4,647 matches
-
au poate ceva mai mulți cercei în urechi și, sprâncene și vorbesc franțuzește (basarabenii sunt francofoni doar din oficiu). Mă strecor cu dificultate, încercând să-mi găsesc o poziție mai avantajoasă lângă un ciorchine de tineri cocoțați într-un echilibru precar pe muchia unui havuz plin cu apă. Sonorizare foarte puternică, asurzitoare. Vedeta, cu chitara în mâini, este practic obnubilată de fâșiile de lumină care invadează scena în jerbe multicolore, asemenea unui OZN înainte de zbor. Renunț prea curând să mai „savurez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care le descriam erau prea brutale, apoi îmi extrăgeam propriile aprehensiuni din ceea ce scriam și, totodată, sub acoperirea unor evenimente mai plăcute - pentru „îmbrobodirea” cititorului -, mai făceam un pas spre o zonă primejdioasă. Când descrii într-o scrisoare o persoană precară din punct de vedere psihic, nu reușești să-ți stăpânești mintea, impulsurile involuntare, astfel încât - inevitabil - un asemenea roman reflectă o gândire deraiată. Eu nu m-am considerat niciodată reprezentativ pentru un stil literar bine definit. A fost o simplă coincidență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe vechiul său amic S. Damian, aflat la Heidelberg, că acesta „răscolește trecutul” și-și asumă unele vini literare. (În ultima discuție pe care am avut-o cu bunul prieten al Ninei Cassian, în primii ani după revoluție, deplângând starea precară a literelor, „Croh” lasă să lunece o remarcă nostalgică față de cultura și literatura din epoca comunistă. La iritata mea replică cum că, în ciuda stării dificile a literaturii post-decembriste, ea nu putea fi totuși comparată cu „mizeria culturii trecute, comuniste”, „Croh
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și „în jos”, mă îngrozesc de nepăsarea mea sinucigașă, cum i-am spus, de „inconștiența” insistentă, fixă, rigidă a acelui tinerel ce-și închipuia nu numai că poate crea artă majoră, fiind în posesia unor date intelectuale și culturale insuficiente, precar provinciale, dar, mai ales - mai ales! - aflat într-un regim, sistem politic extremist de stânga, dușman tradiției culturale de vârf, dar și al creației veritabile în orice domeniu, științific, literar sau artistic. Mi-am afundat obrazul în paginile proaspăt tipărite
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
neluând în „calcul” „îmbolnăvirea lui psihică” paranoia sa. De altfel, cine a bănuit-o, cine a prevăzut-o?! Sigur, scepticii, de care am mai vorbit la modul generic, aveau rezerve față de el la modul „firesc”, adică dispreț față de instrucția sa precară, mefiență față de trecutul său de „dur” (fost general de securitate în timpul brutal al colectivizării, șef al culturii, fără nuanțe!Ă, mefiență, neîncredere ca față de orice șef comunist, față de „orice” dictator, instalat cu ajutorul armatei fals de eliberare sovietice și care diriguie
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
actul meu de „răzvrătire”, ce era, în fapt, unul de eliberare; și nu numai de eliberare socială, dar mai ales creatoare și s-a văzut asta iute: aflat într-o situație de marginal extrem, de „lepros social”, cu mijloace extrem de precare materiale, fără locuință etc., între anii ’72 și ’74, am scris două dintre romanele mele cele mai dense, mai originale: Îngerul de gips și Bunavestire. Or, ce semn mai categoric, mai clar, al libertății poate exista mai acut decât creația
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în Israel, din care patruzeci și trei de civili, câteva mii de persoane deplasate și cinci miliarde de dolari pierderi economice. Din fericire, compasiunea telespectatorilor francezi nu s-a împărțit proporțional cu pierderile, ci în funcție de afinități și apartenențe, în ciuda foarte precarului echilibru al micului ecran, și a formulei "deplângem victimele înregistrate de ambele părți". Libanezul din Paris s-a plâns de evidenta părtinire proisraeliană a mass-mediei noastre, iar membrul CRIF* de antisemitismul ei nu mai puțin evident. Și fiecare a zapat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un bun antrenament pentru jocul de șah. Millet-ul otoman le-a dat multă vreme un statut secular, iar tribunalele ecleziastice din comunități mai tranșează și acum, prin intermediul banilor, chestiuni ținând de căsătorie, de succesiune ori de proprietate. Vechea dhimmitute acest precar echilibru între umilință și protecție inventat pentru ei de un islam ostil sau neîncrezător (dar incomparabil mai tolerant și mai puțin sângeros decât a fost creștinătatea pentru evrei și mahomedani) i-a obligat să urmeze o bună școală, cea a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un ochi de fachir birman, malurile misterioase ale Senei la Nogent. Totul trece, sfârșește prin a agasa și șterge urmele, dar dulapurile normande, obiectele de pe marginea șemineului, ascuțitorile de creioane și mapele de birou ceva mai puțin ca restul. Omul precar are toată dreptatea să mizeze pe aceste mici patrii de tufe de trandafiri, de pendule și de fotolii Louis-Philippe când vor să lase o urmă a trecerii lor prin viață: atunci când descendenții își vor fi pierdut obișnuința de a deschide
