3,998 matches
-
Auner și Iosif Frollo (București), ocupă un loc aparte în istoria presei românești din prima jumătate a secolului al XX-lea, deoarece au reușit o performanță jurnalistică greu de egalat și au devenit modele pentru noile generații de ziariști și publiciști catolici formați după prăbușirea în 1989 a regimului comunist și reapariția principalelor publicații suspendate abuziv în anul 1948. Autorul prezentei lucrări a evidențiat foarte bine rolul și calitatea "presei bune" de formatoare și modelatoare a opiniei publice, de mijloc de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
istorie a presei studiem faptele, dar și explicațiile cauzale ale acestora. Faptele sunt selectate în funcție de valorile noastre, de distanța emoțională pe care o avem față de evenimentul descris, de accesibilitatea documentară. Pentru noi, faptele sunt apariții și dispariții de periodice, jurnaliști, publiciști, norme, forme asociative etc19. Prin această cercetare urmărim crearea acelei baze de studiu necesară demersului nostru; ea trebuia să răspundă întrebării factologice: ce s-a întâmplat cu presa catolică în România? (răspunsul îl oferim în subcapitolul trei al capitolului I
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
catolice din Occident). Am cercetat documente referitoare la evoluția concepțiilor asupra mijloacelor de comunicare socială și a presei catolice, memorii, jurnale, calendare, publicațiile periodice catolice din intervalul respectiv (dar și alte tipărituri cu caracter social-politic), studii și articole ale unor publiciști ai perioadei analizate, lucrări speciale și generale referitoare la subiect, enciclicile papale și alte documente ale ierarhiei bisericești privitoare la mijloacele de comunicare, precum și surse de pe internet (menite să completeze unele informații și materiale). Documentele de arhivă constituie (alături de enciclici
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
altor catolici, fără a distinge persoanele de opinii sau idei. Lipsa moderației nu era principalul pericol al momentului; chiar opusul constituia o amenințare: permisivitatea catolicilor. Uneori era necesar ca principiile să fie expuse pe un ton apăsat; în caz contrar, publiciștii puteau deveni părtași la greșeală, nedându-i importanța cuvenită. Fără îndoială, trebuia să existe milă față de oameni, dar o milă cerebrală, ordonată: pe primul loc trebuia să stea binele comun. Contrazicerea de idei și dezvăluirea falsității acestora afecta imaginea celui
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în rândurile cărora crea disensiuni. Existau ziare care se doreau a fi catolice dar nu erau, pentru că aveau un limbaj ambiguu și lăudau autorii "dăunători religiei", cu toate că făceau acest lucru înainte de a fi primit un avertisment formal din partea autoritaților ecleziastice. Publiciștii Murri, Tyrrell, Minocchi, Loisy, Buonaiuti, Fogazzaro, menționa Chiaudano, propovăduiau un indiferentism practic și susțineau că sunt catolici. Autorul apăra limbajul jurnalismului catolic tradițional, asociindu-l cu susținerea libertății de expresie și cu o "grijă sfântă", al cărei scop era acela
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Orden, Las Replesalias, El Municipio Libre sau La Revista Social. Socialismul a contribuit la creșterea numărului de ziare cu El Socialista, La Lucha de clases (Bilbao, 1984), La Aurora social (Asturias), La Guerra social și La República social (ambele catalane). Publiciștii catolici au încurajat și dezvoltat mijloacele de comunicare catolice, în ideea de a realiza un adevărat apostolat prin intermediul presei. În diferite provincii ecleziastice, episcopii au publicat pastorale colective, evidențiind gradul de limitare al mijloacelor catolice și nevoia de a se
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
rămase însumau 108 și aveau o distribuție totală de 163.820 de exemplare. Raportul menționa slaba răspândire a presei catolice la nivelul clasei muncitoare și semnala lipsa ei de pregătire profesională: publicitate puțină, formare profesională deficitară și interesul scăzut al publiciștilor catolici 178. Aceste circumstanțe au făcut ca inițiativele ce priveau așa-numita "presă bună", (titlu asemănător cu cel primit în Franța 179) să fie de tip local, precum "Apostolatul prin intermediul Presei" înființată în Barcelona în 1871, cu scopul de a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de la Iași329. Catolicii maghiari aveau o Academie catolică (Katholikus Akademia) a cărei reședință se afla la Cluj. Aceasta era împărțită pe trei secțiuni și avea ca scop principal organizarea de conferințe și publicarea materialelor prezentate la aceste întruniri. Ziariștii și publiciștii uniți, dar și cei de rit latin de limbă română, erau grupați într-un comitet de presă în cadrul AGRU-ului330 de la Cluj, cu sediul pe strada N. Iorga, nr. 6. Acest comitet l-a avut ca președinte pe Ioan Agârbiceanu, membru
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
