5,478 matches
-
Price și pe oamenii lui și să se ofere să-i ajute. Parașutele aterizaseră În spatele unui vechi sistem de tranșee. Pierzîndu-și cumpătul, englezii alergau În toate direcțiile. Price se urcă pe parapetul unei redute de pămînt și făcu semn cu pușca, furios. Unul dintre oameni alunecă Într-un canal puțin adînc și făcu cercuri În ierburile de apă, pe cînd ceilalți alergau pe zidurile de pămînt dintre orezării. În timp ce Tulloch se uita la ei cu disperare, Jim se ridică și intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ei nu vor primi asemenea ajutoare. Ascultă vocile furioase ale englezilor care se Întorceau din incursiunea lor În orezării. În ciuda tuturor eforturilor lor, puseseră mîna doar pe două containere de parașute. În timp ce locotenentul Price stătea de pază la poartă, cu pușca tremurîndu-i În mînă, ceilalți tîrau containerele În lagăr. Le curgea sudoarea de pe trupuri, pe mătasea roșie. Parașutele celelalte dispăruseră, șterpelite de sub nasul lui Price de locuitorii ascunși ai movilelor funerare. Mari cît niște bombe, containerele zăceau pe podea În biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
movilelor funerare. Mari cît niște bombe, containerele zăceau pe podea În biroul comandantului. Barmanul gol ședea călare pe ele, transpirația de pe fesele lui Întunecînd culoarea lor argintie, În timp ce soldatul de la Seaforth Highlander scoase conurile din cap, lovindu-le cu patul puștii. Bărbații desfăcură cutiile de carton, Încărcîndu-și brațele uscate de cutii cu carne și cafea, ciocolată și țigări. Locotenentul Price se Învîrtea În jurul lor, oasele umerilor lui clătinîndu-se ca niște castaniete. Era agitat și epuizat În același timp, dornic să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
s-a terminat războiul. — Nu știe să socotească. — Pare-se că s-a uitat bine. Pun pariu că s-a uitat bine. Se Învîrte În jur tot timpul. Băiete, ce-ai văzut În stadion? Price Îi aruncă o strîmbătură șmecheră. — Puști? Provizii? — Mai multe mașini, explică Jim. Cel puțin cinci Buickuri, două Cadillacuri și un Lincoln Zephyr. — Lasă mașinile! Te-ai născut Într-un garaj? Ce altceva ai mai văzut? — Doar o grămadă de covoare și mobile. — Haine de blană? interveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
peste parapetul din spate. — Jim ! Stai! Îi făcu semn Tulloch. Unde ai de gînd să pleci? — La Blocul G, domnule Tulloch... — GÎfîind, Jim se sprijini de aripa camionului care vibra. În ușa casei paznicilor, locotenentul Price strecura cartușe În Încărcătorul puștii, ca În ritualul unui bărbat care Își numără aurul secret. — Vreau să rezerv o cameră pentru părinții mei - s-ar putea să vină la Lunghua. Am să rezerv o cameră și pentru dumneata, domnule Tulloch. — Jim ... Jim... Tulloch Își puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
volan, În timp ce lăsa camionul În viteză să se bălăbănească și să se Îndepărteze de mijlocul drumului. Cauciucurile ajunseră la margine, stîrnind o furtună de praf și de frunze. Tulloch ședea pe locul pasagerului, lîngă vasul cu vin de orez, ținînd pușca pe geamul deschis. Lovi În capota șifonată, cînd apărură blocurile de apartamente din concesiunea franceză, printre copacii rupți de bombe. Cu toată imprudența cu care conducea locotenentul Price, Jim era bucuros că ambii bărbați erau atît de bine dispuși. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de perspectiva mai multor mărfuri americane de vîndut pe piața neagră din Shanghai. Totuși, alții ajunseseră la comori Înaintea lor. O jumătate de oră se Învîrtiră prin orezăriile pustii, fără să poată găsi un singur container parașutat. Price Își flutură pușca, amenințînd Întreaga lume de canale tăcute. Din fericire, furia lui Price se potoli repede. După ce reveniră la drumul spre Shanghai, locotenentul Îndreptă camionul spre trupul unui curier japonez, zăcînd lîngă motocicleta lui. Capul bărbatului mort explodase Într-un jet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o toană, locotenentul Price se Îndreptase pe un drum de pămînt care ducea spre stadion. Jim Îl auzi pe Tulloch protestînd, dar apoi vasul cu vin fu trecut peste volan. Depășiră În viteză primele cazemate de pămînt și șanțuri pentru puști care păzeau fostul cartier general japonez. Șiruri de șanțuri antitanc, surpate, traversau cîmpurile, pantele lor fiind pline de harnașamente și cutii de muniții. Jim stătea culcat pe balotul de mătase de parașută. Știuse tot timpul că vederea stadionului olimpic se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de locul de parcare, părăsiră drumul și se