3,446 matches
-
revistă principiile de bază după care trebuie să se ghideze cel puțin teoretic orice proces de negociere am remarcat că mare parte dintre acestea se aplică, se regăsesc și în criză israeliano-palestiniană; astfel, având în vedere că "negocierea pornește de la presupunerea că cel puțin una dintre părți vrea să modifice starea de fapt și apreciază că există posibilitatea realizării unei înțelegeri reciproc convenabile", în cazul conflictului pe care-l analizăm atât israelienii, cât și palestinienii și-au exprimat frecvent, formal și
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
un străin le-ar crede veritabile. Acest termen grecesc este similar utilizării expresiei "a spune minciuni" de către anumite comunități de negri din Statele Unite ca sinonim pentru "a duce cu preșul", adică "făcîndu-se înțeles într-un mod indirect și spiritual", cu presupunerea că răspunsul va fi pe măsură (Abrahams 1974:258). A minți este pentru oameni un obicei care durează de multă vreme și nu o lamentabilă inovație de ultimă oră. Se găsesc o mulțime de minciuni în poveștile spuse de Homer
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în sprijinul afirmației de mai sus (cf. Bok 1978:18-19; Johnson 1963:362), însă, în mod sigur, ea se potrivește cu viziunea noastră sociologică asupra condițiilor necesare unei vieți sociale armonioase. Însă ne putem simți tentați să punem la îndoială presupunerea lui Sir Thomas că diavolii nu se mint unul pe altul; dacă aceștia ar fi asemenea oamenilor, este de crezut nu numai că și-ar minți neîncetat victimele, ci s-ar păcăli și între ei din cînd în cînd. S-
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ei presupun că și interlocutorii lor sînt dispuși să coopereze, și că unul dintre principiile pe care le respectă (inclus de Grice în categoria calității) este " Nu spune ceea ce știi că nu e adevărat". Paley (1825:123) vorbea despre această presupunere ca fiind de fapt o promisiune tacită, în timp ce, înaintea lui, Grotius (1925:613-614) o considera "obligația reciprocă pe care oamenii au instituit-o atunci cînd au început să se folosească de limbaj și de alte semne asemănătoare". Minciunile au de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
același mod, un individ care este sincer în majoritatea timpului poate avea mai mult succes dacă încearcă să mintă decît un altul care n-ar avea obiceiul de a spune adevărul. Însă, dacă un mincinos se bazează prea mult pe presupunerea că va fi crezut, și se străduiește mai puțin să-și mențină reputația de persoană sinceră, își va pierde repede credibilitatea și nu va mai reuși să ducă de nas pe nimeni. "Călătoria gratuită" se va încheia. Acest lucru i
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cu care te-ai căsătorit decît atitudinea înșelătoare a unui diplomat sau a unui agent dublu". Deși s-ar putea ca Ekman să aibă dreptate cînd caută semne ale unui comportament mincinos în atitudinea celorlalți, el greșește cu siguranță în presupunerea sa că publicului i-ar fi greu să-și dea seama de neadevărul existent în ceea ce i se spune, în cazul în care mincinosul are un statut clar în ochii societății, fiind diplomat, pacient sau orice altceva. Cînd ascultăm afirmațiile
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
rugat colegii ca în eforturile lor de a cîștiga sprijinul electoratului, să se bazeze mai puțin pe ceea ce el a numit în mod diplomatic "gimnastica semanticii". Două afirmații făcute de către liderul Partidului Liberal în timpul campaniei electorale australiene din 1993 confirmă presupunerea că în astfel de situații se spun minciuni. La începutul campaniei, John Hewson și-a exprimat speranța ca minciunile să nu-și facă apariția; după alegeri, a explicat insuccesul partidului său zicînd: "Am fost prea cinstit". În parlament, cerințele sînt
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
moral și unul metodic. Ne imaginăm că persoanele suspecte vor minți pentru a-și ascunde vina, însă de asemenea presupunem că un interogatoriu viclean ar putea dezvălui adevărul pe care cineva nu vrea sau nu poate să-l spună. Aceeași presupunere metodologică este făcută de către angajații de rînd (Reamer 1982:228) și cel puțin de către unii etnografi. Confruntarea mentală între suspecți și poliție trece dincolo de ușile închise, însă se vede cum aceleași atitudini de neîncredere inundă tribunalele. Aici ne imaginăm că
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cum aceleași atitudini de neîncredere inundă tribunalele. Aici ne imaginăm că acuzații vor prefera să mintă pentru a nu fi condamnați. Procedurile legale din întreaga lume încearcă să surprindă momentele în care anumite afirmații aduse drept probe sînt false, cu presupunerea că, în general, afirmațiile false sînt făcute cu intenția de a induce în eroare. Tribunalele se disting de alte locuri publice prin utilizarea frecventă a procedurilor formale menite să sublinieze obligativitatea sincerității. În tribunale se poate aplica cel mai bine
