3,408 matches
-
reportaje, dar mai ales cu versuri ca cele inti tulate Comunistul: „...Sună toaca la Doftana. / Către zori se‐ ntinde geana. / Nu‐l mai chinuiți pe Dej / Noi în luptă suntem treji!” Șade sus, la „H în sus, / Gheorghe în cătușe pus. / Și în loc să‐i dea mâncare / Varsă apa din căldare, / Să nu aibă aciuare... Surprinde că în medalionul Adrian Beldeanu din Monografia Liceului „Gh. Roșca Codreanu”, 1971, nu se arată că acesta a colaborat intens între anii 1949 - 1958 cu versuri
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
fățișe cu miez... dau ghes la citit votanți, opozanți, combatanți, comercianți, muzicanți ambulanți, diletanți; n-au carte, n-au parte de vot. Alegători, minori, bugetiori, farsori, trântori, gardiști, sinecuriști, contrabandiști, propagandiști...; morții votează cu toți; întruniri cu pocniri, interpuși, bătăuși, puși, ascunși, ascultând, vociferând, bătând, raportând la stăpâni liberali, venerali, vandali, șacali: vor reușită mituită, plătită, ieșită cu sânge... Opoziția unită, cinstită, independenți, fervenți, naționaliști populiști, socialiști, unioniști, porniți la muncă cinstită. Trânteală, bușeală, repezeală, oblojeală, primită, gratuită, sărăcită de opoziția
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
relație empatică (abilitatea de a trăi sentimentele altora, de a te transpune în locul unei alte persoane ca și cum ai fi acea persoană, fără a pierde condiția de „ca și cum”), care să o determine pe cea intervievată să răspundă sincer la toate întrebările puse. În timp, s-a construit o relație între intervievată și intervievator bazată pe credibilitate, confidențialitate și respect reciproc. Astfel, în momentul când ne-am exprimat cererea ca fiecare dintre deținutele cărora li s-au administrat chestionarele să accepte și un
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
nu mai este considerată ca o „evoluție a bolii”, ci ca o nouă formă de „a-fi-în-lume” a persoanei alienată psihic. Este o cu totul altă viziune. O nouă perspectivă a cunoașterii se deschide asupra persoanei umane, în spiritul existențialismului. Astfel pusă problema, se remarcă neta individualitate a psihopatologiei care ni se înfățișează ca o știință a fenomenului psihic morbid, situată în interiorul domeniului psihoantropologiei. Din cele de mai sus rezultă faptul că psihopatologia este o disciplină cuprinsă între psihologie și psihiatrie, având
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihică din punctul de vedere al psihopatologiei va avea, dincolo de aspectele evoluției sale clinice, o semnificație ontologică; g) psihopatologia integrează datele obținute din analiza aspectelor morbide ale personalității umane în teoria despre om, fundamentând o „antropologie psihiatrică”. În acest fel pusă problema, distingem în sfera psihopatologiei mai multe componente, după cum urmează: 1) Psihopatologia generală, având un caracter teoretic, studiază și precizează „obiectul” acestei discipline, „metodele de studiu” ale acesteia, urmărind cunoașterea semnificațiilor interne ale „fenomenului psihic morbid” și integrarea acestuia în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sale. Această constatare are în primul rând o semnificație valorică, care, în plan epistemologic, plasează înțelesul suferinței umane, indiferent de cauzele care au produs-o și de natura ei, în planul înțelegerii și al interpretării antropologice a persoanei umane. Astfel pusă problema, între suferința produsă de boala somatică și suferința produsă de boala psihică, se deschide perspectiva metodică a unei înțelegeri comune, oferită de metoda de interpretare filozofică de factură fenomenologică și comprehensivă (E. Minkowski, K. Jaspers, L. Binswanger, V.E. von
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și psihoterapiei, fără cunoașterea evoluției istorice a psihologiei și a ideilor despre suflet, așa cum s-a arătat mai sus. Domeniul psihiatriei și psihopatologiei Psihiatria clinică și, ulterior, psihopatologia s-au dezvoltat, ca discipline independente, în mod succesiv, plecând de la bazele puse anterior psihologiei. Se consideră că orice termen care desemnează o disciplină științifică este mai mult decât un simplu cuvânt, el fiind în primul rând expresia unei concepții epistemologice. Introducerea de „termeni noi” care desemnează un domeniu științific coincide cu construirea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
