5,068 matches
-
acestei teorii, expresia proces discursiv a rămas într-un con de umbră, devenind uzuale denumiri mai simple precum discurs, text, dezbatere, scriitură etc. V. analiză a discursului, formație discursivă, ideologie. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN PRODUCERE A SENSULUI. Noțiune centrală a pragmaticii, "producerea sensului" se întemeiază pe un fenomen ce nu este perceptibil decît prin rezultat, căci numai sensul produs este constatabil, procesul producerii realizîndu-se inconștient. Producerea sensului antrenează însă reglarea socială prin reprezentările comune ale realului, fără de care nu s-ar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu s-a reușit însă o clasificare a lor unanim acceptată, iar, în condițiile în care sfera prozodiei a fost extinsă și asupra lor, prozodia însăși a devenit greu de delimitat. De aceea, prozodia a devenit multifuncțională, avînd funcții lingvistice, pragmatice și interacționale care sînt studiate de mai multe discipline. În lingvistică, prozodia se remarcă în cadrul sistemului formal al limbii, astfel încît fonosintaxa a fost de mult timp studiată prin implicarea în structurarea morfosintactică a limbii, caracterizată prin dominantele tipice ale
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
iconuri, motivări sau convenții), precum și valoarea lor (intrinsecă sau referitoare la o situație). Printre altele, modelele teoretice permit raportarea prozodiei la alte subsisteme lingvistice care sînt obiect de controversă. Aceste probleme se articulează cu cele care privesc distincția nivelurilor sintactic, pragmatic, semantic, expresiv, interacțional și care generează întrebarea dacă ele sînt nivelurile specifice și identificabile la care se aplică aceste mărci. Prozodia presupune și chestiuni metodologice, care sînt la fel de numeroase, precum cele legate de caracterul parametrilor multipli ai prozodiei, de interacțiunile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
avînd mai multe funcții în textul scris. În cadrul a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, punctuația nu se poate evalua ca sistem, deoarece ea are implicații asupra statutului pragmatic al textelor, îndeosebi în cazul genurilor de discurs ce țin de media, acolo unde domină oralitatea, iar punctuația este un auxiliar pentru a indica aceasta în scris. În civilizația textelor tipărite, punerea în pagină relevă dimensiunea vizuală a punctuației, care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
În vorbirea obișnuită, prin relevanță se înțelege "faptul de se distinge, de a se remarca" sau "trăsătura de a fi important, însemnat (care face evident"). H. P. Grice a folosit însă acest cuvînt într-o construcție sintagmatică destinată unei teorii pragmatice de inspirație filozofică. El a considerat că, între maximele care întemeiază principiul cooperativ, ce presupune colaborarea dintre indivizi și asigură coerența în continuitatea discursivă, există și o maximă a relevanței, care solicită ca orice intervenție într-un schimb verbal să
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
coreleze cu celelalte și să fie legată de tema în discuție. Ulterior, în 1986, D. Sperber și D. Wilson au formulat principiul relevanței, ca substitut al tuturor maximelor lui H. P. Grice, considerat ca suficient pentru a realiza o teorie pragmatică explicativă, bazată pe ideea că, în comunicare, locutorii acordă atenție numai informației relevante (remarcabile prin importanță sau prin atenția acordată) și asigură astfel coerența conversației. Atunci cînd cineva introduce în conversație o propoziție pe o temă nouă, el este întîmpinat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care se adaugă ceva nou în legătură cu tema, avînd astfel rolul principal din perspectiva comunicării la nivelul enunțului. Din punct de vedere gramatical, rema corespunde grupului verbal alcătuit din verb împreună cu determinarea completivă și/sau circumstanțială, iar, din punct de vedere pragmatic și informativ, este elementul de bază al propoziției, ca nucleu al comunicării. V. coerență, enunț, predicație, rematizare, temă. MOESCHLER - REBOUL 1994; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMAN 2008. RN REPARAȚIE. În analiza conversației
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
construiesc prin consens reprezentări constituind memoria identității sociale, și un sistem periferic, unde se realizează "categorizările" ce permit reprezentările care se ancorează în realitatea momentului, ca grilă a decriptării situațiilor sociale. Alte reevaluări a avut noțiunea "reprezentare" în lucrările de pragmatică, între care atribuirea accepțiunilor de interpretare a enunțurilor de către subiect sau de referire la cunoașterea comună deținută de interlocutori care le face posibilă înțelegerea reciprocă. A n a l i z a d i s c u r s u