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Valea Frumoasei (1938) și Ostrovul lupilor (1941). În 1944 Anii de ucenicie. VI Pe marginea romanului Șoimii (în fapt, un poem eroico-romantic), N. Iorga scria că autorului îi lipsește "cetirea trebuitoare"; altfel spus, perspectiva istorică a narațiunii din 1904 era precară. Imputare aplicabilă, de altfel, și istorisirii Vremuri de bejenie (1907), ca și romanului Neamul Șoimăreștilor (1915). La maturitate, un Sadoveanu atent apelează metodic la documente; cu cinci ani înainte de romanul Nunta domniței Ruxanda (publicat în 1932) adunase informații și date
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Nu putem nega, deși era tânăr, un copil intrat în adolescență, că n-a încercat să citească puțină literatură marxist leninistă. Cât a înțeles din ce a frunzărit prin atelierul de cizmărie al meșterului Olteanu este altceva. Cu toate că avea studii precare, la limita permisă, totuși, Nicolae Ceaușescu a fost un tânăr ambițios, cu o inteligență nativă, specifică omului de la țară. Legendarele sale isprăvi, cu implicările în procesele de la București și Craiova ale greviștilor de la Uzinele ”Grivița” nu pot constitui mărturii plauzibile
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în toamna anului 1942 când războiul era în plină desfășurare. Mama a rămas acasă la Ruseni, dar nu singură, ci însărcinată cu mine, astfel încât în vara anului 1943 am apărut eu pe lume supraviețuind deși condițiile de asistență medicală erau precare. Singură fiind cu mine micuț, mama a fost nevoită să părăsească gospodăria din Ruseni, instalându-se la Edineț la mama și surorile ei mai mari. Vești de pe front din partea tatei nu soseau, așa că mama și cu mine în brațe, am
O FAMILIE VICTIMĂ A STALINISMULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Constantin Rusanovski () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1709]
-
trebuie pornit, dacă vrem să înțelegem acțiunile Rusiei față de România în acești ani. În ceea ce privește ajutorul pe care armata rusă, prezentă pe frontul românesc, era chemată să-l dea României, este un fapt arhicunoscut că el a fost mai mult decât precar. Pentru a înțelege de ce ? s-a întâmplat acest lucru, trebuie să avem în vedere comandamentele majore ale politicii externe ruse, și anume: 1) Rusia nu avea nici un interes în constituirea unui stat puternic la gurile Dunării și în Carpați, care
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
era liniște deplină, Înarmați cu un topor am dat asaltul asupra paltinului. N-au trecut nici zece minute și slujitorii poliției au fost pe noi. Pentru aplanarea situației conflictuale a intervenit tot “proprietarul”. Le-a explicat celor doi polițiști situația precară În care locuiam și “mai dau eu, mai lași tu” am ajuns la doborârea copacului. L-am făcut bucățele și l-am depozitat la subsol. Puse pe foc, lemnele verzi emanau un fum insuportabil, cu tot petrolul cu care le
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
prețios, cel mai performant pe care-l avem la dispoziție pentru a atinge starea de deplinătate, de zeitate. Poezia este prezența/ coborârea zeității în cuvânt. Ce slogan aș alege? Aș spune exact ce cred, ceva cam așa: Ocoliți-mă, aceste precare încercări sunt doar ale mele, sunt de unică folosință, nu merită să se obosească alții cu ele. Nu aveți de ce să mă urmați. Eu înaintez pe bâjbâite, legat la ochi, ca o cârtiță și drumul nu duce într-un luminiș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
orală nu a mai fost posibilă. Nu înseamnă că sunt mizantrop, îmi place omul, acest animal fără pene (Platon), dar omul e făcut să-și trădeze natura adevărată și aleargă orbit după simulacre. E orfan în ființa lui actuală, e precar și suspină după împlinire. A fi lucid înseamnă a citi în natură și în cărțile maeștrilor semnele vremurilor, iar vremea nu are început și sfârșit. Mi-e milă de oamenii care cred că au o experiență infailibilă, dedusă din scurta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Occident, și o majoritate de 90%, care nu pare a înțelege că libertatea e în fiecare din noi (nu în condiționări externe), iar carierele și locurile de muncă sunt numai fructul eforturilor personale. Se dă vina pe școală, pe nivelul precar de cunoștințe cu care studenții vin din liceu etc. Tocmai existența celor 10% foarte buni, care vor putea, la finalul studiilor, să predea într-o universitate sau să lucreze într-un colectiv de cercetare, e o dovadă că nu numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