1905-1924, profesorii Ioan Vanca, Hildebrand Frollo și Iosif Frollo, precum și preotul Ioan Bălan, protopopul bisericii unite "Sf. Vasile" din București 341. La această întrunire, arhiepiscopul Netzhammer a prezentat programul special al revistei și lista colaboratorilor ei342. Monseniorul Vl. Ghika și publicistul M. Theodorian Carada au lipsit de la prima reuniune a colectivului de redacție, deși se numărau printre colaboratorii revistei. În "programul special" al publicației erau menționate rubricile principale și colaboratorii ei: "cel dintâi articol scris de părintele Dr. Ioan Bălan are să
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Serafica"; a promovat-o pe aceasta din urmă în calitatea de secretar episcopal, pe când îl însoțea pe episcopul Mihai Robu în satele catolice din Moldova, cu ocazia vizitelor canonice. El a recomandat parohilor și credincioșilor să sprijine presa catolică. Ca publicist, s-a făcut remarcat prin seria de articole publicate ani de-a rândul, prelucrate după studiile scriitorului Alban Stolz și apărute sub titlul Salutare îngerească 756. În perioada 17 octombrie 1930 2 decembrie 1932, Iosif Ghiuzan a fost paroh provizoriu
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
-și preocuparea pentru acest eveniment cu caracter mondial ce viza o problemă considerată atât de importantă. Aceste adrese au fost trimise pentru a atrage atenția și pentru a implica pe toți cei responsabili de presa catolică (dar mai ales pe publiciștii catolici) în participarea la Congresul general al presei catolice. Inițiativa a fost așadar girată de însuși Sfântul Părinte, care își exprimase interesul pentru acest eveniment, iar miza a reprezentat-o impulsionarea presei catolice, pentru a o pregăti în vederea problemelor curente
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
următorului septembrie, am plăcerea de a vă comunica că episcopii noștri, fie ei latini sau greco-catolici, pe care i-am informat corespunzător, au remarcat imediat marea importanță a unei asemenea conferințe, și nu numai că au atras atenția jurnaliștilor și publiciștilor catolici din diecezele lor asupra acesteia, dar au și decis să trimită la congres trei reprezentanți ai presei catolice din România"821. Delegații propuși spre participare la congres au fost: Prof. Ioan Georgescu din arhiepiscopia din Blaj (autor al unor
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
încă de la apariția ei, până la data întocmirii respectivului raport 823. Printre rezultatele care au fost așteptate de la participarea reprezentanților români la Congresul din Bruxelles, două au fost considerate cele mai importante și urgente: "a. constituirea unui "Sindicat al jurnaliștilor și publiciștilor catolici" din România, cu sediul la București; b. publicarea, în București, a unui ziar săptămânal cu caracter politic și religios"824. Îndeplinirea acestor inițiative era văzută ca fiind "începutul unei noi și fericite perioade a presei catolice române"825. Implicarea
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și administrația ziarului cu salariile oferite pentru fiecare în parte, dar și cu atribuțiile clar prevăzute pentru fiecare funcție au fost explicit menționate de către semnatarii proiectului. Societatea urma să fie condusă de doi directori: directorul politic (se referea la un publicist care să conducă redacția ziarului în conformitate cu indicațiile date de Consiliul de administrație) și cel administrativ (de preferință, un ziarist care să aibă competență în administrație și de ordin tehnic). Pe lângă aceste funcții de conducere, erau trecute toate posturile necesare funcționării
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
811 ASV, Fondul Archivio della Nunziatura Apostolica in Romania 1920-1933, busta 19, fascicolo 59, f. 690-710. 812 "Așadar Excelența Voastră va binevoi să-și dea silința cu toată grija și zelul caracteristice, astfel încât, chiar și în această națiune, jurnaliștii și publiciștii catolici să vrea să acorde sprijin și să coopereze la fericita reușită a congresului viitor și să dorească de asemenea, dacă circumstanțele o vor permite, să trimită și un reprezentant. La cele de mai sus, v-aș ruga să mă
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
interes. Dată fiind necesitatea presei catolice de a se dezvolta continuu, cât și oportunitatea de a coordona variile forțe angajate în această formă de apostolat, rog Excelența Voastră să binevoiască să-și dea silința cu zelul caracteristic, pentru ca jurnaliștii și publiciștii catolici din această dieceză să-și ofere cooperarea spre fericita reușită a congresului viitor și să dorească, de asemenea, dacă este posibil, să-și trimită reprezentanții. În așteptarea unui răspuns binevoitor..." (Ibidem, f. 710). 820 Iată răspunsul organizatorilor cu privire la raportul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