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fost cultivată spre sfîrșitul secolului al XIX-lea, retorica nu a fost totuși uitată, fiind reactivată, pe principii noi, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, prin valorificarea ei în teoriile argumentative, în lingvistica discursului și în lingvistica pragmatică, precum și în alte discipline sau direcții de cercetare. În tradiția pledoariilor din perioada clasică a Greciei antice, retorica reprezenta un ghid al alcătuirii discursului cu finalitate persuasivă, făcînd o analiză a mijloacelor ce puteau fi folosite pentru a comunica în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Școala de la Geneva dezvoltă modelul ierarhic alcătuit din cinci unități distincte: interacțiunea, secvența, schimbul, intervenția și actul de vorbire. Schimbul de replici se află la mijlocul structurii ierarhice, în care interacțiunea este unitatea superioară, iar actul de vorbire, în accepțiunea sa pragmatică tradițională, este unitatea de bază a edificiului conversațional. Datorită acestei poziționări, schimbul este atît o unitate componentă a secvenței și, implicit, a interacțiunii, cît și unitate superioară intervenției și actului de vorbire. Lucrările recente oferă o structură modulară în care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
analizei conversaționale termenul secvență este încadrat în structura ierarhică alcătuită de școala de la Geneva și reprezintă unitatea intermediară dintre interacțiune și schimb. Secvența se definește ca fiind un ansamblu de schimburi ce se caracterizează printr-o coerență semantică și/sau pragmatică accentuată. Această caracteristică a tematicii unitare a secvenței a determinat analiștii să o considere, alături de interacțiune, ca parte a modulului referențial. Modulul referențial, în cele mai recente studii, cuprinde unitățile superioare ale modulului conversațional, unitățile inferioare (schimbul, intervenția și actul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
evantai tipologic de discursuri posibile, în vreme ce nivelul narativ al semanticii este spațiul restricțiilor impuse de regulile combinatorii, unde se decide parțial tipul de discurs ce urmează a fi produs. În interiorul celei mai recente ramuri a semioticii, s-a inițiat semantica pragmatică orientată spre determinarea semnificatului discursiv și interpretării textuale care apar în uz prin actualizarea elementelor limbii. Principiile de funcționare ale unei astfel de semantici sînt însă aproape în totalitate inspirate din cercetările semantice anterioare, cu alte orientări, avînd în plus
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
imputat deformările pe care le-a cunoscut în anumite momente gîndirea filozofică. Sofismele au rămas unele dintre structurile formale privilegiate ale discursului atunci cînd acesta este alcătuit cu un anumit scop și, de aceea, sînt deseori activate pentru susținerea laturilor pragmatice ale enunțurilor. Ca atare, limbajul oratoric, juridic, politic sau religios, recurge deseori la sofism, prin alegerea premiselor favorabile și considerate deja demonstrate sau cu valoare axiomatică, deși în realitate lucrurile nu se prezintă astfel, precum și prin ierarhizări favorizante ale premiselor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vorbire distincte, precum adverbe, substantive în vocativ, conjuncții, interjecții, propoziții sau fraze: în fine, domnule, măi dragă, frate, deci, știi, mă rog, mă-nțelegi etc. Astfel de structuri, private de o finalitate comunicativă, care nu antrenează valențele noționale, expresive ori pragmatice ale componentelor, nu se justifică din punct de vedere funcțional în cadrul enunțului, motiv pentru care le încadrăm în categoria stereotipiilor afuncționale. Fără a epuiza problema stereotipiilor în limbă, se constată că se pot identifica atribute multiple ale fenomenului în discuție
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acordului în situațiile în care funcția de subiect se realizează în propozițiile non-finite cu centrul verbal concretizat în verbe la moduri nepersonale, gerunziul, infinitivul sau participiul. O altă trăsătură a subiectului este sesizată în studiile care pun accent pe componenta pragmatică a limbii și pe relația acesteia cu gîndirea, ținîndu-se cont de legătura dintre judecată și propoziție, ca atare, subiectul este considerat termenul cunoscut, dat, ceea ce este vechi în propoziție, tema despre care se comunică ceva prin intermediul remei (predicatul). Dacă în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
logic, iar această situație a oferit sugestia distingerii și a altor tipuri de subiect, din perspectiva analizei comunicării, a a n a l i z e i d i s c u r s u l u i și a pragmaticii. În secolul al XIX-lea, s-a introdus denumirea subiect psihologic pentru a identifica elementul enunțului care, deși nu prezintă trăsături morfosintactice caracteristice subiectului (acordul cu verbul, de exemplu), se poate considera ca un element aluziv al temei enunțate, al