opriră Între două taluzuri ale unor tranșee antitanc. Price și Tulloch, amîndoi Îmbătați de vinul de orez, ieșiră din cabină. Își aprinseră țigări, uitîndu-se pofticioși la stadion. Price lovi marginea camionului cu pușca. Cu o voce batjocoritoare, strigă: — Shanghai, Jim... Doar un ocol, Jim, Îl asigură Tulloch amețit. O să căutăm o lădiță de whiskey și cîteva haine de blană pentru fetele din Nanking Road. — N-am văzut nici o haină de blană, domnule Tulloch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Price Îl Împinse pe Tulloch la o parte. — Mese de sufragerie? Crezi că am venit aici să luăm masa de prînz? Se uită la fațada stadionului, de parcă albeața ei răpciugoasă era o provocare la adresa pielii lui palide. Jim evită țeava puștii Îndreptată spre capul lui. — Erau bufete și dulapuri. — Dulapuri? se băgă Tulloch Între ei. Locotenente, asta ar putea fi ceva. — Bine... Price se calmă singur. Atinse arsurile de țigară de pe pieptul său, Într-un cod secret al durerii și amintirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu puști. Un chinez cu pieptul gol, cu o curea de pistol În talia pantalonilor săi negri, se strecură aplecat, conducînd un grup de hamali cu bîte de bambus. Erau urmăriți prin tunel de un pluton de soldați naționaliști, cu puștile ridicate În soarele puternic. Se opriră să tragă spre bărbații care fugeau, dînd drumul unei salve de gloanțe. Jim deschise ușa camionului și se urcă În cabina șoferului. La douăzeci de metri de la intrarea În tunel, Tulloch zăcea În praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lanternă care cerceta pămîntul. Aruncîndu-și bandajele, el sări gardul din jurul parcării și se aruncă În orezăria inundată din partea cealaltă a șoselei. Ofițerul chinez mai trase un ultim foc de pistol spre silueta lui Price, apoi Îngenunche la intrarea stadionului. Cu puștile ridicate, oamenii lui se apropiară de vehiculele ruginite. Ei considerau o datorie simbolică a face să dispară orice membru rănit al grupului de atac. Se Întoarseră și se retraseră În siguranța stadionului. Tulloch zăcea mort În soare, sîngele lui prelingîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Înarmați coborau parapetul, conduși de europeanul cu barbă și cu jacheta de piele a unui aviator. Jumătate din membrii grupului său de bandiți erau chinezi, unii dintre ei culi cu bețe alții În uniforme naționaliste și ale regimului marionetă, cu puști și harnașamente. Ceilalți erau europeni sau americani, purtînd tot felul de haine și curele de muniții, tocuri de pistoale și genți de muniții ale poliției din Shanghai, peste tunici chinezești. După trupurile lor uscate, Jim presupuse că majoritatea erau foști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Sperînd cumva să le atragă atenția europenilor, Jim arătă spre stadion: — Lincoln Zephyr - la Nantao, Buickuri, Cadillacuri albe... — Ce-i cu povestea asta despre Cadillacuri? Un bărbat mărunt, cu păr argintiu și o voce americană efeminată, veni spre camion, cu pușca atîrnată pe umăr. Nimeni nu-l asculta și el Își aprinsese o țigară ca să acopere lipsa reacției. Flacăra tremură În fața obrazului lui pudrat, descoperind o pereche de ochi familiari, cu o expresie pătrunzătoare, dar reținută. — Basie! Jim Își șterse sîngele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Basie, ai văzut explozia bombei atomice? Eu am văzut lumina de la Nagasaki de pe stadionul Nantao. — Zău, copile?... Basie se uită printre gene la Jim, uimit de vocea calmă a acestui băiat cu nasul Însîngerat. El luă o cîrpă de curățat pușca de pe pervazul geamului din spate și Îi șterse nasul lui Jim. — Ai văzut bomba atomică...? — Un minut Întreg, Basie. O lumină albă a acoperit Shanghai-ul, mai puternică decît soarele. Presupun că Dumnezeu a vrut să vadă totul. — Bănuiesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-i iau pe mama și pe tata În Jawa. M-am gîndit mult la asta. — E un vis frumos... Basie Îl Împinse pe Jim la o parte. E un pilot japonez acolo - nu l-a Înhățat Încă nimeni. Basie armă pușca. Jim Întinse gîtul spre fereastră, cercetînd șirul de copaci. LÎngă stabilizatorul unui avion de luptă Zero, văzu fața palidă a tînărului pilot, pierdut printre aripi și fuselaje. — E unul din ăla „Cum-poc“, spuse Jim repede. Unul care se duce În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