la nivelul managementului de vârf. 2.2.1. Evoluția relațiilor publice Termenul „relații publice” a fost folosit pentru prima dată în anul 1807 de președintele Statelor Unite ale Americii, Thomas Jefferson, insă primul care a aplicat tehnicile de relații publice a fost cunoscutul publicist de la începutul secolului al XX-lea Ivy Ledbetter Lee. Grunig și Hunt oferă o schemă istorică ajutătoare pentru evoluția relațiilor publice în SUA care se materializează în cinci etape distincte: − Înșelarea publicului; − Ignorarea publicului; − Informarea publicului; − Propagandă și încercarea de
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]
-
la nivelul managementului de vârf. 2.2.1. Evoluția relațiilor publice Termenul „relații publice” a fost folosit pentru prima dată în anul 1807 de președintele Statelor Unite ale Americii, Thomas Jefferson, insă primul care a aplicat tehnicile de relații publice a fost cunoscutul publicist de la începutul secolului al XX-lea Ivy Ledbetter Lee. Grunig și Hunt oferă o schemă istorică ajutătoare pentru evoluția relațiilor publice în SUA care se materializează în cinci etape distincte: − Înșelarea publicului; − Ignorarea publicului; − Informarea publicului; − Propagandă și încercarea de
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]
-
Școala Nouă de Istorie se divizase după moartea lui Nicolae Iorga) condusă de Dumitru Bodin/C.C. Giurescu, gruparea de la Revista istorică (școala lui N. Iorga) condusă de Gheorghe I. Brătianu/Mihai Berza și gruparea marxistă (reprezentată anterior numai de câțiva publiciști) condusă de Petre Constantinescu-Iași și Mihail Roller. Trebuie adăugat că atât la Cluj, cât și la Iași majoritatea istoricilor continuau să scrie după concepția, stilul și metoda lui N. Iorga (de exemplu, Alexandru Lapedatu, Ioan Lupaș, Silviu Dragomir, Ioan Moga
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
imposibilitatea de a se face auzit, în condițiile în care mass-media au fost principalul mijloc de influențare a opiniei publice, iar românii nu au avut acces la mass-media occidentale. Virgil Ierunca afirmă că situația s-a schimbat după 1968, când publiciștii francezi au devenit interesați în activitatea exilului și a României sub comunism. Monica Lovinescu spunea că „primul pas înspre deschiderea publicațiilor franceze pentru exilați s-a produs după 1970. Al doilea pas a fost făcut în momentul în care aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Alecsandri din capitală Moldovei. După 1990, a colaborat la publicațiile bucureștene Românul și Cronică Română, a condus cotidianul ieșean Realitatea și a devenit directorul Teatrului Luceafărul din Iași. Actualmente este editorialist la Monitorul de Suceava și Flacăra Iașului. Dramaturg, prozator, publicist, eseist, Mircea Radu Iacoban a publicat un mare număr de volume de proza și de teatru: Estudiantina, Departe, O mască în plus, Oastea oștilor, Noaptea, Și alte piese, Sâmbătă la Veritas. După 1990, a dat o minuțioasa și dramatică radiografie
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
rubrică de interviuri care se bucurau de aprecierea cititorilor. Câteva dintre acestea au fost apoi asamblate într-o piesă de teatru intitulată chiar "Interviu", mult jucată pe scenele românești prin anii '70. Și la Iași există un număr însemnat de publiciști și scriitori care s-au remarcat prin exercițiul constant al genului, atât în presa scrisă cât și în audio-vizual și care și-au adunat apoi în volume interviurile realizate. Grigore Ilisei și Constantin Coroiu sunt primele nume care-mi ies
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
din "Seria Jazz Electrecord" 8 Costin Miereanu compozitor francez de origine română, născut în 1943. Titularul catedrei de filozofie, estetică și știința artei. Predă estetică muzicală, muzicologie și compoziție la universitatea Paris 1 Sorbona. 9 George Bălan (n. 1929): eseist, publicist, comentator muzical, teolog. Între anii 1960-1975 a publicat în România 16 volume dedicate unor mari compozitori și teme de meditație filosofico-muzicală. A fost primul muzician de formație clasică din România, care a contribuit în mod oficial, începând din 1963, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ne vom mărgini doar la constatarea că ele nu reprezintă altceva decât o reluare fidelă a "opiniilor" formulate de Aurel Karețki și Maria Covaci 10, ceea ce ne scutește de comentarii suplimentare, mult mai nocive ni se par în schimb aserțiunile publicistului Alex Mihai Stoenescu fapt pentru care acestea credem că merită a fi prezentate pe larg. Fără a se număra printre cei care neagă în totalitate responsabilitatea regimului antonescian în privința persecuției evreilor din România, totuși prin interpretările și afirmațiile vehiculate Alex
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Diviziei de Artilerie Antiaeriană (25.11-31.12.1947); trecut în rezervă la 01.01.1948. Locotenent-colonel (din 10.05.1941); colonel (din 22.06.1944); general de brigadă (din 24.01.1947). 522 Alexandru C. Cuza (1857-1947), om politic și publicist român. Profesor la Facultatea de Drept a Universității din Iași, membru al Academiei din 1946, antisemit notoriu. În 1923 a înființat Liga Apărării Naționale Creștine (LANC), din care s-a desprins în 1927 gruparea condusă de Corneliu Zelea Codreanu ce
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]