român, de la care a primit mai puțin decât i-a dat. În rest, rămânem iremediabil poeți... Cred că publicitatea literară a devenit enervant de agresivă, ajungând să pună probleme reale criticii autentice. De asemenea, remarc ușurința cu care indivizi destul de precari intelectualicește formulează, în deplină impunitate critică, verdicte cu privire la probleme care le depășesc nivelul de pregătire Mai are literatura română cititori? Cât de pregătit este cititorul de azi ca să intre în dialog cu literatura momentului? Cât rău/ bine face școala de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
epuizat resursele. Care sunt elementele toxice din climatul literar românesc? Care ar fi căile de vindecare? Cred că publicitatea literară a devenit enervant de agresivă, ajungând să pună probleme reale criticii autentice. De asemenea, remarc ușurința cu care indivizi destul de precari intelectualicește formulează, în deplină impunitate critică, verdicte cu privire la probleme care le depășesc nivelul de pregătire. Ușurința cu care sunt călcate în picioare eforturi oneste sau, dimpotrivă, sunt umflate reputații nemeritate mă lasă uneori perplex. Dau un exemplu personal, iertată fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
1683-1750), în Scrisoare către același din Bender (baronul de Göertz) din 31 ianuarie 1713, face cunoscute efectivele militare în această campanie: armata rusă („moscovită”) avea cel mult 60.000-70.000 de oameni, „care sunt foarte obosiți și într-o stare precară”. Forțele combatante în tabăra turcă erau: 84.000 care reprezentau infanteria (din care 40.000 ieniceri, 10.000 gebegii?, 8.000 topcii (artileriști), 20.000 arnăuți) și 62.000 turci, 10.000 bosnieci, turcmeni sau turci; au mai participat 30
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de apărare a armatelor rusești, provocând pierderi de vieți omenești, iar tătarii au prădat mijloace de transport cu bunuri. Alte lucruri au fost abandonate, din cauza lipsei cailor, care în număr mare au fost uciși ori au pierit de foame. Situația precară a trupelor aliate s-a înrăutățit și mai mult, datorită lipsei ajutorului promis de Constantin Brâncoveanu, domnul Țării Românești, și a neintervenției armatelor polone, pe care țarul scontase. Însuși țarul era în pericol să fie luat prizonier. Se pare că
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
locuri pustii, cuiburi de tătari și tâlhari... etc. Las acestea la bunătatea și caritatea Sf. Congregații”. Într-un Raport către cardinalul Congregației (10 iulie 1682, Bacău), misionarul Vitto Piluzzio, care se afla din nou în trecere prin Huși, constata starea precară a bisericilor în general. El descria biserica din Huși, construită „de lemn, cu două clopote, un altar, o vie părăginită: acolo erau patruzeci de case”. Situația relatată de misionar era considerată alarmantă: „Acum aud că mulți oameni fug. Nu e
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
sublinia că Războiul pentru Independență a contribuit la ridicarea conștiinței națiunii române libere, care și-a verificat „pe câmpul de luptă virtuțiile morale”, a creat o stare de spirit capabilă „de elanuri viitoare”. În marșuri lungi și grele, pe drumuri precare și întroienite ale Bulgariei, în iarna anilor 1877-1878, ostașii români au făcut din plin dovada calităților unor combatanți de elită. Ostașii noștri, ca odinioară oștenii lui Ștefan cel Mare, au impresionat, prin comportarea lor, opinia publică europeană. Un ofițer străin
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Bolivian, orientat mai degrabă către Moscova decât către Havana, lipsa de contacte cu Manila (Havana), și nu cred că Che se referea doar la contactele radio numărul redus de "guerilleros" doar 47 în fața unei armate de cca. 2000 militari starea precară a echipamentelor și a mijloacelor de subzistență, condițiile dificile de teren munți, mlaștini, junglă tropicală... Che și camarazii săi au fost prinși la 8 octombrie 1967 după un atac de 3 ore din partea unor forțe superioare ca număr și dotare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
după boala de care sufereau, ci și după criterii sociale. În adevăr, în același dosar, găsim, ca răspuns la cererea unor oameni simpli, rezoluții prin care aceștia erau îndrumați către ospiciile de la Neamț și Golia, unde condițiile materiale erau atunci precare. Este evident că, la mijlocul secolului trecut, asistența psihiatrică nu se limita numai la ospicii: alienații erau primiți și la alte mănăstiri. O caracteristică remarcabilă a asistenței psihiatrice de mănăstire a fost rolul ei de protejare a bolnavului. Acesta constituie elementul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]