trei sute de metri mai Încolo, o linie ferată terminus făcea un arc larg spre fabrica de ceramică, ascunzînd-o de oraș. Oamenii Înarmați coborîră În orezăria secată care mergea pe lîngă terasament. Unii Își deschiseseră gențile de muniții și Își curățau puștile. Alții fumau și beau vin din vasele de ceramică pe care le așezaseră pe capota Buickului. Fiecare cu ale lui, bărbații stăteau tăcuți În lumina Înserării. În timp ce țipetele și fluierăturile căpitanului Soong se estompară În urma lui, Jim mergea repede pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
era, probabil, gol, jefuit de trupele Guomindangului de puținele lucruri de valoare ce supraviețuiseră soarelui și ploii. Dar Basie prinsese momeala și acum alerga bucuros spre cange. Cu puțin noroc, dacă va supraviețui În atacul asupra stadionului, Își va arunca pușca și o va porni pe jos spre Shanghai. Peste cîteva zile, va fi ospătar de vinuri la hotelul Cathay, servindu-i cu grație pe ofițerii americani care vor coborî pe țărm din crucișătorul ancorat la Bund. După ce Basie și ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nasul lui sîngera și se oprea. Înghiți sîngele și urmări șoseaua deschisă care se Întindea de la chei pînă la stadionul Îndepărtat. La o sută de metri de Buick, doi milițieni chinezi se urcară la pupa submarinului de lîngă plajă. Cu puștile atîrnate pe umăr, ignorară lupta de peste rîu și merseră pe punte pînă la parapetul tunurilor. Jim deschise ușa șoferului. Era timpul să plece, Înainte ca milițienii să observe mașina. Din grămada de cutii, de țigări și muniții de pe podeaua mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o pană subțire, albă, hrănită de o singură flacără, de parcă Basie și banda lui ar fi făcut foc În aer liber cu mobilele de pe trepte. Barajele de artilerie de la Pootung și Hungjao tăcură, iar Jim putea auzi scurtele rafale de pușcă de la stadion. Căutînd adăpost, Jim părăsi drumul de țară. Merse prin trestia de zahăr sălbatică de pe terenul pustiu de lîngă perimetrul nordic al aeroportului Lunghua. O perdea de copaci și bidoane ruginite de combustibil Îl despărțea de terenul deschis al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
totul este alb. În Ungaria este contrarevoluție! Au În casă o broșură cu coperta grena, pe care scrie: „În legătură cu evenimentele din Republica Populară Ungară”. În poze, el vede oameni spânzurați cu capul În jos și niște oameni care fug cu puștile În mână, iar tatăl lui Îi spune că țara noastră trimite În ajutor poporului ungar trenuri cu lemne de foc și pături și el se gândește la săracul popor ungar și la oamenii ăia spânzurați și cum le pun foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Pe acolo, pe la Oklahoma, că așa Îi zice la orașul ăla, Oklahoma. Și ajung departe peste ape și când colo ce să vezi? Numai negri și englezi! Fac ce fac la bani și se Întorc acasă cu războiul În țeava puștii și-și cumpără pământ. Și Ciobi Își amintea cum cântase pe transatlanticul de lux, ba Își amintea de Caucaz și de Tiflis și de Piatigorsk, orașe și locuri străine pentru el. Nu făcuse războiul ca toată lumea, stătuse mai la coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fapt și Pușkin fusese mâncat tot de lupi, și că În general cunoaște tot felul de „patroni” ai lupilor care au sfârșit așa, adică mâncați de lupi, și că este bine să te ferești de lupi, de vânători și de puști. Pereții camerei și obiectele ei dispărură, zidurile orașului s-au dat la o parte ca și cum n-ar fi existat niciodată, nu mai rămăsese decât grupul statuar din jurul pianului la care cânta ea, sonata aceea de Mozart, de Beethoven, ce naiba, În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
frumusețea unui golf la Mediterană. Gaspar David Friedrich? O disperare romantică. Dincolo de natură, care există prin aspectul ei exterior, trebuia percepută lumea individuală, a omului, de la contemplarea senină până la limitele disperării. Dar cui să spună toate astea? El, zburând gol pușcă pe deasupra orașului, pe deasupra tuturor, urmărit de toate unitățile de pompieri, pentru imoralitate, brusc reîntors din vis. Cum poate omul să zboare, să plutească, și este atât de ușor, practic fără greutate, doar Împingând ușor cu degetele picioarelor? Întrebarea asta aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
om negru, negru cu adevărat, cum ai citit tu În revista Luminița că sunt oameni negri, adică exploatați și sclavi aduși din Africa mai de demult. Negrul rânjește spre tine și-ți Întinde o bomboană. Atât. O zbughești ca din pușcă și spaima morții și disperarea te aruncă direct În pivniță, unde stai ceasuri Întregi ca să te mântui. Din când În când ciupești coaja pâinii proaspete, o ciupești zdravăn ca să te mai Întremezi și să ieși din dârdâială. Când te scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]