boala psihică este înțeleasă ca o tulburare de fond a persoanei, vizând existența acesteia. În felul acesta, din punct de vedere antropologic, pentru V.E. von Gebsattel, „nevroza este întotdeauna o camuflare a unei crize existențiale a omului”. În acest fel pusă problema, persoana umană încetează de a mai fi considerată ca un „obiect al cercetării empirice”, ea devenind, în sfera psihopatologiei, o „ființă umană trăită individual” care, nefiind „obiectivabilă”, se supune unei analize comprehensive de tip fenomenologic. În felul acesta „cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anumit profil de personalitate a toxicomanului. B. Ball afirma că „intrarea în toxicomanie se face prin poarta durerii, a voluptății și a grijilor”. Prin aceasta este subliniat factorul emoțional-afectiv, aspectul moral și socio-cultural al utilizării drogurilor de către umanitatea suferindă. Psihanalitic pusă problema, toxicomaniile sunt forme sublimate ale unor pulsiuni refulate; o formă particulară de realizare a „principiului plăcerii” caracteristică Eurilor imature, slabe, narcisice și masochiste. În configurarea personalității toxicomanului au rol următorii factori etio-patogenetici și de personalitate: - curiozitatea, atitudine obișnuită la
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de autoconservare ale acestuia. În această situație, principiul plăcerii este înlocuit, cum spuneam, de către principiul durerii, al stării de boală, de suferință difuză, penibilă, imprecisă, generalizată sau fixată asupra unui organ, dezorganizând echilibrul psihosomatic al persoanei respective. În sensul acesta pusă, problema patologiei psihosomatice ne apare ca o tulburare sau, mai exact, ca un conflict interiorizat al persoanei cu propriul său corp, asupra căruia aceasta proiectează, într-o manieră auto-victimizantă propriile sale eșecuri, frustări, carențe afective sau situații castratoare. J. Breuer
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a interpreta semnificația genezei, naturii și scopului acestor forme de manifestări paralele, asociate bolii de bază. Psihopatologia trebuie să explice semnificația acestor fenomene pseudo-clinice care apar „în paralel” cu boala de bază. Trebuie explicate motivația și scopul producerii lor. Astfel pusă problema, rezultă în mod cert că este acceptat faptul că apariția acestor forme de manifestări subiective „elaborate” de către bolnav, pun în discuție natura și dinamica Eului personal al acestuia. Să le analizăm în continuare. Tablourile clinico-psihologice Așa cum spuneam deja mai
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
1965, p. 343) Totuși, afirmarea scriitorului în plan literar reprezintă o sursă de necazuri. Inteligența lui înspăimântătoare, viziunea critică amară și necruțătoare asupra claselor dominante îi creează neplăceri. Mai mult, teribilul său nonconformism atrage numeroase dușmănii ale unor oameni sus puși. Astfel, comedia D-ale carnavalului este fluierată, iar scurta perioadă de directorat la Teatrul Național (stagiunea 1888-1889) se sfârșește rău pentru Caragiale, toată presa fiind împotriva lui. Năpasta este primită cu mari rezerve de către critică și public. În 1891, scriitorul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
experiență; mașina e în bună stare de funcționare și chiar bine întreținută." Amuzați dar contrariați, studenții își dau imediat seama că răspunsurile lor (să știi unde vrei să mergi, să cunoști drumul, să nu bei etc.) nu răspund la întrebarea pusă. Sunt și mai iritați cînd descoperă că nici măcar nu ajung să înțeleagă întrebarea. La sfîrșit, le dau răspunsul, ca o sinteză a cursului. Exercițiul cere un mic efort de imaginație. În fiecare dimineață vă duceți la serviciu cu mașina, în afara
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
a unor etichete pentru a descrie problemele de performanță nu face nimic pentru a schimba sau a îmbunătăți performanța. Dacă-i spuneți cuiva că este leneș sau inutil, nu oferiți informațiile necesare pentru a-i schimba comportamentul. Întrebarea care trebuie pusă este: „Ce comportamente specifice mă determină să etichetez această persoană drept leneșă?”. Predarea cu întârziere a proiectelor? Creează probleme în activitate? Nu colaborează cu clienții și colegii în îndeplinirea unor sarcini importante? Acestea sunt întrebările specifice care pot conduce la
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
Echipele, prin modul specific în care sunt formate, necesită un efort imens din partea indivizilor și a organizației. Din păcate, în multe organizații procesul constituirii echipei a devenit mai important decât munca în echipă. De ce echipe? Prima întrebare care ar trebui pusă este: „De unde această problemă?”. Iar următoarea: „Care este cea mai bună metodă de a o rezolva?”. Dacă, după ce ați răspuns la aceste două întrebări, decideți că o echipă este cea mai adecvată metodă de a soluționa problema, atunci trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
insinuări ale cauzelor materiale, care ar presupune căutarea bazei unui fenomen nou în altul care a existat anterior. În cazul domeniilor culturale, subliniază Coșeriu, acolo unde creativitatea apare pe primul plan (și în limbă creativitatea ține de esența ei), trebuie pusă problema cum se ivesc și se impun fapte noi, iar nu cum sînt înlocuite cele vechi 206. În limbă însă, mai ales atunci cînd se produce o schimbare a limbii și se trece de la o limbă la alta sau de la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