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursiv să execute operații deosebite, codarea pentru primul, decodarea pentru al doilea, acestea producînd inferențe ce nu sînt mereu identice. Pe de altă parte, prin recunoașterea a două dimensiuni distincte ale discursului, se produce distincția dintre subiectul cognitiv și subiectul pragmatic. V. actant, emițător, interlocutor, locutor, polifonie, receptor. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; GA 2005. RN SUBIECTIVITATE. Folosirea limbii este în mod necesar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nivelul discursului prin mărci specifice, ce fac referire la persoana vorbitorului, manifestîndu-se în discurs prin forme diverse și în grade variabile. Dacă raportul dintre subiectivitate și limbaj interesează cu precădere filozofia limbajului, studiul unităților de limbă care actualizează subiectivitatea revine pragmaticii și analizei discursului. Asocierea noțiunii de "subiectivitate" cu aceea de "limbaj" s-a făcut treptat, statutul lingvistic al acesteia datorîndu-se lui E. Benveniste. M. Bréal observa, încă din 1897, existența unui element subiectiv al limbii, dintr-o perspectivă semantică. Mai
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și de "subiectivitate". Într-o primă corelație, cea de personalitate, persoana întîi și a doua se opun persoanei a treia, numită non-persoană, în virtutea absenței acesteia din spațiul dialogului; o a doua corelație, cea de subiectivitate, permite evidențierea rolului enunțiativ și pragmatic al persoanei întîi - persoana subiectivă, de persoana a doua - persoana non-subiectivă. O dezvoltare importantă a problematicii subiectivității în limbă o reprezintă teoria subiectivemelor propusă de C. Kerbrat-Orecchioni, în 1980, care inventariază și descrie principalele mărci prin care se manifestă subiectivitatea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care este implicat în semantismul sau în cadrul sintactic al frazei respective. Astfel, în cazul limbii române, deseori subiectul de persoana a treia este absent în limitele unei propoziții, dar este recuperabil din contextul anterior (prin urmare, din cadrul sintactic). În cercetarea pragmatică a enunțului, s-a constatat posibilitatea disocierii între două niveluri de sens: 1) un sens literal, care este produsul instanțelor referențiale și argumentative și 2) diverse efecte de sens sau subînțelesuri, pe care locutorul le lasă a fi înțelese. Dar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
semantic care poate fi o disciplină, o știintă, o tehnică, adică întotdeauna dintr-un domeniu specializat). Aceste condiții nu se manifestă omogen în toate științele și acest fapt creează diverse probleme atît pentru specialiști, cît și pentru nespecialiști. Din perspectivă pragmatică, termenii și cuvintele diferă în funcție de emițător (specialist în grade diferite), de destinatari (care au întotdeauna ca scop achiziția de noi cunoștințe) și de tipul de discurs, care, în funcție de tipul de specializare, poate fi un discurs strict specializat, didactic sau discurs
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un text este un produs al cărui destin interpretativ trebuie să facă parte din propriul său mecanism generativ. Abordarea din perspectivă semiotică a textului a presupus trei direcții de investigare, distribuite la cele trei niveluri ale semiozei: sintactic, semantic și pragmatic. Ipostaza sintactică a textului are drept premisă ideea că obiectul-text este un construct abstract, în care interesează modul de funcționare a unui sistem relațional imanent, independent de condițiile extralingvistice și de factorii implicați în producere sau receptare și, în mare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
exilarea desemnării, semnificației și sensului). Ca atare, glisarea spre palierul semantic al cercetării se probează și la nivel terminologic, prin confuzia dintre coeziune și coerență, ultimul termen fiind inițial rezervat pentru desemnarea celeilalte dimensiuni a textului, semantică, pentru unele orientări, pragmatică pentru altele. De exemplu, la R. A. de Beaugrand și W. U. Dressler coerența nu are numai accepția de proprietate semantico-cognitivă a textului, materializată în relații de cauzalitate, de referință, de timp etc., ci semnifică și mijlocul sintactic de constituire a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se poate deduce că accentul pus pe interpretare deplasează sfera de interes a cercetărilor de la stabilirea mecanismelor de structurare, de producere a unor unități funcționale, concrete (texte), la recompunerea unor virtualități imanente ori inedite, inefabile, în esență (sensurile semantic și pragmatic ale textului). Investigarea dimensiunii pragmatice a textului a dus la identificarea funcțiilor prin depășirea cadrului lingvistic și prin integrarea lui în procesul mai larg al comunicării, în care sînt antrenate situația, contextul, participanții, adică factorii care stau la baza generării
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pus pe interpretare deplasează sfera de interes a cercetărilor de la stabilirea mecanismelor de structurare, de producere a unor unități funcționale, concrete (texte), la recompunerea unor virtualități imanente ori inedite, inefabile, în esență (sensurile semantic și pragmatic ale textului). Investigarea dimensiunii pragmatice a textului a dus la identificarea funcțiilor prin depășirea cadrului lingvistic și prin integrarea lui în procesul mai larg al comunicării, în care sînt antrenate situația, contextul, participanții, adică factorii care stau la baza generării unui sens dinamic, viu, în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]