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în gura mare de către vînzători scot în evidență avantaje ale mărfii care apar, în mod fraudulos sau nu, și în reclamele scrise. Totuși, numai prin vorbire se afirmă despre anumite bunuri că ar fi furate sau de contrabandă. Uneori, aceste presupuneri sînt corecte, însă nu întotdeauna. Klockars (1974:79) descrie modul în care un tonetar a vîndut mărfuri despre care a zis că sînt de furat, sperînd ca în acest fel clienții săi să creadă, în mod eronat, că au făcut
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dacă această din urmă atitudine se trage din experiența în clinică, în sălile de clasă sau din alte surse. Din păcate, el nu-și dezvăluie propria părere asupra subiectului. Un alt mod de a induce în eroare se bazează pe presupunerile făcute în timpul interpretării unor informații. Majoritatea schemelor de analiză în științele sociale implică presupuneri simpliste cu privire la modul în care oamenii gîndesc și acționează. Deseori, aceste presupuneri sînt considerate doar mijloace euristice, simplificări necesare datorită imensei complexități a lumii reale. Astfel
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
clasă sau din alte surse. Din păcate, el nu-și dezvăluie propria părere asupra subiectului. Un alt mod de a induce în eroare se bazează pe presupunerile făcute în timpul interpretării unor informații. Majoritatea schemelor de analiză în științele sociale implică presupuneri simpliste cu privire la modul în care oamenii gîndesc și acționează. Deseori, aceste presupuneri sînt considerate doar mijloace euristice, simplificări necesare datorită imensei complexități a lumii reale. Astfel, se presupune, în scopul unei analize, că anumite decizii sînt determinate de un grup
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
părere asupra subiectului. Un alt mod de a induce în eroare se bazează pe presupunerile făcute în timpul interpretării unor informații. Majoritatea schemelor de analiză în științele sociale implică presupuneri simpliste cu privire la modul în care oamenii gîndesc și acționează. Deseori, aceste presupuneri sînt considerate doar mijloace euristice, simplificări necesare datorită imensei complexități a lumii reale. Astfel, se presupune, în scopul unei analize, că anumite decizii sînt determinate de un grup de "factori", iar efectele acestora acționează în mod liniar și aditiv. Știm
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
doar mijloace euristice, simplificări necesare datorită imensei complexități a lumii reale. Astfel, se presupune, în scopul unei analize, că anumite decizii sînt determinate de un grup de "factori", iar efectele acestora acționează în mod liniar și aditiv. Știm că aceste presupuneri sînt doar aproximări ale adevărului, însă ele ne ajută să obținem rezultate care, fie ele numai în parte veritabile, sînt mai bune decît lipsa oricărui rezultat. Ele sînt cele mai precise aproximări pe care le putem avea și ne putem
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pe care le putem avea și ne putem da seama și în ce măsură se apropie de adevăr. Nimeni nu va fi înșelat, deși s-ar putea să ne lăsăm induși în eroare dacă uităm că rezultatele sînt doar aproximări. Totuși, dacă presupunerile euristice sînt incompatibile cu ceea ce observăm în jurul nostru, în lumea reală, și dacă practicanții se agață de aceste presupuneri în ciuda incompatibilității deja demonstrate, se poate considera că înșelătoria e prezentă. De exemplu, Wolozin (1974) susține că Omul Economic a devenit
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fi înșelat, deși s-ar putea să ne lăsăm induși în eroare dacă uităm că rezultatele sînt doar aproximări. Totuși, dacă presupunerile euristice sînt incompatibile cu ceea ce observăm în jurul nostru, în lumea reală, și dacă practicanții se agață de aceste presupuneri în ciuda incompatibilității deja demonstrate, se poate considera că înșelătoria e prezentă. De exemplu, Wolozin (1974) susține că Omul Economic a devenit "marea minciună". Însă în toate situațiile ar trebui să ne punem întrebarea cine este cel păcălit, sociologii care cred
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu același lucru s-ar întîmpla în societatea malgașă, unde oamenii "se așteaptă ca răspunsul care li se dă să nu fie pe deplin satisfăcător" (Keenan 1976:70). Keenan leagă această atitudine de anumite caracteristici ale populației malgașe, însă aceeași presupunere este sugerată și într-un vers din cîntecul lui Rudyard Kipling (1965:251) despre contrabandă: "Acela care nu pune nici o întrebare nu va fi mințit". Trivers (1985:395) își începe capitolul despre "Înșelătorie și autoamăgire" din cartea sa Social Evolution