părăsit catedra, a afirmat că l-a perceput ca pe un nou Socrate, adică drept un gânditor care evocă teme recunoscute drept filozofice pentru a arăta cât de mult ne înșelăm când credem că ne aflăm în fața unor întrebări bine puse și că cel puțin unele răspunsuri date acestora ar putea fi socotite mulțumitoare. „Există mulți care cred că știu ce a gândit cu adevărat Wittgenstein despre cutare sau cutare problemă filozofică. Eu nu cred însă că Wittgenstein a avut, în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
din enunțuri despre această „structură ultimă“, o structură care subzistă independent de mintea și de limbajul nostru. Poziția Tractatus-ului va fi caracterizată de Pears drept „realism necritic“, deoarece „întrebarea dacă noi contribuim cu ceva la constituția lumii nu este nici măcar pusă“42. Wittgenstein nu ar fi crezut, desigur, așa cum au crezut autorii marilor sisteme de metafizică raționalistă, că ar putea fi produsă vreo dovadă directă a existenței unei structuri ultime a lumii. El a argumentat de la existența propozițiilor, a enunțurilor care
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cap. Prezența în interiorul unei camere a două sau mai multe culori opuse fără nici un gest de a realiza o armonie între acele culori. De exemplu în teoria celor cinci elemente culorile roșu(foc) și albastru(apa) sunt contradictorii. Nu trebuie puse una lîngă alta. Pentru a se armoniza se pune între cele două culori o altă culoare, în cazul acesta o culoare ce reprezintă elementul lemn(verde) 7.Imitarea unor clădiri din marmută cioplită în SUA prin acoperirea clădirilor cu unele
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
regimurilor politice din aceste țări, contestatari ai problemelor complexe de acolo, nu i-au chemat pe americani, aceștia invadând teritoriile respective din proprie inițiativă. Ca dovadă că nu sunt doriți acolo sunt desele atentate împotriva invadatorilor și cererea unor lideri, puși chiar de americani, la conducere, să se retragă trupele americane. În nici un caz Administrația americană n-a fost impresionată de suferințele populației din aceste state, ci, mai degrabă de imensele rezerve de petrol, care trebuie să intre sub controlul lor
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
pe rol peste cincizeci de ani, așa cum s-a întâmplat cu raportul Warren, din SUA, cu privire la asasinarea lui J.F.Kenedy? Tot ce este posibil, în condițiile obedienței justiției, a magistraților față de actualul președinte al României. O întrebare pertinentă care trebuie pusă este aceea referitoare la intrarea lui Traian Băsescu în sediul securității în ziua de 22 decembrie 1989. Cu ce scop a pătruns în sediul temutei instituții respective? Când a fost întrebat de către jurnaliști ce poate spune despre dosarul său de
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
să asude, eu - să organizez și altminteri toate să fie bine? Canonul artistic este tratat cu o anume neîncredere în perenitatea lui, cu osebire în cazul clasicilor. Opinie întemeiată pe piața capitalistă modernă a culturii, piață centrată pe noutate, singura pusă în valoare. Aplecarea spre mai vechile realizări artistice sînt, cum crede eseistul, de natură socială. Consideră trecerea timpului drept groparul oricărei creații artistice și argumentează: "Desigur, uzura sau moartea valorilor intelectuale sînt fenomene complexe. Gloriile trecute se întunecă și se
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
căror le dăm cea mai solidă dragoste, cel mai autentic respect. Noroc că aceste mișcări sufletești se petrec atît de repede! -, dar nu destul ca să nu le observăm destul de des și limpede. Nici o valoare nu poate fi, cu bună judecată, pusă mai presus de viață. Adevărul este numai un mijloc, pe lîngă altele, în serviciul acestei valori supreme, care le condiționează pe toate celelalte. Este sigur că apostolii simpliști ai sincerității nu sînt capabili să realizeze în imagini clare ce ar
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a se îmbrăca, de inflexiunile vocii sau gesticulație etc. " În urma bogatei mele experiențe și a unei reflecții lucide, am căpătat o neîncredere profundă față de cursurile la care participă un număr mare de studenți, oricît de inevitabile ar fi. Democrația trebuie pusă acolo unde-i este locul. Educația științifică, așa cum o practicăm noi potrivit tradiției universităților germane, ține de aristocrația spiritului, și nu trebuie să ascundem acest lucru. Pe de altă parte, este fără doar și poate adevărat că, dintre toate obiectivele
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
anihilează reciproc, sunt structural incompatibile, precum uleiul și apa, așa că mai trebuie, din când în când, și câte o insurecție pentru a-l pune pe fiecare la locul lui atunci când proasta plasare, impostura, e flagrantă. Administratorii capabili să fie, deci, puși, vremelnic, pe scaunele potrivite, iar poeții autentici să intre, pentru eternitate, în istoria literaturii. Restul, vorba lui Shakespeare, is silence. 16 aprilie 2009 Europa e mai mult decât un simplu continent. E o paradigmă a civilizației și democrației occidentale, influentă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]