bonaventure: "Arhitectura pur iluzionistă, gadget spațio-temporal, se mai poate numi oare arhitectură? Ludică și halucinogenă; aceasta să fie oare arhitectura
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu s-a experimentat în mod veritabil toată modernitatea nu înseamnă în mod automat că ne situăm în premodernitate sau într-o modernitate "mediocră", ci este la fel de posibil ca, deși trecând într-un alt tip de societate (să o numim postmodernă), ceea ce a fost într-o anumită măsură depășit să nu-și fi atins și maximul său de dezvoltare (ca în exemplul Americii). Nu cred că în toate cazurile în care este vorba despre "depășiri" de orice tip și nivel, acestea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
această decentrare a sensului, scriitura radicală, rod al gândirii radicale, este eliberată de obsesia pentru conținut, sens și finalitate, Baudrillard privilegiind scriitura ironică, poetică, aluzivă și ludică în detrimentul oricărei tratări sistemice și constrângătoare a vreunui subiect. Ca și ceilalți scriitori postmoderni, Baudrillard caută tipuri de scriitură și procedee discursive radicale, diferite de ale scriitorilor moderni, atât pentru a se plia vitezei schimbărilor din contemporaneitate, cât și pentru a deconstrui "platformele" de sens fixate anterior. Capitolul 6 O strategie neconvențională seducția 6
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
expusă de majoritatea interpreților. Din punctul meu de vedere, conceptul de seducție se poate organiza într-o metaforă esențială a discursului baudrillardian, într-o categorie de bază a scriiturii sale și, mai mult decât atât, într-o adevărată strategie discursivă postmodernă. Această schemă hermeneutică va face posibilă compararea efectelor discursive provocate de către seducție cu acelea instituite de către demersul deconstructiv, precum și discutarea încadrării sale printre procedeele retorice de alcătuire și funcționare discursive. În primul rând, trebuie să-l "bănuim" pe Baudrillard, ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
doar operațională, transformată în fascinația perpetuă a modei, a publicității sau a televiziunii. Concepția lui Baudrillard privitoare la acest stadiu este foarte apropiată de aceea teoretizată de Gilles Lipovetsky în special în L'ère du vide, unde constată că seducția postmodernă este "hi-fi" și "a devenit un proces general care tinde să regleze consumul, organizațiile, informația, educația, obiceiurile. Întrega viață a societăților contemporane este pe viitor comandată de către o nouă strategie care detronează primatul raporturilor de producție în profitul unei apoteoze
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lui Baudrillard, cum ar fi: hiperrealitate, cultură mass-media, simulare, simulacru, obscenitate. Dacă Steven Connor apreciază teoriile baudrillardiene, afirmând că "super teoreticianul acestei încercuiri a teoriei, scriitorul al cărui spirit plutește obsesiv asupra studiilor despre filmul și creațiile T.V. și video postmoderne, este Jean Baudrillard"525, David Lyon sau Zygmunt Bauman consideră că Baudrillard exagerează ducând teza hiperrealității și a simulării la o pierdere generalizată a sensului sau ajungând la concluzii de genul celei conform căreia războiul din Golf nu a avut
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
seducției nu diminuează însă efortul filosofului francez îndreptat înspre susținerea posibilității și actualității unei teorii seducătoare a limbajului, chiar dacă este conștient că reinventarea unei noi faze "aurorale" a seducției este un proiect puțin realizabil în sfera discursului public. În spirit postmodern, Baudrillard propune practicarea unui alt tip de interes discursiv care să deturneze și să delegitimeze raporturile de subordonare logică și ierarhică, specifice discursului tradițional. Pentru că nu poate surprinde toate relațiile din interiorul unei scrieri, logica clasică îi apare filosofului ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
esteticii. În general, seducția este înțeleasă într-o relație strânsă cu mythos-ul și narativitatea, în timp ce ea se opune constant logos-ului și argumentului. Chiar și numai prin caracteristicile sintetice prezentate se poate observa că acest termen corespunde unei strategii discursive postmoderne de "destituire" a logos-ului și a tuturor mecanismelor de argumentare, care, prin înșiruirea coerentă a unor idei și categorii fixate de tradiția filosofică, atestau practic un sistem de gândire. Baudrillard vizează posibilitatea alcătuirii unei teorii seducătoare a limbajului care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este realizată de către noțiunea de seducție, care acționează printr-o diminuare vizibilă a logicii noncontradicției, determinând atracția termenilor opuși, "derutarea" lor reciprocă prin operația de deturnare a sensului din matricea sa. Această mișcare discursivă vine să ateste un întreg deziderat postmodern de răsturnare a așa-ziselor ierarhii "naturale" și a totalizării, utilizând orice mijloace textuale pentru a demonstra că semnificațiile sunt propriile noastre creații. Punând sub semnul întrebării standardele clasice de judecată, precum și fundamentele oricărei certitudini, reprezentanții postmodernismului, printre care se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]