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că, dacă nu au acest scop, cel puțin ar trebui să-l aibă. Într-adevăr, primele scrieri ale lui Habermas (1970) par să sugereze acest lucru. Argumentele prezentate în capitolele precedente ar fi trebuit să submineze orice încredere în prima presupunere existențială; ne vom opri la a doua, cea normativă, mai tîrziu, în capitolul 11. Unii autori, în special Marshal McLuhan (1962) au pus în contrast restricțiile asupra transmiterii cunoștințelor care, se spune, au caracterizat cel puțin etapele inițiale ale dezvoltării
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în timp ce în afara acestui context nesinceritatea se poate îndrepta și asupra necunoscuților. O altă diferență este faptul că într-un joc toți participanții știu că e posibil să apară și minciuni, pe cînd în viața reală se pornește mai degrabă de la presupunerea că va exista sinceritate și autenticitate. O altă diferență observată de către DePaulo și Jordan (1982:169) este că "în majoritatea jocurilor este cunoscut scopul nesincerității". Prin aceasta ei vor să spună că, de exemplu, în jocul cu nasturele, scopul nesincerității
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de atunci? Ne-am confrunta în acest caz cu situația în care Reagan, prin afirmația că nu știa nimic, se alătura înșelătoriei pusă la cale de Poindexter și ceilalți. Singura scuză pe care ar avea-o în această împrejurare este presupunerea oarecum improbabilă, însă nu imposibilă, că nu și-a dat seama de semnificația atribuită de public afirmației sale. Însă această presupunere implică faptul că Reagan nu trebuia crezut, indiferent ce ar fi spus. Contrastul dintre Reagan, Washington și Nixon, menționat
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
înșelătoriei pusă la cale de Poindexter și ceilalți. Singura scuză pe care ar avea-o în această împrejurare este presupunerea oarecum improbabilă, însă nu imposibilă, că nu și-a dat seama de semnificația atribuită de public afirmației sale. Însă această presupunere implică faptul că Reagan nu trebuia crezut, indiferent ce ar fi spus. Contrastul dintre Reagan, Washington și Nixon, menționat în capitolul 2, ar fi în acest caz confirmat. Experiența generală asupra situațiilor în care minciunile sînt de așteptat, deși uneori
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
răspuns adevărat lui A. El spune: "Mă duc la X", fiind convins că A va interpreta greșit mesajul, dîndu-i înțelesul: "Nu mă duc la X; vreau doar să te păcălesc spunîndu-ți că mă voi duce într-acolo". Această alternare a presupunerilor constituie baza unei glume evreiești tradiționale, prezentată de Freud (1960:115) ca paradigmă a ceea ce el numea subclasa sceptică a glumelor tendențioase. În relatarea lui Freud: Doi evrei se întîlnesc într-o gară din Galiția. Unde mergi? întreabă primul. La
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cu privire la sinceritate. De exemplu, puțin mai devreme, în acest capitol am menționat faptul că anumite mame din Nottingham considerau că tolerarea fanteziei copilului are ca rezultat o atitudine nesinceră a acestuia la maturitate. Ar fi util de aflat dacă aceasta presupunere este adevărată. LIMBAJUL Succesul în a spune minciuni depinde în mare parte de exploatarea posibilităților oferite de limbaj. Refuzul de a numi un hîrleț nu este neapărat o încercare de a păcăli, însă dacă substituim unei expresii o alta care
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
există o anume tensiune care, dacă ar fi vizibilă, l-ar da de gol" (Moore 1955; cf. Lykken 1984:484). Tehnologia depistării minciunilor, exemplificată de aparatele de detectat minciuni (Gale 1988) și aparatele care analizează tonalitatea vocii, se bazează pe presupunerea că anumite procese fiziologice, inclusiv conductibilitatea electrică a pielii, nu pot fi controlate conștient, însă prezintă modificări atunci cînd o persoană este nesinceră. Această presupunere rămîne de studiat în amănunt, mai ales datorită faptului că există un număr mare de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
aparatele de detectat minciuni (Gale 1988) și aparatele care analizează tonalitatea vocii, se bazează pe presupunerea că anumite procese fiziologice, inclusiv conductibilitatea electrică a pielii, nu pot fi controlate conștient, însă prezintă modificări atunci cînd o persoană este nesinceră. Această presupunere rămîne de studiat în amănunt, mai ales datorită faptului că există un număr mare de erori (persoane inocente considerate vinovate) ale aparatelor de testat minciuni. După cum s-a exprimat un ziarist, "singurele persoane care pot fi sigure că vor trece
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]